Nu s-a dovedit empiric ca ar exista un astfel de complex, e doar o speculatie a lui Freud.
Depinde de măsura în care se manifestă, dacă îi pot spune așa. Din punctul meu de vedere, e ok ca părintele de sex opus să fie luat drept etalon în vederea alegerii unui partener, să fie ca un termen de comparație, pentru că va fi încercat mereu să fie un exemplu pozitiv în viața odraslei; bineînțeles, mă refer la părinți normali, nu denaturați. În cazul în care „complexul lui oedip" ajunge mai departe, până la stadiul de incest... pentru mine e deviant, ca să nu folosesc alte cuvinte...
beausingurlamasamea întreabă: