Constat ca V este un barbat slab si complet nehotarat,care cu greu stie ce vrea in viata.
Sa-i spui ca atunci cand o sa traga linie sub viata lui, nu va conta cati bani are in banca, ci cat de calitativa i-a fost viata.
Si, il invinovatesc cu atat mai mult cu cat el e cel care incurca lucrurile.
Daca vroia sa ramana cu A, n-ar fi trebuit niciodata sa accepte apropierea lui F.Nu-mi replica te rog ca el nu a vrut,se afla deja intr-o relatie,nu intri intr-o alta relatie daca nu vrei!
Pe urma,daca a vazut ca F este jumatatea lui perfecta,ar fi trebuit sa-si faca scurt,curat in viata,sa se desparta de A si sa-si continue linistit relatia cu F.
Asa cum stau lucrurile acum,V imparte nefericire in stanga si-n dreapta si nici macar el nu e fericit.
Si nici n-o sa fie,situatia asta bolnava deja dureaza de prea mult timp.
Acum a invatat sa traiasca in compromis si se ascunde sub motive ieftine,de genul obligatiei.
Nu exista obligatie in viata decat fata de copilul tau. Dragostea nu obliga.
Ar trebui ca V sa se desparta de A,sa-i dea dreptul sa-si caute fericirea in alta parte si sa se preocupe numai de F pe care a ranit-o gratuit atat timp.
Pentru ca daca nu poti aduce fericire cuiva,e de inteles,nu ai putut.
Dar sa faci nefericit un om,ei bine,NU ai acest drept.
Iar el,in acest moment, face nefericite trei persoane, pe A, pe F si pe el insusi, asta nu-i viata!
Felicit pe cei ce au avut rabdare sa citeasca asa ceva. Poate revii cu un rezumat mai coerent.
Sa se desparta de prima, logic. Daca spui ca se intelege atat de bine cu cealalta, ce mai asteapta?
Tind sa cred ca tu esti acel F, cand ai spus "doar mai spuneam", cred ca ai spus asta din obisnuinta.
Ei, spre marea mea surprindere m-am regăsit în mare parte în descrierea lui "V", sau mai bine spus în poziția lui. Dar de o săptămână pot spune ca am ieșit (sper sa rezist).
Am expus și eu problema acum câteva luni
http://www.tpu.ro/......uatia-asta
http://www.tpu.ro/......alutare-am
http://www.tpu.ro/......-intrebari
Cele mai multe femei (dar și bărbați) m-au acuzat, judecat, raportându-se la situația ideala a unei relații, fără sa fi fost măcar odată implicați într-o situație asemănătoare celei pe care am trăit-o eu. Si totuși au avut dreptate. Într-o relație nu pot exista mai mult de doua persoane.
Eu am fost tarat în a doua relație pornind de la o gluma, de la dorința de socializare cât timp eram la birou. Unde s-a ajuns, se poate citi în link-urile de mai sus. Si dacă ești un bărbat care mai pune și suflet pentru amândouă în loc sa se folosească de a doua ca de un obiect, e greu, foarte greu. Acum ma lupt să rupt definitiv orice legătură cu a doua, deși am mai încercat în nenumărate rânduri în trecut.
Si în cazul meu dacă s-ar putea as fi rămas cu amândouă, dar nu se poate, deși uneori soția mi-a mai dat semne de "indulgenta", dar cel mai probabil sa ma testeze sau sa vadă ce poate scoate de la mine.
Si ca o concluzie bine ar fi ca nimeni sa nu se lase dus de val într-o asemenea situație. M-am saturat număr lunile pana sa o revăd, m-am saturat sa vad cum o dragoste sincera nu poate fi împlinită niciodată, deși de mine ar depinde 100%. Insa nu mi-as lasă soția nici în ruptul capului. Asa ca acum sufăr ca un câine, și a doua femeie la fel, mai ales ca ea nu vroia sa ne despartim si visa mereu ca eu sa ma despart de sotie si sa raman cu ea. Si pentru ce?
RRSecularHumanist întreabă: