Am nevoie de niste informatii despre sarbatoarea Lupercalia, iar cum nu am gasit nimic care sa ma ajute m-am gandit ca voi ma puteti ajuta in vreun fel.
Dau si fundita celui care ma ajuta!(scuzati categoria )

Cu multă vreme înainte de anul 270 când Roma a fost fondată de către Romulus şi Remus şi era înconjurată de pustietate printre numeroşii zei pe care românii îi venerau există şi unul numit Lupercus. El avea menirea de a veghea asupra păstorilor şi asupra turmelor acestora. În onoarea acestui zeu se ţinea un mare festin fiecare februarie iar sărbătoare denumirea de -Lupercalia- Festivalul un ecou acelor zile care nu altceva un grup de ce locuiau pe colinele Palatine. calendarul folosit acele zile februarie venea târziu zilele noastre aşa Lupercalia de fapt o sărbătoare de.

Unii de părere originea acestei sărbători se într-un alt festivalul numit -Faunus- Faunus asemenea lui zeul recoltelor. Dar originea Lupercaliei este mult veche aşa nimeni nu poate fi de fapt sigur care este adevărul. Nu nici un dubiu. dovezi cum de exemplu Antoniu a fost şeful colegiului de preoţi Luperci. El a sărbătoarea Lupercalia anul 44 ÎH momentul oportun pentru a-i oferi lui Iulius Cezar.

În fiecare an de 15 februarie preoţii Luperci se adună pe colinele Palatine la peştera Lupercal. Aici potrivit legendei Romulus şi Remus au fondat Roma şi au fost crescuţi de o lupoaică. În latină de fapt cuvântul lupus înseamnă lup. Unele dintre ritualurile practicate presupunea că tinerele femei să alerge pe străzi îmbrăcate în piei de capră pe care le băteau cu nişte funii deoarece există convingerea că acest lucru le va face fertile. Aceste veşminte purtau denumirea de februa iar împletitura de funii februatio.

Amândouă denumirile provin din limba latină şi desemnează puritatea. Numele lunii februarie îşi are originea aici. Mult timp după ce Roma a devenit un imperiu putenic şi important sărbătoarea Lupercalia a dăinuit. Când soldaţii români au invadat ceea ce numim azi Franţa şi Britania în primul secol după Hristos ei au dus şi pe aceste meleaguri obiceiul Lupercaliei. Unii cercetători sunt de părere că există o loterie unde cu ocazia acestei sărbători românii îşi puneau numele fecioarelor într-o cutie din care ţinerii le extrăgeau găsindu-şi astfel perechea.

Ei deveneau iubiţi vreme de un an sau chiar mai mult. După ce credinţa creştină a devenit puternică preoţii nu au mai vrut că oamenii să mai practice aceste obiceiuri păgâne dorind să uite de zeii vechi. Cu toate acestea ei nu aveau nici un interes să înlăture festivalurile sau sporturile aşa că au decis că Lupercalia să fie sărbătorită în continuare dar sub denumirea de ziua Valentinelor. În timpul zilelor cavalerilor medievali numele fecioarelor au continuat să fie extrase de către tinerii necăsătoriţi cu ocazia acestei zile. Fata devenea valentina băiatului pentru întreg anul iar acesta era obligat că în toată acesta perioadă să o protejeze şi să-i poarte numele.

Hmm interesant, ai aici tot linkul eu l-am citit nu-i rau:)
http://www.infoamea.ro/....../index.php

Textul de mai jos este din wikipedia ( un site unde gasesti orice). Dca gasesti niste exprimari mai aiurea imi pare rau dar textul era in engleza si a trebuit tradus. Si un alt defect ar fi niste numere intre paranteze drepte care au aparut cand am copiat textul aici asa ca nu le baga in seama daca le vezi nu au legatura cu textul. Spor la citit ai de lucru:
Lupercalia (în latină : Lupercalia) a fost o sărbătoare romană, care a fost sărbătorită în zilele dezastruoase din februarie, luna de purificare (pe 15 februarie ), în cinstea zeului Faunus, în sensul de Lupercus (latină Lupercus), protector şi anume bovine ovine şi caprine de la atacul lupilor. Potrivit Plutarh se pare, au fost rituri de purificare.
Potrivit unei alte ipoteze, propus de Dionisie din Halicarnas, Lupercalia amintesc hrănirea miraculoasă a gemenilor Romulus şi Remus de o lupoaică, care au născut de curând, Plutarh oferă o descriere detaliată a Lupercalia în sale Vieţi paralele. Lupercalia au fost celebrate în peşteră numit doar Lupercale, Roman dealul Palatin, unde, conform legendei, fondatorii Romei, Romulus şi Remus alaptati de o lupoaica ar creşte. Festivalul a fost sărbătorită de către preoţi tineri numit luperci, cu membrele pe jumătate dezbrăcat unse cu grăsime şi o mască de noroi pe fata lui, numai în jurul şoldurilor purtau o piele de capră obţinute din victimelor ucişi în timpul Lupercale.
Luperci, condus de un maestru unic, au fost împărţite în două grupe de doisprezece membri fiecare apel luperci Fabiani ("Fabii") şi luperci Quinziali (Quinctiales, "Quinctii"), care pentru o scurtă perioadă Gaius Iulius Cezar a adăugat o treilea rând luperci Iulii apel, în onoarea de el însuşi. Potrivit Dumézil este probabil ca cele două grupuri s-au format iniţial de către membrii de gentes de la care acestea sunt numite (de exemplu, Fabii şi Quinctii). Potrivit Mommsen, poate fi un indiciu că numele Kaes este găsit numai în rândul membrilor celor două gentes şi-ar fi legat de februis CAED, care este de a reduce (CAED) benzi (Februar) din piele de capră sacrificat.
Pe baza de anumite pasaje din Titus Livius [10], în general, se consideră că acestea provin de luperci Fabiani Quinziali Palatin şi Quirinal, dar acest lucru este contestat de Dumézil, pentru care există suficiente motive pentru a lua această deducere, deoarece rituri de Lupercalia sunt strâns legate numai la deal Palatine nu şi la Quirinale.
În epoca luperci Republican au fost alese din rândul tinerilor nobili, dar incepand cu luna august, sa considerat indecent pentru ei şi doar a făcut-o parte a tinerilor aparţinând " Ordinului Ecvestru [11].
rapoarte de Plutarh în viaţa lui Romulus că în ziua de Lupercalia, a fost început două noi luperci (una pentru şi unul pentru luperci Fabiani luperci Quinziali), în peştera de Lupercale, după jertfa de capre (dacă ignoraţi unul sau mai multe unul, în cazul în care de sex masculin sau feminin Quilici doilea o capră) şi, aparent, de un câine (care este normal în cazul în care luperci Dumézil sunt "cei care vânează lupi"), doi membri noi au fost marcate pe frunte prin înmuierea cuţitul în sacrificial sânge de capră proaspăt ucis. Sânge a fost apoi sters cu vata inmuiate in lapte de capră alb, la care cei doi băieţi au trebuit să râdă.
Această ceremonie a fost interpretat ca un act ritual de moarte şi renaştere, în care "semnatura" cu cuţitul sângeros este moartea de statutul fostei sale ca "secular", în timp ce de curăţare lapte (alimente pentru copii) şi de râs sunt în schimb renaştere a stării preoţeşti noi.
Au fost apoi le-a făcut poarte piei de capre sacrificate, care au fost tăiate din benzi, sau amiculum Iunonis Februar fi folosite ca bice. După o masă copioasă, toate luperci, inclusiv două noi iniţiative, apoi a trebuit să ruleze în jurul dealului, sărind şi lovindu-le cu bice şi fertilităţii solului este de a încuraja pe cineva găsit, şi în special femeile, care pentru fecunditatea oferit iniţial burta lui, dar în momentul de Juvenal pur şi simplu au avut tendinţa să bici palme.
În această a doua parte a partidului erau ei înşişi caprine simultan luperci capre şi lupi s-au insuflat atunci când fertilitatea a animalului (considerat sexual puternic) pentru terenuri şi femei prin intermediul bici, în timp ce lupii au fost pe invers lor Palatine. Potrivit Quilici, rulează în jurul dealului a fost să fie înţeleasă ca un gard invizibil creat de incantaţii magice de păstori primitive pentru a proteja turmele de atacul lupilor, aceeasi oferta de capră ar trebui să liniştească lupi cunoscute atacatori. Această practică, de asemenea, nu ar trebui să au fost limitate la Palatine, dar în preurbana timp trebuie să fi fost comune pentru toate oraşele din zonă, ori de câte ori a fost practicat de oaie.
Există o incertitudine cu privire la etimologia cuvântului Lupercalia, şi luperci Lupercus, chiar dacă baza este, cu siguranţă format din cuvântul lupus ("lup"). Potrivit Ludwig Preller, Georg Wissowa şi Deubiner Ludwig este un compus format din cuvinte şi Archer lupus ("vânătoarea"), în conformitate cu Theodor Mommsen, Henri Iordania şi Otto Walter, cu toate acestea, poate fi un derivat de tip de mama vitregă cuvantul latin ("Mama vitregă"), să fie împărţită în Nou-er-CA, de asemenea, pentru că celebrarea nimic Lupercalia pare sa se ​​gandeasca la ceva îndreptate împotriva lupilor. Émile Benveniste, cu toate acestea, consideră că termenul ar trebui să fie împărţite în mama vitregă * Nou-er + CA-(a se vedea gr,. nearós braţ. NOR), ceea ce face dificil de comparat cu Lupercus. Potrivit Jens S. Th Hanssen, cu toate acestea, ar fi o retroformazione Lupercalia Lupercus cuvântul, în sine un diminutiv lupoaica, cu o posibilă influenţă a Mamerci numele de familie, în timp ce Joachim Gruber sursă ar fi într-un ipotetic vechi * lup-sequos compus (care este urmarit de lupi ").
Potrivit Karl Kerenyi, caracterul luperci sugerează se suprapun în reprezentările lor de două contrarii: una este ca un lup nu ar fi original şi din nordul Europei, pe capră altă parte, următoare şi din sud. Pentru Andreas Alföldi ar fi o relicvă a luperci " Männerbund ", care a fondat Roma. Potrivit Dumézil, cu toate acestea, luperci reprezentat spiritele divină a naturii sălbatice supuse la Faun. În ziua de Lupercalia, în fapt, ordinea umană este guvernată de legile în comunitate a fost întrerupt şi a rupt originile de haos, care în mod normal reşedinţa în pădure.
Potrivit Dumézil, Lupercalia a fost iniţial ar acţiona, de asemenea, ca o confirmare a redevenţe menţionând, drept dovadă câţiva paşi luate de Caesar în planul său de a restaura monarhia din Roma. Într-adevăr, el a instituit un rând luperci a treia a chemat la sine (Iulii luperci) [26] [27] [28] şi pus în scenă o încoronare a încercat în cursul Lupercalia ani 44 î.Hr., face o ofertă coroane de laur de Marc Antoniu, care a fost unul dintre luperci, având în vedere reacţiile publice, Cezar a refuzat coroana şi a trebuit să aducă ca o jertfă la templul lui Jupiter în Capitoliu [29]. În special, actul de Marco Antonio, care a părăsit trupa şi Lupercalia, gol, a sărit pe gardienii la coroana lui Cezar, ar putea fi, conform Dumézil, renaşterea o scena antice de la acel moment încă în viaţă în memoria populară.

Euionutz chiar sunt

Fii seriosa