Hey TPU! Am o mare nedumerire și sper că mă puteți ajuta. Am început să discut cu un tip acum o lună, aveam câțiva foști prieteni comuni și de aceea ne urmăream, am pus ceva la story și a dat reply iar de la acel subiect a derivat conversația. Am vorbit constant, toată ziua, timp de o săptămână si ceva, iar apoi am decis să ieșim în oraș. A fost o conexiune foarte puternică, chit că avem planuri de viitor asemănătoare, m-am simțit foarte comfortabilă în preajma lui și am râs extrem de tare, de parcă ne cunoșteam dintr-o viață anterioară. A fost un gentleman pe tot parcursul vederii noastre. După care am continuat să mergem la întâlniri, din nou, era foarte respectuos si decent și ne simțeam foarte bine. Mai apoi am ajuns la el acasă și am făcut sex pentru prima dată. A fost o experiență diferită față de altele din trecut, deoarece pentru prima dată am considerat că lui îi păsa mai mult de plăcerea mea. Spre surprinderea mea, în acea zi, după ce am ajuns acasă, a continuat să vorbească cu mine la fel de mult. Acest lucru a însemnat ceva pentru mine deoarece mi-a confirmat că nu este tipul acela de bărbat care voia doar să își atingă scopul. De atunci am continuat să merg la el acasă iar și iar. Desigur, făceam și alte lucruri drăguțe împreună cât eram la el, dar și sex. Pe lângă faptul că sexul era foarte intim și așa cum am zis, deosebit, after care-ul de după sex era la fel de minunat. Adică nu totul se rezuma la relații intime, vorbeam despre absolut orice lucru irelevant, mă săruta pe frunte, mă atingea discret și afectuos, nu la modul sexual… Acum vine întrebarea mea. Este clar că ne potrivim foarte bine și că există ceva puternic între noi. Sunt sigură că dacă am dezvolta o relație pe lângă faptul ca sexul ar fi foarte bun, am avea mult succes ca si cuplu in viata de zi cu zi. Problema este că simt aceasta apropiere fața de mine si din partea lui, insa consider ca nu imi ofera inapoi aceeasi energie. Am scapat si un te iubesc de cateva ori, dar a cam evitat subiectul. E normal sa nu se simta pregatit inca, pana la urma sunt 2 cuvinte importante, eu le-am spus din suflet. Am o percepție foarte detaliata atunci cand vine vorba de barbati si inteleg foarte multe lucruri. Ideea este ca mi-as dori sa ducem ceea ce este intre noi la alt nivel. Pana acum suntem doar o situatie, caci prieteni cu beneficii totusi nu suntem, e mai mult de atat. Cum as putea sa il determin sa poarte aceasta conversatie cu mine si ulterior sa ma intrebe daca doresc sa intemeiem o relatie? Nu am mai fost la o intalnire de cand am inceput sa merg la el, de aceea parerea mea este ca trebuie sa pun putin stop, si sa ma opresc din a face sex cu el sau a ne intalni numai la el acasa. Mi-as dori sa preiau eu controlul si sa il invit la o cafea, spunandu-i ca imi doresc sa vorbesc ceva cu el. Mai apoi sa ii explic modul in care ma simt fata de el, si sa vad daca e reciproc sau nu. Voi ce parere aveti? Este clar ca el realizeaza ca sunt o femeie inteligenta, care se educa zilnic, independenta si sigura pe mine. Dar totusi, cum as putea sa il fac sa isi doreasca sa fac parte din viata lui pe viitor?

Faptul ca il cunosti de o luna s-ar putea sa insemne ca esti foarte atrasa fizic de el, iar partea intelectuala este un impuls venit din partea creierului responsabila cu sentimentele ( deci mai degraba s-ar puea sa corespunda cu modelul pe care tu ti l-ai format - vezi complexul Oedip si Electra ). Mai pe scurt, vezi sa nu fie doar fluturasi in stomac!

Dragostea e foarte inselatoare, poti jura ca e totul ok si abia cand te lovesti de realitate ( uneori pana la chiar 2 ani), observi ca ce ai ales nu corespunde anumitor valori si ca te-ai lasat dusa de val. Atunci intervine partea creierului responsabila cu ratiunea, gandirea logica.

Acuma nu spun ca nu ar putea fi persoana potrivita, dar s-ar putea sa judeci subiectiv, nu la rece. Discutiile ti se par ok pentru ca iti ard calcaiele dupa el. Cand va veti lovi de anumite probleme, vei incepe sa vezi alta fateta, iar el va vedea alta fateta a ta. Tot ceea ce poti sa faci e sa incerci sa constientizezi ce e dincolo de comportamentul de domn: isi exprima ideile, e sincer, aveti idei comune, cat de usor va intelegeti ideile ( pentru ca uneori risti sa faci un mare efort sa intelegi sa zicem o persoana organizata, care vrea concret date atat timp cat tu doar simti lucrurile si ii spui ca asa simti; el vrea concret ce se intampla, ce nu merge - doar ca ex.) - asta poti gasi pe net ca PCM, dar poate e prea mult pentru o relatie.

Stii cum reactioneaza in situatii de stres, ce il atrage cel mai mult sau ce l-ai putea destinde / care mediul in care se refugiaza? E persoana imaginativa? E emotionala? Simte/ anticipeaza ce vrei? Stie sa te trateze si altfel?

Cum va vedeti ca cuplu? Ar fi persoana care accepta idependenta ta, ar fi gelos, ar vrea copii?

Iar " te iubesc" pentru unii dintre noi e foarte sec, simtim nevoia sa il exprimam altfel ( vezi infj in 16 personalities ). Altii da, poate ca nu o spun pentru ca nu o simt si doar profita de voi.

Sa-mi fie cu iertare, dar daca erai o femeie inteligenta incepeai relatia prin intalniri, nu prin sex.
Se pare ca relatia asta va ramane doar la stadiul de sex cu beneficii fiindca barbatul nu pare interesat de o relatie mai elevata cu tine.
Poti incerca sa-l inviti unde evrei tu, dar nu cred ca va fi interesat de o relatie de alt gen, decat sex.

Trebuie sa tii cont ca barbatii spun extrem de greu te iubesc. Mai bine iei in consideratie actiunile lui. Din cate vad va potriviti super si sunteti o pereche minunata. Continua ceea ce este bun si nu te impiedica de cuvinte ci priveste faptele.

Ceea ce expui aici am eu cu partenerul meu, asemănător sa zic.
Curând facem anul si nu ne-am spus (te iubesc) dar i l am mai scăpat eu de câteva ori fiindcă bărbaților li se pare important acest cuvânt din partea partenerei, dar sa ramai tot la fel de misterioasa si pronuntal din an in Paște.
Cel puțin noi înlocuim cuvantul cu un (te ador) dar se subînțelege ca ne iubim.
Pe partea intima ai descris perfect ceea ce dețin cu partenerul meu si crede ma ca asta e cel mai important, toate gesturile si cum se comporta dupa si cum e cu tine cand esti prezenta langa el... Fiindca o să-ți zic ce mi-a zis al meu cand venise vorba de acel cuvânt (te iubesc) căci eram tot la fel de ciudat o data ce nu-l zicea > adica se refera ca ne dorim mereu cuvinte cand de fapt ar trebui sa simțim.
Si asta face al meu, si asta face un bărbat cand e bărbat într-adevăr, nu are de ce sa comunice neapărat ce simte caci trece la fapte.
Comunica iubirea cu el prin gesturi căci bărbații iubesc diferit, nu ca noi. Si atâta timp cât nu zice cuvintele acelea evita clișeele. E ceva extrem de unic între voi, mai ales puternic.
Nici acum nu mi-a zis cuvintele respective si nici nu vreau.
Din partea mea stie si tot asa, nu i le rostesc. Se subînțelege in fiecare moment cat timp suntem impreuna, atingerile, privirile, tot. E un alt nivel de iubire, evita cliseele acestei generații care isi spun ora de ora ca se iubesc si dupa se cearta si se înjura.
E o alta forma de respect, apreciază ce ai si evita efectul de turma întâlnit zi de zi in aceasta epoca.
In acelasi timp sa stii ca bărbaților le mai e si frica sa se arunce cu capul înainte, analizeaza tot de la A la Z si abia apoi incep sa se deschidă. Iar mai ales, nu ar putea sa fie asa cu tine, atat de iubitor si protectiv, atât de cald etc daca nu te ar iubi sau daca nu i-ai produce ceva in suflet.
Nu mai gândi, simte!
De asta aveam eu nevoie sa aud cand eram in postura ta.