am o viata, cu foarte multe episoade triste, desi am o viata de comedie... Ei bine as vrea sa va povestesc ceva, ceva care pe mine ma framanta, pshic si fizic ( devin ciudata) . Asadar, am 17 ani si sunt o pustoaica rebele si prostuta in acelasi timp. Totul a inceput acum 3 ani de zile cand faceam parte dintr-un liceu sportiv, mama era foarte mandara de mine, nu era nici un concurs in care sa nu vin acasa, cu o medalie, pana intro zii cand eu am realizat ca ma transform fizic ( musculatura mea era la nivelul foarte inalt, nu era normala ) si am decis sa vin acasa, mama nu era de acord cu decizia luata de mine. Dar ca orce mama nu a refuzat sa vin acasa. De aici au inceput certurile noastre, a ajuns chiar sa ma bata, trebuia sa muncesc pentru o farfurie de mancare. In fine... Eu am fugit de acasa si m-am mutat la iubitul meu, care m-a cerut si de sotie ( nu ma marit acum, peste vreo 3-4 ani) sa comporta foarte frumos cu mine, era atent, grijuliu, si nu era de acord cu nici un fel de repros negativ asupra mea. Dar timpul a trecut si acum ca avem 4 luni impreuna, ne certam din orice. am si plecat de la el, dar el plangea in bratele mele si ma implora sa nu plec, m-am intors, pentru ca si eu il iubesc. dar noi nu ne potrivim nici fizic. dar asta cred ca nu conteaza. Momentul la care am vrut sa ajung, era ca mama nu ma mai primeste acasa si eu nu mai am nici un fel de intelegere cu partenerul meu de viata . Nu vreau sa ajung sa ma scoata el afara din casa si sa raman pe drumuri, ca dupa cum spuneam mama nu ma mai primeste acasa. Am avut certuri mari cu parintii, am ajuns chiar si la politie. ce sa fac cu viata mea? m-am saturat sa duc povoara asta! va multumesc de rebdarea pe care ati avut-o cu mine. dau funda :*

Imi pare rau pentru situatia asta! singura solutie salvatoare ar fi sa iti cauti un loc de munca ok, astfel incat sa iti permiti sa stai intr-o garsoniera in chirie si sa dai piept cu viata! poate asta o sa te ajute sa te maturizezi! daca nu, incearca sa iti contactezi vreo ruda, care sa te primeasca la ea, si sa contribui si cu o mica suma de bani in cheltuieli..sau o prietena! doar nu esti singura pe lumea asta! capul sus, ce nu te doboara, te face mai puternica!

Wow ce viata trista..imi pare rau pentru tine dar noi nu putem sa te ajutam decat cu vreo rugaciune, un sfat bun. Tine capu sus si va fi bine. Acum cf? pe unde esti?

Buna,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Eu unul care am avut mereu tot ce mi-am dorit a fost ceva normal dar cand vad cate un caz de asta inteleg cat de norocos am fost mereu sa am tot ce-mi trebuie.E total aiurea ce se intampla.Sa NU te lasi de scoala, invata si o sa ajungi cineva in viata si atunci o sa vrea ea mama ta bani de la tine dar nici sa nu te mai uiti la ea sau la alti membrii ai familiei.In legatura cu iubitul daca nu va intelegeti chiar daca nu te invat de bine totusi iti zic:incearca sa gasesti un baiat care sa te iubeasca, sa va intelegeti si sa te poata lua la el.
Succes, ai grija de tine! Te pup!

Ar trebui sa continui cu scoala, indiferent ce profil ai urma, apoi o facultate, pentru a te putea angaja, si a fii pe picioarele tale.
Daca nu te poti intelege cu parintii, si ei sub nicio forma nu te mai primesc, ar trebui sa incerci sa iti inbunatatesti relatia cu prietenul, sa comunicati mai mult sau nu stiu, sa incercati sa va rezolvati probeleme, pentru ca momentan el este singurul tau ajutor.si apoi, dupa ce faci 18 ani, si esti majora sa iti poti cauta un loc de munca, pentru a te intretine pentru ca nu poti sta o viata intreaga "in spinarea" altuia.

Sunt mulți care fac școală și merg și la muncă.
Nu te deprima inutil.

Cu banii câștigați, poți să îți închiriezi ceva.

Așa, ai să stai liniștită și n-o să te mai dea nimeni afară.

Dacă nu poți să le faci pe ambele, n-ai altă soluție decât să înduri tratamentul de acum.

Foarte mulți sunt în situația ta. Trebuie să te gândești foarte bine ce vrei. De la tine, de la alții, de la viață și așa mai departe.

Ia măsuri.

Îți trebuie mult curaj. Și în viață, trebuie să mai și riști. De-a gata nu se poate totul întotdeauna. Capul sus.

Vezi care sunt șansele să îți găsești ceva cât de cât ca lumea, pune niște bani la păstrare și vezi care sunt rezultatele. Dacă stai cu mâinile în sân și te dai cu capul de pereți pentru că toți sunt împotriva ta sau toți te tratează nasol, n-ai să rezolvi nimic.

Preia hățurile vieții tale și orientează-te după o direcție. Alege-ți direcția.

Scrie pe o bucată de hârtie toate opțiunile pe care le ai, alege una și ține-te de aia. Fruntea sus! Curaj!

Ai răbdare cu tine și muncește cu tine. Pentru că o faci pentru tine, nu pentru alții. Succes.

Eu zic sa faceti terapie de cupluri. Chiar face minuni. Nu stiu care sunt motivele pentru care mama ta nu te mai primeste acasa, dar nu cred ca ii asa. Orice mama tine la copilul ei, indiferent de ce boacana a facut. Daca ai renuntat la scoala normal ca trebuie sa muncesti doar nu o sa stai lenesa si trebuie sa aduci si tu un ban in casa! Mie mi se pare imatur si penibil ca sa stai ca lenesu in casa, fara sa faci nimic[ sa muncesti sau sa inveti]. Sincer, nici eu nu o sa imi tin copilul[ cand voi avea] in casa daca nu munceste sau nu isi termina scoala. Adica parintii te-au crescut, au avut grija de tine ca tu sa fii ok si sa le ai pe toate[ chiar daca numa necesitati], apoi sa te lasi de scoala si sa nu vrei nici sa te angajezi ci sa stai pe spinarea lor ca un/o lenes/a?! Mi se pare o prostie.Mai ales ca ai 17 ani, treci imediat pe 18 si ar trebui sa fi deja constienta ca necesita maturitate si nu sa te plangi si sa faci mofturi. Daca nu vrei sa termini o scoala, munceste. Nu vrei sa termini o facultate, munceste! Chiar si daca faci scoala si facultatea dupa aia tot trebuie sa iti gasesti un job. Nu o faci pentru nimeni altcineva ci pentru tine! Iti creezi un viitor, iti intemeiezi o familie. Ce povara? Aici nu-i vina nimanui ca esti tu lenesa si te plangi si nu-ti convine nimic. Asta-i viata! Crezi ca toti adolescentii stau pana imbatranesc acasa la parinti? Si daca stau, ei muncesc. [ nu conteaza unde, cat primesc salar, daca e un job de vis sau nu dar muncesc ] Doar nu te asteptai ca munca ii usoara si banii iti vin gata mersi sau ca primesti bani pe stat. Trezeste-te la realitate. Daca nici tu nu stii ce sa faci cu viata ta, atunci cine sa stie?! Dupa cum ai descris "problema" mie mi se pare ca nu prea te deranjeaza ca nu muncesti /nu inveti ci grija ta e sa nu fi data afara din casa, pe strazi! Eu iti recomand sa lasi lenea de-o parte, sa te trezesti la realitate si sa te angajezi. Sau macar sa fi casnica prietenului tau daca tot nu vrei sa te dea afara din casa. Invata si tu sa faci mancare, fă curatenie, etc.

Wow...Deci mi se pare un pic trista povestea care ai relatat-o tu
Dar referitor la subiectul asta, parerea mea e ca ar fi mult mai bine sa incerci sa te impaci cu parintii sa te intorci acasa. Si eu am mai trecut prin situatii din astea cu parintii, certuri, etc...Si am vrut sa plec de langa ei. Dar am ajuns la concluzia ca nu gasesti un loc mai bun decat acasa la tine si niste persoane mai iubitoare si mai intelegatoare decat parintii, nimeni nu te va accepta cum te accepta ei

Deci, tu nu trebuia să pleci de acasă! Oricât de mult le greșești părinților nu trebuie sa pleci de acasa sau părinții să te alunge. Ai scris că te-ai mutat la prietenul tău. si parinții nu te-au sunat?! Nu te-au căutat? . Dacă prietenul tău te dă afară din casă ce o să faci?! . Cel mai bine e să te duci acasă, să le ceri scuze părinților si să le spui că nu se va mai repeta! Altă soluție nu este. Sper că te-am ajutat! Baftă! :**

Pacat ca exista asa parinti inconstienti