Mai stiti baiatul de care v-am spus ca-mi place? E un prefacut afemeiat! Toate bune si frumoase pana intr-o zi cand pur si simplu nu a mai reactionat la nici o atingere a mea. Eram furioasa pentru ca tineam la el, adica inca tin, of! Doamne ce zic eu ca tin la el...il iubesc! L-am acceptat asa cum era el. Adica ce vorbesc eu? L-am vazut plangand, i-am sters lacrima si l-am imbratisat, l-am vazut razand, l-am facut sa rada si mai tare, l-am vazut dezbracat, l-am vazut imbracat, l-am vazut in incurcatura, l-am vazut facand pe desteptul, l-am vazut nervos, furios, adica stiu cam ce se poate sti despre el.
Nu este intocmai Fat-Frumos (avea acnee - era sub tratament), dar are o personalitate aparte si m-am indragostit de el. Nu e genul care sa spuna pe fata ce simte, prefera sa lase gesturile sa „vorbeasca". E de parere ca o fata desteapta se prinde de figura dar una fara creier nu. Este fumator si o singura data m-a intrebat daca vreau sa trag si eu un fum si am zis nu; de atunci s-a cam ferit de mine atunci cand tragea un fum, dar mie nu-mi pasa ca are tigara in mana; nu conta, eram langa el si avea incredere in mine. Era suficient.
Iarna trecuta eram la scoala si mi s-a facut rau si aveam temperatura. In ore punea din cand in cand man pe mine sa vada daca mi-a crescut sau scazut temperatura si in pauze a mai stat langa mine si m-a tinut in brate si a vrut sa-mi dea pastile dar... eu si pastilele!
Cu mine se comporta altfel decat cu celelalte fete. Erau zile cand stateam in banca si venea si mi se punea pe brate cu picioarele cracanate  si cu fata la mine si ne gadileam, si imi placea sa ii simt respiratia langa urechea mea. Radeam minute in sir; colegii spuneu ca nu suntem normali adica stiti voi! Oricum niciunul dintre noi nu este intreg la cap! Toti de prin scoala spuneau ca suntem impreuna. Dar eu negam, el nega, amandoi negam si...comportamentul nostru spunea total contrariul. De fapt voi stiti ca nu am vorbit vreodata de noi ca si cuplu adica mi-a mai fact apropo-uri: „Mama ce ma enerveaza astia! Ce comenteaza! Fraierii astia cred ca suntem impreuna! Macar daca am fi!"
Nu ne-am sarutat niciodata, eu am 15 si el 14 si cateva luni dar el e mai inalt ca mine. Am stat un an in banca, am avut certurile noastre, momentele noastre de singuratate, mangaierile noastre si alea alea... Tin sa mentionez ca din cati baieti am mangaiat, chiar daca nu au fost multi (3) el e singurul care m-a mangaiat back si tot el e singurul care chiar mi-am dorit sa ma sarute (primul sarut ). Mi-a propus sa facem sex, dar am 15 ani! WTF? Nu-mi distrug viata!
Toate mergeau bine pana cu vreo doua saptamani inainte de evaluarile nationale. La festivitatea de predare a cheii, a fost ceva de nedescris! Patetic si josnic! O tampenie! Se uita in ochii mei... ma sorbea din priviri, imi doream sa spuna ceva! Sa foloseasca cuvinte! Dar nu! Se uita in ochii mei si atat! Tipam in mintea mea: „WTF?, Tipu’!" M-am enervat, chiar am si plans, nu ca m-ar fi ajutat cu ceva, dar am plans...
La banchet nici nu va spun! Nu a dansat cu mine deloc! Dar in schimb a dansat cu o tarfa de la o scoala din apropiere toata noaptea! M-a durut! Dar am ripostat la asta cu o pastila mare de indiferenta. Ii citeam durerea pe chip! Se uita fix in ochii mei si pentru cateva secunde m-am blocat. Eram doar eu si el. Ne priveam de parca nimic nu s-ar fi intamplat, nimeni nu exista: eram doar noi. _________________________________ Am iesit din transa! Am zambit in coltul gurii si am afisat o fata si un sictir si doar pentru ca mi-am amintit ce mi-a facut si ca m-a durut. Imi tragi clapa o data si te astapti sa-ti mearga si a doua oara? Cu mine nu baby!
Trebuia sa fie seara mea... Aveam o rochita frumoasa, nu eram machiata strident si chinul chinului: am purtat tocuri! Of! Ma astaptam sa faca niste ochi precum cepele in cap cand ma vede si de fapt a facut dar nu m-a lasat sa am satisfactia de a vedea asta.
Dupa toate astea, am afisat doar zambete false si le-au crezut; de fapt sufletul imi tipa de durere si singurul lucru pe care mi l-am dorit a fost sa nu-l mai vad niciodata, sa nu mai aud de el, sa nu mai vorbesc cu el ca sa pot sa-l uit mai usor! Cam greu pentru ca suntem vecini, am si ID-ul lui in lista de messenger. x_x si este funizorul meu de muzica, filme si tehnologie. Nu ma intelegeti gresit: businessu’ e business!
De cateva zile se roaga de mine sa mai mergem unde mergeam doar noi doi cand chiuleam lunea de la ora de sport la iarba verde in apropierea scolii. I-am spus ca am sa ma gandesc. Si m-a intrebat mai multe. De obicei incepe conversatia vorbind despre muzica. Foloseste pretextul asta ca sa ma invite pe nu mai stiu unde si la „o bauta" si la iarba verde si alte de astea. Cand am vorbit cu el si la telefon si pe mess am dat raspunsuri scurte, m-am comportat ca si cu un oarecare.
Ieri mergeam la un magazin si el era pe strada cu „bicla" lui si i-am zambit politicos si i-am facut cu mana si m-a intrebat ceva, nu stiu ce dar am zis si eu ceva la intamplare si mi-am vazut de drum. A trecut pe partea mea de strada, era sa cada cu tot cu „bicla" lui dar eu mi-am vazut de drum, probabil se astepta sa ma opresc si sa port o conversatie decenta cu el! Mi-am spus: „Pe dracu! Vrei vorbarie? Du-te la nesimtita aia cu care ti-ai tras-o la banchet, fraiere!" Dar am mers in treaba mea fara sa privesc inapoi!
Acum ma gandesc serios sa merg cu el in locul ala in care s-au intamplat atatea, dar doar ca sa-l pun la punct. Sa-i explic ca cu mine nu se joaca nimeni! Dai cu pietre? Nu te astepta sa dau cu paine, cu plumb poate! Dar nu ma stradui prea tare, stiu ca indiferenta si zambetul de pe fata mea il doare mai mult ca orice... Ma gandesc la asta dar mi-e oarecum greu sa merg doar eu cu el. Mi-e greu pentru ca il plac si desi imi doresc sa nu o fac, mi-e frica; exista posibilitatea sa ma manipuleze cum vrea pentru ca vede cum il privesc in ochi, ca doar nu retardat! Ce stie, stie!
Prevad un scenariu tipic lui: Stiu sigur ca o sa ajungem acolo, eu o sa ma asez pe iarba iar el o sa stea langa mine. Cateva minute sta linistit, apoi incepe un joc in care intru involuntar, joc ce nu prea mentine limitele decentei ca sa zic asa... Il cunosc de suficient timp ca sa stiu ce ii poate debita mintea si stiu ca nu are curaj sa faca totul singur dar stiu ca ii place sa fie mangaiat, mai ales daca are o fata frumoasa langa el, o fata care sa stie cum sa-l starneasca ca sa spun asa.
Acum intrebarile sunt: Ar trebui sa merg sa lamuresc totul face 2 face sau ar trebui sa ii las un offline, sa gasesc alte mijloace de a-i spune ce idiot, fraier, nesimtit, afemeiat, fustangiu si tutunist este? Ar trebui sa il potolesc facandu-l gelos cu altul? Ar trebui sa-i mai afisez si mai multa ignoranta si indiferenta? Ar trebui sa il las in pace si sa-l las sa spere ca intr-o zi o sa ne intalnim in locul ala? Ar trebui sa incerc sa-i dau o lectie? Sa-i arat cu cine a incercat sa se joace?
Scuze daca v-am plictisit! Multumesc anticipat!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook