Hey
EL abia se mutase pe strada cu mine, statea si inca sta vizazi de blocul meu.Nu ne intelegeam deloc bine, mereu ne certam, ne injuram, practic nu ne suportam unul pe celalalt. O lunga perioada de timp numai asa a fost, pana intr-un timp cand lucrurile s-au mai linistit si usor usor am devenit prieteni.Incepusem sa ne intelegem mai bine, totul eta mai bine.La o scurta perioada de cand eram prieteni incepuse sa imi placa de el dar nu vroiam sa ii spun lui pentru ca imi era teama ca ma va refuza.Si a sa au trecut cam 3 luni si intr-un final m-am hotarat sa ii spun ca imi place de el. Mi-am facut curaj, i-am spus.Am avut noroc si el ma placea pe mine si a aceptat sa fim impreuna.Asa am format o relatie. A fost o relatie frumoasa, ne intelegeam bine, mai existau si mici certuri dar treceam peste si totul era ok. Mi-a fost alaturi mereu cand aveam nevoie, m-a ajutat, a fost langa mine, m-a invatat atatea lucruri.Alaturi de el am trait cele mai frumoase momente, alaturi de el am avut parte de primul sarut, am simtit cu adevarat primii fiori ai dragostei, m-a invatat lucrurile esentiale ale iubirii, m-a invatat atatea. Insa cum stim ca tot ce este frumos nu dureaza mult, totul s-a terminat atat de repede si tot ce am cladit impreuna sa daramat, fiecare pe un alt drum acum. Mi-a dat drumul la mana si m-a lasat singura exact cand aveam cea mai mare nevoie.
Niciodata nu il voi uita, mereu va avea un loc special in inima mea orice s-ar intampla.Pacat ca totul s-a terminat atat de repede si ca din tot ce a fost frumos au ramas doar rani care nu le vor putea vindeca nimeni niciodata
euuuBianca99 întreabă:
Mutubal întreabă: