In principiu baietii ar trebui sa faca mereu primul pas cand vine vorba de o relatie si sa se duca sa faca cunostinta cu fata respectiva pentru a da dovada de curaj si masculinitate.
Primul pas mai bine nu-l mai faceam si mai bine nu o mai intalneam cred ca te-am ajutat destul
In primavara anului trecut am iesit pe afara cu colegii ca si de era cald si vazusem un baiat pe care nu-l mai intalnisem pana atunci. El se dadea cu skate-ul si a cazut. Cu toate ca el avea prietena in ziua urmatoare s-a despartit de ea. Peste doua zile de la despartirea lui m-a luat la un etaj al scolii (eram cls 6 si la etajul respectiv invatau cls 7 si 8 si noua celorlalte clase nu ni se dadea voie sa mergem sus) si acolo m-a intrebat (chiar si acum mai tin minte cuvintele) : "vrei sa fii prietenea mea?". eu i-am zis da deoarece mi se parea dragut. in prima luna "am sta la misto" crezand ca cine stie ce, cum vrea sa ma pacaleasca si dupa aceea mi-am dat seama cat de mult ma iubea. Prin septembrie (la inceput) au inceput sa apara certurile. (un baiat care era cls 3 era indragostit de mine si sora lui mai mare era colega cu mine~acel baietel la mintit pe prietenul meu ca vreaus a ma despart de el si de aici foarte multe certuri...) la sfarsitul lui septembrie el a vrut sa se desparta de mine la inceputul lui octombrie. cand am auzit acest lucru m-am enervat foarte tare si m-am dus la el la clasa si i-am zis asa: "ne despartim! adiio!" si am plecat. ziua urmatoare am aflat vroia sa se desparta de mine fiindca era cu alta de la alta scoala cu multi ani mare ca el (el fiind de varsta mea). in prezent nici nu vorbim unul cu altul. el nici "buna" numi zice. . asta e... fundita?
Mă așteptăm la un final mai bun