Hi Criss!
Vream sa iti spun ca mama si tatal tau procedeaza corect dar gresit...
De ce?
Pentru ca orice parinte ar avea de refuzat ca o fata de 15 ani sa fie cu un barbat in toata firea mai ales cu 7 ani mai mare.
Doar ca ei au gresit aici...
Trebuia sa te fi intrebat si pe tine...
ex :Mai Criss? ...Iti place baiatu asta?
Si atunci macar sa te inteleaga si sa te asculte si sa te sprijine sau macar sa-i de-a o sansa la acest baiat.
Din punctul meu de vedere.
Dar Criss daca tu ai 15 el are 22...
Si este un barbat in toata firea, Ok intelg ca iti place de el ca si tu te poti indragosti de cine vrei, dar trebuie sa ii spui sa mai astepte sa cresti si tu, macar pana la 18 anisori.
Daca el nu accepta atunci da-i papucii Criss, atunci relatia e pe interes.
Dar oricum da-i o sansa si spune-le parintilor tai sa nu se sperie si sa ii acorda macar o mica sansa.
Daca vrei sa te mai ajut cu ceva sau parinti nu intelege atunci da-mi doar un simplu messaj sau imi raspunzi Back.
Pa si bafta:*.
Iti multumesc mult, o sa te anunt. O sa vad intai ce va fi de relatia asta, iar apoi daca chiar merge, o sa discut cu parintii.
Chiar nu ți-ai găsit unul de vârsta ta?
Cu privire la melodii, dacă ar exista o melodie intitulată "ești proastă", aia s-ar potrivi perfect situației.
@i86e2... nu ma consider proasta, imi pare rau daca te-a deranjat intrebarea, insa mi se pare ceva normal ce mi se intampla. Si stiu, si eu imi zic la fel "nu puteam gasi unul de varsta mea?!" insa nu eu aleg asta. In legatura cu melodia, probabil spre deosebire de tine, pe mine muzica ma linisteste si ma intelege. Ma simt altfel cand ascult versuri ce mi se potrivesc.
La inceputul relatiei mele cu actulul meu iubit (el avea 17 ani iar eu aproape 14 dar ne cunoasteam de aproape 2 ani si eram doar amici, ne vedeam, radeam impreuna etc...) eram in aceeasi situatie ca si tine in legatura cu parintii dar, dupa cam 1 luna de relatie l-am invitat la mine, parintii mei au discutat cu el si si-au dat seama amandoi ca nu este ceea ce pare. De atunci nu au mai existat probleme cu parintii mei, el vine la mine acasa si se intelege super bine cu ai mei iar eu la fel cu parintii lui, mama lui este ca si o a 2-a mama pentru mine. Mentionez ca suntem impreuna de 2 ani jumate.
Deci, ai putea face si tu la fel daca simti ca il iubesti cu adevarat si ca va putea fi o relatie stabila. Oricum, din cate ai spus, adica: "pentru ca deocamdata nu este nimic serios... si nu se stie daca va fi." mi se pare ca nu prea crezi in relatia voastra asa ca, nu inteleg de ce mai stai cu el daca simti ca nu va fi nimic serios.
@ AriannaAri : Sincer, mi-as dori sa fie ceva serios, insa nu suntem de mult timp impreuna. Nu stiu unde va duce relatia asta, insa mi-ar placea si ar fi mult mai usor daca parintii m-ar intelege de la inceput. Si in legatura cu povestea ta. e frumoasa, voi ati fost prieteni, si deja aveti 2 ani impreuna♥ Eu il cunosc de cateva luni in care nu ne vorbeam foarte des. Iti multumesc pentru raspuns:*
Ei isi fac griji pentru tine, pentru ca tu esti inca mica si eu, fiind trecuti prin viata, stiu mai multe ca noi. Si stiu foarte bine ca la varsta de 22 de ani, nu umbli cu o pustoaica de 15 fara sa vrei nimic de la ea.
Si eu am fost si pot spune ca inca sunt in aceeasi situatie. Eu am 17 ani, iar el 25. Ingrijorarea parintilor este fireasca, ei iti vor binele. Si mie mi s-a intamplat la fel...astfel, mi-am facut-o pe mama cea mai buna prietena si am inceput sa ii spun tot..bine, aproape tot... iar ea a inceput sa inteleaga. Si in plus, este important ca baiatul sa te inteleaga ca nu iti doresti sa o faci inca. Sper sa iti fie bine, take care! :*
George0197 întreabă: