Iarna trecuta am avut un accident pe patinoar si in luna februarie a acestui an am fost operata. In luna iunie, cu 2 saptamani inainte de vacanta am fost internata cu mama la Eforie Nord pentru recuperari. Cat am stat acolo mi s-a pus pata pe un student de 27 de ani care facea acolo niste cursuri pentru rezidentiat. Timp de o saptamana si ceva, in fiecare zi cred ca ne vedeam de vreo 3-4 ori. Mereu ma privea lung in ochi si imi zambea, iar eu i-am raspuns la fel. Cateodata ma mai saluta. Prima oara credeam ca o saluta pe mama caci se adresa cu "Buna ziua./ Buna seara", foarte rar cu "Buna". Mama ma lamurise ca de fapt pe mine ma saluta. Incetul cu incetul isi facuse loc in inima mea. M-am indragostit de el. Data de 12 iunie era ultima zi de sedere acolo pentru amandoi. Simteam cum explodam de nervi pentru ca eu nici pana atunci nu vorbisem cu el si nu reusisem sa fac rost de un numar de telefon macar. Era ora 10 si ma pregateam de plecare. Mama o sunase pe matusa mea sa vina sa ne ia cu masina. Aceasta ii spusese mamei ca ajunge intr-o jumatate de ora. Trecuse aproape o ora si matusa mea tot nu venise. De plictiseala m-am dus sa ma plimb prin spatele spitalului, pe langa parcare. Acolo l-am vazut pe el spalandu-si masina. Mi-am dat seama ca si el se pregatea sa plece si m-am gandit sa imi iau inima in dinti si sa fac ceva. M-am intors in fata spitalului. Am intrat inauntru si ma prefaceam ca ma plimbam pe acolo. Am vazut ca usa din spate care ducea la parcare unde era el era deschisa. M-am dus sa vad daca el mai era acolo. Mai era. Cand am vazut ca se indrepta spre usa, spre mine, m-am intors repede si mi-am continuat "plimbarea". M-am uitat cu coada ochiului in spate si am vazut ca se uita la mine si imi zambea ca de obicei. Mi-am intors privirea spre el, i-am zambit si l-am salutat. Si asa am inceput sa vorbim. M-a intrebat ce am patit iar eu i-am povestit. Mi-a spus ca el locuieste si lucreaza in Bucuresti si ca ma poate ajuta cu un aparat care ma ajuta sa ma recuperez mai repede. Am facut cunostiinta, mi-a dat numarul lui de telefon si adresa de email, dupa care, mi-a spus sa ii dau si eu numarul meu de telefon si adresa de email ca sa mai corespondam. Am stat ceva de vorba. Simteam cum mii de fluturasi se loveau de stomacul meu numai cand il vedeam atat de aproape de mine. Dupa cateva minute ne-am luat la revedere si am luat-o fiecare pe drumul lui. Am ramas un pic masca cand am vazut ca in momentul in care eu ieseam de pe usa, matusa mea doar ce intrase cu masina in curtea spitalului. Wow! Destinul oare? Bun. Dupa vreo 2 zile dupa ce am ajuns acasa i-am bagat eu id-ul in lista. O vreme, o saptamana daca nu ma insel, nu m-a sunat, pe mess statea doar pe invizibil. Credeam ca a fost o gluma de-a lui sau ca a uitat de mine asa ca i-am trimis un mail in care ii ceream mai multe informatii despre aparatul acela despre care imi vorbise, dar de fapt vroiam sa vad daca imi raspunde. Mi-a raspuns destul de greu. Intr-un sfarsit intrase intr-o seara tarzie pe internet. Am vorbit despre acel aparat, in fine, am vorbit foarte putin despre noi, m-a intrebat cand a ziua mea ca sa stie cand sa imi spuna "La multi ani!" si alte chestii. Facusem schimb de niste poze. Eu i-am trimis o poza in care aveam piercing in buza, momentan nu il mai am, mi l-am scos din februarie, la care el "pai si de ce ti l-ai scos? venea bine"
A doua oara cand am vorbit, am discutat tot despre problemele mele de sanatate mai mult. Mi-a spus ca mi-a aranjat o consultatie la un doctor din Bucuresti cu care si el consulta si ca nu am nevoie de programare ca a vorbit el cu doctorul si mi-a zis "hai mai ca nu te duc la ori si cine". Bun, vinerea asta trebuia sa fiu acolo. M-am dus cu mama. El avea acelasi comportament ca la Eforie. De abia isi lua ochii de la mine chiar si atunci cand eram in cabinet si doctorul imi explica cum sta treaba cu ce am eu. Foarte zambitor, incerca sa imi explice ca nu am de ce sa imi fac griji, ca totul o sa fie bine, ca voi scapa de operatie. Imi era putin rusine de faptul ca eu stateam intinsa pe pat, aproape goala, in lenjerie intima, si ma uitam la el cum imi atingea picioarele si le analiza. Nu stiam ce ganduri ii treceau prin minte, el tot se uita la mine zambaret. Doctorul care m-a consultat m-a trimis la altul pentru niste radiografii si inca o consultatie. Iesisem din cabinet cu totii si tipul mi-a spus sa il sun dupa ce ies de la doctor si sa ii zic ce am facut. La un moment dat, am vazut ca mi-a facut cu ochiul. Intr-un final nu a mai fost nevoie sa il sun ca m-a intorsesem la el.
Si cam asta e tot pana acum. E greu sa imi dau cu parerea despre asta, mai ales ca sunt si eu implicata in situatie. Nu imi pot da seama. Oare si el ma place, il interesez macar putin? Imi este teama sa vorbesc despre asta cu el. Imi este teama de un refuz. Stiu ca intre noi sunt 9 ani diferenta. Eu am 18 ani iar el 27. Nu este insurat, nu are copii. E un tip la locul lui, e foarte ok. Numai lucruri bune am auzit ca se vorbesc despre el. As vrea si niste pareri din partea voastra, a unor persoane din exterior ca sa zic asa. Dupa comportamentul lui credeti ca ii plac macar putin? Sau de ce se purta asa? Oare asteapta totul de la mine? Mama mi-a zis ca si in momentele cand eu nu eram atenta la el, acesta se uita la mine si ma studia din cap pana in picioare zambaret.
Vreau sa ii dau de inteles ca il plac insa nu stiu cum sa procedez de frica de a nu face vreo gafa si sa nu ma trezesc ca incepe sa ma respinga.
Va multumesc ca v-ati luat cateva minute bune din viata voastra pentru a-mi citi povestea.
Am scris mai detaliat pentru a intelege mai bine.
Si va rog frumos, nu vreau glume de nici un fel. E ceva serios. Mersi frumos!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook