Il iubesc, sunt nebuna dupa el, si el dupa mine... mi. a spus-o de 1000 de ori, dar e iubitul celei mai bune pretene.Nu m-am gandit ca o sa patesc si eu asta, sa ma indragostesc de iubitul celei mai bune prietene mi-se parea o tampenie cand auzeam lucruri de genu...si totusi eu traiesc povestea asta.Ma simt foarte vinovata din cauza asta, dar nu pot sa-mi stapanesc sentimentele, ce as putea face? Nu vreau sa o pierd pe ea, este ca o sora pentru mine, dar in acelasi timp il iubesc la nebunie si pe el. El mi-a spus ca ar renuntza la toata lumea pentru mine, deci decizia e a mea, si eu nu vreau sa pierd pe nimeni. Dar nu inteleg daca noi 2 ne iubim, de ce ea nu ne lasa sa fim fericiti, daca ar fi fost invers eu i-as fi lasat sa se iubeasca, de ce sa stau eu in cale lor. Ce bine ar fi daca ar gandi si ea asa, dar cu siguranta ea daca ar afla ne-ar ura pe amandoi. Ce sa fac sa ii pot pastra pe amandoi?

Nu o sa-i pastrezi pe amandoi, unul dintre ei pur si simplu va pleca de langa tine.
Cel mai bine ar fi sa-i explicati amandoi situatia, va fi ceva timp suparata pe tine, mai ales pe tine, pentru ca prietena trebuia sa stai practic departe de el. E foarte urata situatia, dar cel mai bine ar fi sa meditezi ceva timp asupra acestui lucru.
Nu va va ura, doar va fi suparata, iar daca ea il iubeste, vezi sa nu faca tot posibilul sal ia inapoi.
Mult succes.

Multumesc tuturor pentru raspunsuri.Cred ca cel mai bine e sa nu pierd pe nici unu dintre ei, asa ca eu si cu el o sa ramanem doar prieteni, iar ea o sa ramana cea mai buna prietena a mea in continuarea.Tot timpul am simtit ca gresesc daca o sa o tradez pe ea, am fost egosta, si chiar regret ca numai am putut sa simt asa ceva.Multumesc ca m-ati facut sa iau decizia cea mai buna, chiar ma bucur ca v-am intrebat inainte de a hotara singura si cu siguranta gresit.Multumesc incaodata ...sunteti cei mai buni:*:*:*

Buna! O sa iti povestesc ceva si imi cer scuze ca vei avea cam mult de citit


Eu zic sa te gandesti mai bine.Pe amandoi nu ai cum sa ii pastrezi. Dar nu renunta niciodata la o prietena pentru nici un baiat.Eu am facut lucrul asta si il regret nespus de mult. Exact asa mi s-a intamplat si mie.Acum 1 an si ceva prietena mea cea mai buna avea un iubit pe care il stiam de vreo 2-3 ani.erau impreuna de aproximativ 7-8 luni, dintre care el a fost vreo 5 plecat in Italia. Odata cu plecarea lui, relatia lor s-a deteriorat putin cate putin.Desi vorbeau la telefon, pe internet si prietena mea zicea ca il iubeste in continuare la fel sau chiar mai mult, el nu mai era la fel de cald si afectuos cu ea.In timp ce el era in Italia, prietena mea a cedat in fata unui fost iubit de al ei si s-a culcat cu el. Iubitul ei a aflat si binenteles ca nu i-a picat deloc bine, dar in cele din urma, dupa lungi certuri si discutii, i-a spus ca o iarta. La aproximativ 2-3 luni eu am inceput sa vorbesc foarte mult cu el pe mess; ne intelegeam extrem de bine si chiar ma bucuram ca incepem sa avem o relatie cat de cat stransa de prietenie desi pana sa plece nu ne vorbeam prea mult, nu aveam prea multe tangente.La scurt timp a inceput sa imi spuna ca el simte ca s-a apropiat foarte mult de mine, ca tine la mine de aprox 1 an, ca sunt genul de fata de care are nevoie, etc.Binenteles,eu mik si proasta, l-am crezut.Cuvintele lui m-au facut sa am incredere absoluta, ba chiar m-a convins ca prietena mea mi-ar fi mai degraba o dusmanca si ca nu e bine sa mai stau prin preajma ei. Dupa o mica ezitare, m-am hotarat: m-am certat cu prietena mea si am inceput o "relatie" cu el.Platonica,virtuala,ce-i drept. dar nah date fiind imprejurarile nu aveam cum altfel. Timpul a trecut si dupa cateva luni el s-a intors in tara.Eram cea mai fericita cand l-am vazut.Simteam ca tin la el foarte mult si ca este baiatul pe care il vreau langa mine o perioada luuuunga de timp.Tot timpul insa m-a facut sa imi dau seama ca gresesc, si ca nu merita sa tin un astfel de om langa mine.In mai putin de 3 luni ajunsesem sa fiu maltratata atat verbal cat si fizic.La cea mai mica greseala pe care o faceam auzeam numai cuvinte de genul : esti o..., proasto, idioato. perverso, etc". Plus ca nu aveam voie nici macar sa ies cu vreun coleg la o tigare.Prima si ultima data (in timpul relatiei cu el) cand am iesit cu un amic la o tigare fara el mi-a dat 3 palme.Mai rau este ca m-am complacut in situatia asta; si am suportat ceva timp.Stiu ca pentru altii 2-3 luni inseamna o nimica toata, dar pentru mine a fost un adevarat calvar.Eu nu aveam voie sa fac nimic, daca ma suna si imi spunea in 5 min sa fiu la el, sau in fata bl la mine, sau afara sau oriunde altundeva, trebuia sa tac si sa fac ca el, altfel binenteles ca ma astepta o cearta de ma stia tot cartierul.Desi prietenele si sora mea imi spuneau ca trebuie sa inchei totul, ca nu e bine sa ma complac in situatia asta, incepusem sa tin la el si speram totusi ca se va schimba. M-am certat de cateva ori cu el, dar de fiecare data ma cauta, ma ruga sa il ascult, plangea, isi cerea iertare si parea extrem de sincer, astfel incat totul se incheia de fiecare data la fel.Cu o impacare.Si binenteles pe zi ce trece situatia se inrautatea.Intr-un final mi-am luat inima in dinti si am luat o hotarare definitiva. Mi-am promis mie insami ca voi pune punct si gata, ca nu voi mai ceda indiferent cat de mult ma va durea, indiferent cat de mult va plange, cat de mult isi va cere iertare, etc.Binenteles ca si dupa aceasta cearta s-a lasat cu rugaminte, scuze, plans smad din partea lui, ba chiar s-a asezat in genunchi in fata mea plangand si mi-a spus ca nu se va mai repeta nici un lucru din cele mentionate mai sus, ca nu va mai gresi cu nimic, ca nu ma va mai face sa sufar.Eram insa hotarata de data aceasta si m-am mentinut ferma pe pozitii ca sa spun asa.La scurt timp am aflat ca se ruga de fosta mea prietena sa se impace cu el, ca si ei ii facea fel si fel de promisiuni, ii cerea iertare, etc...si in acelasi timp proceda la fel si cu mine.In sfarsit mi-am dat seama ce fel de om era.In 2-3 sap am aflat ca s-a impacat cu ea.Cred ca iti dai seama cum m-am simtit: parca imi cazuse cerul in cap. Eu renuntasem la cea mai buna prietena a mea pentru el, si nu numai.Am renuntat la tot.Vara,cand toata lumea se distreaza, eu stateam in casa si plangeam.Eu nu aveam voie sa ies nicaieri fara el, nu puteam sa fac nimic.Am renuntat la multe cunostinte, pana si cu ai mei m-am certat de multe ori din cauza lui.Pentru ce? Pentru ca in cele din urma el sa se intoarca la ea.Sincer iti spun, daca renunti la prietena ta pentru el faci cea mai mare greseala. Un baiat gasesti la orice colt de strada, un prieten il gasesti foarte greu.Aici vorbesc despre prieteni adevarati nu despre simple cunostinte. Daca, din cate o cunosti tu, spui ca pe prietena ta ar deranja-o faptul ca va placeti, eu iti spun sincer sa iti vezi de treaba ta.Ramai prietena cu el si atat. ti-am spus si iti repet: nu are rost sa renunti la o adevarata prietena pentru un baiat.

Gandeste-te putin. de baiat oricum te desparti. dupa ce faci, si fara prieten si fara prietena? lasa-l in pace pe el, nu le strica relatia.

Atunci cand iubesti pe cineva cu adevarat nu gandesti sa tradezi acea persoana, ca face parte din inima ta.Tu gandeste-te la proverbul ala, cu ce mana dai cu aia primesti. PT UN BARBAT NU SE MERITA A DISTRUGE O PRIETENIE ADEVARATA, CA NU STII CE-TI ADUCE SI TIE ZIUA DE MAINE.Raspunsul tau aici...