Imaginati-va ca un om (mai exact femeie - si virgina) incepe sa se insingureze la 21 de ani, dupa mai multe deceptii in relatiile cu oamenii. (prietenii, relatii) Nu a avut niciodata o relatie, a iubit o singura data, insa nu a fost impartasit si ea a ramas ranita, nu pentru ca nu a fost iubita la randul ei, ci pentru ca acel om pe care l-a iubit s-a comportat mizerabil. Si apoi au mai aparut altii in viata ei, pasager, care ba erau nehotarati, ba niste mincinosi. Si nu a mai iubit de atunci. Si nu simte, nu crede ca o va mai face. N-o mai intereseaza relatiile, are doar cunostinte acum. Ea e de moda veche si nu gaseste oameni interesanti care sa se impotriveasca "curentului". Citeste, merge singura la concerte/piese de teatru, picteaza, se plimba, dar totusi ceva lipseste.
Intrebarea e daca se poate trai cu aceasta "lipsa" a afectiunii. Cum ajunge omul sa fie spiritual, trecand prin aceasta viata … singur, fara contact intim, fara iubire, fara prietenie adevarata?

Se poate, eu mai am putin sa fac 30 si nu am pe nimeni imi gasesc ocupatie oricand. Aceeasi istorie ca in povestea ta lipsa de incredere si curve trecute prin viata mea

Sunt multi in situatia ta, relax! Dar e trist si pacat, sa nu lupti, sa depasesti si sa iti fie si tie ok.
Imposibil sa nu gasesti vreunul macar pentru Petting!
Prietenia adevarata e foarte rara, din pacate.

Se poate și așa, dar nu e OK.
Și din păcate, mai cunosc pe cineva cam în aceeași situație, doar că ea e aproape de 30 de ani și s-a împietrit și „înrăit" rău de tot.
Pericolul e ca și în eventualitatea că ar apărea o persoană compatibilă, aceasta să fie respinsă din reflex...
Eu cred că trebuie să rămâi deschisă, optimistă.

Hmm, pentru inceput vreau sa spun ca mi-ai atras atentia prin "picteaza", interesant.

Revenind, oarecum si eu sunt in aceeasi postura, insa, speranta inca exista.
Pana la urma, trebuie sa avem si putin noroc sa dam de persoana de care avem nevoie, iar atunci cand o vom intalni, trecutul nu va mai conta, vom fii in stare sa iubim mai mult ca prima data, trebuie doar sa nu ne pierdem speranta.

M-am insingurat deja de cativa ani.

Citesc, ma plimb, merg la piese de teatru (rar la concerte), inot.
Prieteni am vreo 2. Vorbesc o data sau de doua ori pe saptamana cu ei. De intalnit, ne intalnim vreo 3-4 ori pe an.
Iubita n-am mai avut de vreo 3 ani.

Si nu simt ca lipseste nimic. Daca am putut rezista pana acum asa, pot rezista si in continuare. N-am avut pana acum niciun episod in care sa ma plang de viata mea. Deci, se poate.


As vrea, de asemenea, sa critic putin decizia ta de a te cupla cu mincinosi. Puteai testa omul de dinainte de a intra cu el in relatie, ca sa afli daca e mincinos sau nu. Analog pentru cei nehotarati, desi ar fi fost mai greu.

Si nu inteleg cum ai putea iubi un om ce se poarta mizerabil.
In relatia mea, la inceput totul era perfect. Apoi a aparut gelozia din partea ei si, treptat, incerca sa ma subjuge si sa ma ameninte. Atunci a fost punctul in care am iesit din relatie.


Oamenii normali (sau cum vrei tu sa ii numesti: "impotriva curentului") ii gasesti de obicei prin biblioteci. Eu gasesc fete cu interese asemanatoare alor mele, fiind "impotriva curentului".
Nici asta nu inteleg, tu unde cauti acesti oameni?

Nu e benefic Ca om. Cei drept toate persoanele "curentului" fac sex din iubire si prietenie adevarata, si formeaza prietenii adevarate nu duc lipsa de nimic, si au persoana care o doresc si viseazã pe tavã.

Tu ești la început de drum, nu ar trebui să tragi concluzii și să pui întrebări din acestea. Mergi înainte cu fruntea sus, nu te aștepta la nimic și totul va veni la tine atât cât trebuie și când trebuie. Păstrează-ți calmul, fii optimistă și totul va fi bine.

Se poate dar nu e ok.
Isi poate "consuma" afecțiunea cu un animal de companie dar nu este o soluție. Iar despre intimitate si aici se mai poate face câte ceva.
Înstrăinarea asta, pe termen lung, nu va duce decat la tulburari de comportament si dificultăți în a relaționa cu cei din jur.
Nu e ok, suntem creaturi sociale prin evoluție.

Se poate trai dar este destul de greu de suportat. Unii se afunda in antidepresive si ajung si mai rau de atat, poate asa ajung sa se sinucida. Societatea ne-a dovedit ca omul nu este o ființa solitara/singuratica. Deci un om afundat in singuratate sigur in timp o sa sufere de diferite tulburari (probleme de comunicare, de adaptare, de comportament, depresie etc.)

Cam greu, dar aproape imposibil. Dar decat chinuit, sclav al unei relatii nereușite mai bine singura, te regăsești în sentimente cand vine printul potrivit dar de obicei e foarte greu de gasit, nu te stresa mai ai timp.

Adevarul este ca daca acea persoana chiar este precum ai descris, atunci cel mai probabil are anumite probleme de adaptare la realitatea din jurul ei. Noi suntem cei care trebuie sa ne adaptam la societate si nu societatea sa se conformeze asteptarilor noastre. Pe de alta parte poate ca nu se afla in cercul de persoane conform personalitatii/asteptarilor/inteligentei ei, probabil ca este mai sensibila si anumite deceptii o influenteaza mai mult decat ar fi normal. Se poate trai si ca un pusnic inconjurat de oameni, dar cel mai bine e sa incerce sa ii gaseasca pe cei care ii se potrivesc si cel mai important, sa accepte ca suntem diferiti si cateodata trebuie sa ne adaptam noi.