Imi este greu sa scriu randurile acestea.Cred ca este pentru prima data cand spun cuiva povestea mea chiar daca o fac doar insirando pe-o pagina.Ei bine...in urma cu cativa ani am cunoscut un barbat, nefiind de aceeasi etnie cu mine el este tigan, pe acea vreme nu cunosteam asa zisele lor legi, nu aveam idee ce inseamna viata langa el.Eram doar o copila. La ceva timp am ramas insarcinata si am dat nastere unui baiat superb.Doar ca in perioada ce eram gravida aveam sa aflu un lucru ce imi turmentase viata...el era insurat chiar daca nu in fata lui Dumnezeu, pentru mine era acelasi lucru. Avea o nevasta de etnia lui.Mult timp imi era greu sa accept ca este adevarat ceea ce m-i se intampla, dar am ales sa mai dau o sansa relatiei nu doar de dragul copilului ci si pentru ca ea intr*un final il inselase chiar cu fratele lui. Avea sa urmeze cateva luni de chin langa el, imi propusem sa-l ajut sa o dea uitarii chiar daca eram constienta ca imi voi juca sufletul in picioare, pentru mine conta doar el, nu suportam sa-l vad cum sufera.
Intr-un final reusise sa o dea uitarii pe acea femeie ce ii facuse mult rau.Insa drept rasplata pentru ajutorul si sprijinul meu aveam sa aflu ca la putin timp se insurase iar.Multe seri la rand stateam si ma gandeam oare cu ce gresisem? de ma rasplatea numai cu rau iar pe deasupra nu i se parea absolut deloc gresit nimic din ce facea? La putin timp ramasesem din nou insarcinata, nascusem o fetita. Au urmat luni intregi de indiferenta din partea lui era absolut fermecat de acea femeie cu care traia, eu devenisem invizibila pentru el.Insa nu imi dadeam seama pentru ca vroiam sa ma tin legata de el, aveam momente cand constientizam ca nu simte absolut nimic pentru mine si poate nici pentru cea langa care statea, nu cunostea respectul nici fata de el nici fata de nimeni.
Au trecut 3 ani de cand s-au nascut copii nostri, iar acum totul este schimbat, pe el il vad ingrjorat mereu cu teama ca m-ar putea pierde, pana si parintii lui ii repeta la nesfarsit sa aleaga...ori eu ori cealalta insa el ramane la fel...ii este greu sa aleaga dintr-un motiv sau altul.
Doar ca acum cea care nu mai este atat de sigura de ce simt pentru el sunt eu.nu stiu daca vreau ca viata mea sa continue asa, intr-o relatie fara viitor, nu stiu daca vreau sa ma mai complac in situatia aceasta doar de dragul anilor si al copiilor! Vreau sa o iau de la capat dar nu gasesc puterea de a incepe! Nu stiu cum sa incep o viata fara el. poate m-am obisnuit asa sau poate imi este teama de fericire.nu sunt fericita si nici implinita dar uneori ma gandesc cum ar fi de-as incerca.

Omul caruia i e frica de viitor va ramane in trecut
infunta prezentul cu propile tale puteri

Impresionanta poveste

Intotdeauna conteaza o experienta prin care treci deoarece certitudinea este de 100% ca ai invatat ceva (orice). mai trebuie sa stii ca pe parcursul incercarilor evoluezi, prinzi putere si sti sa faci mai multe lucruri. tocmai de-asta trebuie sa "zambesti" cand ti se intampla ceva si sa fi din ce in ce mai capabila sa treci peste probleme, mai ales ca orice final de poveste poate avea un inceput nou si foarte probabil si frumos

Cateodata sa scrii,sau sa vorbesti cu cineva te ajuta,te descarci si asa parca incepi sa te simti mai bine!
Chiar daca ai doi ingerasi langa tine, meriti sa lupti pentru ei, pentru un tata bun si generos, pentru o iubire perfecta, pentru fericirea celor doi ingerasi si pentru a ta.incearca sa te gandesti ca meriti ceva mai bun,pentru tine pentru acesti doi copii,care n-au nici o vina de nimic! gandeste-te la ei si la fericirea lor,asta ar trebui sa-ti dea putere de lupta si de speranta ca odata va fi bine!
Niciodata nu va fi doar al tau,Intotdeauna va mai exista cineva si asta pentru ca asa a fost de la inceput,tu mereu ai fost cealalta! la fel cum ai avut curajul sa scrii aici in speranta ca vei primi ajutor, sfaturi, orice ca sa ai puterea sa mergi mai departe, gandeste-te ca singurul ajutor e la tine in inima si in sufletul tau! nimeni nu merita sa fie cea de-a doua, ai doi copii lupta pentru ei si in primul rand pentru tine.banuiesc ca esti tanara, meriti sa fi fericia si implinita in toate punctele de vedere.prima data trebuie sa ai putetea sa pui punct, dupa sunt copii tai, chiar daca tu o sa-ti cauti fericirea si implinire nu uita de ei niciodata, ei trebuie sa-ti dea puterea de a lupta pentru o viata mai buna!
Iti doresc tot binele din lume, si poate odata vei scrie o alta poveste de viata dar mult mai fericita ca si asta! lupta pentru fericirea ta!

El imi repeta la nesfarsit ca ar trebui sa ii mai dau o sansa, sa il iert, sa sterg trecutul cu buretele.Am incercat sa-i explic ca imposibilitatea de a ierta, nu are legatura cu vanitatea ci cu nevoia de incredere.Iar cand sentimentele nu se subordoneaza unor ratiuni, ca respectul si increderea, impiedica evolutia.Nu pot accepta un compromis de dragul nostalgiei sau al regretelor pentru ca PREZENTUL VA CLADI VIITORUL!
Iar eu sunt constienta ca situatia nu se va schimba niciodata, ba mai mult se poate inrautati pe zi ce trece...

E bine ca te-ai trezit. Omul asta nu merita iubirea si grija ta, e un nesimtit. Incepe alta viata si cauta un om normal care sa te iubeasca si care sa te puna pe primul loc, nu pe ultimul. Apropo, cati ani ai?

Stii vorba aceea: "ti-ai trait traiul, ti-ai mancat malaiul"? Ai avut parte de atata "dragoste" ca acum esti satula de asta, asa ca nu mai gasesti nici puterea de a lua-o de la capat.
Si daca ai face pasul asta ti-ar fi mai bine? Tu gandeste-te ca nu te desparti numai de el, ci de toti ceilalti, ca vei intra intr-o lume in care ceillati se vor uita cas la tine: "uite-o pe tiganca", "uite-o pe aia care o facut doi puradei cu un tigan".
Mai bine lupta sa pastrezi ce ai "castigat", oricat de rau ii castigul asta. Rau ii, da' m-am obisnuit cu raul asta, nu imi trebuie un rau nou ca sa duc dorul raului vechi.
P.S. Daca vroiai, trebuia sa pleci cand te-a inselat prima data, sau chiar mai bine, cand ai aflat ca mai are alta nevasta. Acum, cred ca si tu daca stai sa te gandesti bine, vei vedea inutilitatea si disperarea unui asemenea gest.
P.P.S. O varianta ar mai fi sa-i dai un ultimatum, sa-l pui sa aleaga acum intre voi doua. Desi asta nu ar garanta ca iti va fi fidel mai tarziu, deci nu stiu cat rost ar avea.

Trista poveste...deci eu sunt de aceeasi etnie ca si el...eu zic ca el niciodata nu o sa renunte la sotia lui de acasa tu din cate vad esti o fata extraordinara si meriti tot ce e mai bun pentru tine si copiii tai.
Urasc barbatii care fac asta... urasc oamenii care se gandesc doar la ei si la fericirea lor.
Tu trebuie sa te simti fericita ca cei doi copii ai tai sunt sanatosi si de aceea esti o femeie foarte implinita.
Daca tu nu te simti bine cu acest om de ce traiesti asa? Lupta pentru fericirea ta nu o da la o parte pentru ca nimeni nu are dreptul de ati lua fericirea.
Acum este decizia ta doar inima ta stie ceea ce trebuie sa faci.
La revedere! Si iti doresc tot binele din lume tie si copiilor tai.Sa fii fericia!

O poveste care m-a atins la inima, impresionanta. Daca tu chiar il iubesti, mai ales ca aveti si 2 copii impreuna, incearca sa ai o discutie intre 4 ochi cu el si vei vedea ce are de gand sa faca cu viata lui..si mai ales cu a ta. Multa bafta :*

O multime de raspunsuri complicate si uneori repetitive. Este clar omul nu se poate abtine, treci peste, nu esti singura, psihologic ai cazut, ridica-te, scutura-te si mergi mai departe. Nu te plafona la ideea ca nu se poate, totul este posibil chiar si la 50 de ani. I-ti urez succes si sper sa-ti fiu de ajutor. Capul sus " soarele nu a apus pe strada ta".