In trecut ma simteam foarte rau, aveam o stare aiurea, fara chef de nimic si plangeam foarte des. Am pus aceasta stare pe seama comportamentului urat al prietenului meu.
Asadar, am vorbit cu el, am clarificat lucrurile, acum se poarta frumos cu mine, dar eu tot aceeasi stare urata o am.
Desi el zice ca ma iubeste si nu ma va parasi niciodata, mie imi e teama sa nu-l pierd, Nu stiu de ce am aceasta teama, nu stiu de ce am ajuns sa gandesc atat de negativ.
Aceeasi stare din trecut persista inca, desi el in prezent se poarta foarte frumos cu mine. Ma simt rau, imi vine sa plang si am o stare generala foarte aiurea. Parca am devenit obsedata de el, imi vine sa-l caut des, mi-e dor de el mai mereu, mi-e teama sa nu-l pierd. Il iubesc, inainte nu eram chiar asa, acum nu stiu ce mi se intampla... El imi zice ca ma iubeste etc etc, dar nu stiu de ce nu inteleg, nu stiu de ce tot am aceasta teama sa nu-l pierd. Oare nu mai am incredere in el? Nu stiu ce e cu mine... Va rog sa-mi dati niste sfaturi, orice sfat m-ar ajuta. Va multumesc!

Desi se pare ca nu esti, dar te comporti ca si o pustoaica, care s-a indragostit si a descoperit sexul: crede ca toata lumea este a ei ( si pe undeva ai dreptate) si relatia va fi eterna. Realitatea este insa mai dura, si ne demonstreaza ca de obicei, o relatie are un inceput, dar si un sfarsit ( sper ca acum nu este si in cazul vostru
). Nu-ti poti sufaca partenerul plangand intruna pentru ca risti totusi foarte mult. Accepta realitatea, si anume ca o relatie dureaza atata timp cat ai fluturasi in burta, si roaga-te ca acestia sa stea cat mai mult timp. Dar, fluturii sunt liberi, si nu trebuie nimeni acuzat cand acestia vor zbura. Inapoi nu se mai intorc, nici macar de mila. Aceasta este viata. Iti doresc iubire nemuritoare! Sa fii iubita!

Cred ca aceasta nesiguranta nu vine de la lipsa increderii in el, ci in tine.
Incearca sa rationalizezi aceasta temere si ideea de relatie. Nu pot spune ca neutrino ca o relatie dureaza atat timp cat exista fluturasii, mi se pare o aberatie totala. Fluturasii aia dureaza cateva luni, cativa ani, cel mult si in cele mai bune cazuri. Insa o relatie se bazeaza pe cu totul si cu totul alte sentimente decat fluturasii astia. Se bazeaza pe iubire (care nu, nu sunt fluturasii), respect, comunicare etc. Daca partenerul tau iti ofera aceste lucruri si este fericit, nu vad de ce ar trebui sa iti fie teama. Vorbeste deschis cu el, intreaba-l daca este fericit cu tine. O conversatie de genul asta, te va mai linisti si pe tine.
Insa, cand ma refeream la rationalizarea relatiei, ma refeream la faptul ca trebuie sa iti dai seama ca exista oricand riscul ca partenerul tau sa cada in limba dupa vreo noua colega de scoala/serviciu. Exista oricand riscul sa se gandeasca ca vrea sa plece in Africa sa ajute negrii. Insa tu nu te poti baza pe astfel de temeri si nu le poti transforma in centrul universului tau, pentru ca nu le poti controla. Daca apar si daca el isi schimba sentimentele fata de tine, din pacate tu nu ai ce sa faci. Iar daca stai in frica permanenta, nici macar nu te bucuri de aceasta relatie si este posibil sa nu il faci fericit nici pe prietenul tau. Este posibil chiar sa il indepartezi cu astfel de comportament. In momentul in care vei constientiza si vei accepta ca tu nu ai cum sa influentezi toti factorii care iti influenteaza prietenul, vei scapa de aceste temeri si vei reusi sa te bucuri de ceea ce ai cu prietenul tau.