Incep sa scriu deseori, dar mereu pe la mijlocul fragmentului ma opresc. Inchid tot, ma pun in pat, si ma gandesc ca si cum as fi singur in toata lumea. La ce bun? Ei bine astazi voi incerca sa termin. Chiar asa ma simt, povestea mea e una destul de urata, nu ma pot lauda cu o copilarie frumoasa. Totul a inceput cand parintii mei s-au despartit si au plecat in strainatate... Lovitura prea dureroasa pentru un copil de 7 ani, am ramas la bunici, iar anii au trecut, m-am maturizat, si mi-am dat seama ca nu am pe nimeni alaturi. Asa zisi "prieteni" au disparut unul cateunul atunci cand imi era mai greu. La 16 ani parintii au revenit si s-au decis sa locuim din nou aici in Romania, o veste foarte fericita pentru mine. Din pacate, totul s-a schimbat, acum cand mama cu tata sunt despartiti, incearca sa fie macar "prieteni" pentru mine. Nu realizeaza ca eu m-am maturizat si imi dau seama de unele lucruri. La 17 ani, au plecat din nou, iar eu am ramas iar singur cu bunicii mei. Am ajuns intr-un moment in care gandesc totul negativ, toate caile si drumurile vietii mi le vad inchise iar in mintea mea sunt singur. Tot ce mi-as dori e sa stiu ce se intampla cu mine. Pot sa-mi revin? Daca da, cum? Dau funda pentru cel mai bun raspuns .

Frate sa iti zic si,, povestea mea'' am 14 ani o varsta frumoasa ar zice unii, parintii mei s-au despartit acum 3 ani pana acum am trecut prin multe:droguri,tigari,alcool betii crunte, sifonari, prieteni"care cand nu am mai avut bani au disparut ca roua, ganduri de sinucidere, am trecut printr-o perioada in care treceam brusc de la o stare placuta la tristete fara motiv, deprimare pe la 10 ani am inceput sa ascult hip-hop romanesc nane parazitii,mafia,raku,bitza si mentalitatea mea s-a schimbat,nu iti face griji vei uita intunericul dupa ce vei da de lumina,nu toti inteleg ce zici tu mai sus multi nu au trecut prin asa ceva,e mai bine sa vezi intai partea negativa(parerea mea)dar vezi si partea buna ca exista trebuie sa o cauti un pic, nu stiu cati ani ai oricum ai viata inainte nu te gandi sa o curmi brusc, sti cum se zice fiecare are crucea lui nu le da dumnezeu oamenilor cruci mai grele de cat pot duce(nu prea mai am nici credinta)nu iti condamna parintii, nu te condamna nici pe tine, oameni sunt animale pradatoare nu uita asta vei intalnii persoane deosebite dar mai ai de asteptat putin sti cum se zice prietenia e sfanta de aia e atat de rara, nu le cere sa fie prieteni ai mei nu se saluta nici pe strada incearca sa stai pe la amandoi ca sa nu iti simta lipsa enorm gandeste-te ce simt ei cum e sufletul lor iti garantez eu ca regreta enorm amandoi nici acum nu realizez eu cat sufera ai mei gandeste-te la viitorul tau poate iti faci o familie si poate si copii nu ai 14 ca mine (acum 3 zile am implinit)stiu cum te simnti si eu am trecut prin multe fi recunoscator ca nu au patit parantii tai nimic cunosc copii care nu mai au mame (o famile cu 11 copii, mama lor a murit si tatal e somer e colega cu mine in clasa fata accea, mama ei a murit la ultima nastere cu tot cu copil)si sa iti mai dau un ex o fata care a devenit emo mama ei a murit tatal ei s-a recasatorit si are un bebelus ea a ajuns rau se tae pe vene si umbla cu alte grupuri de emo pacat deci fai comparatie cu acesti copii mai mult de 14 ani nu au sunt mici nu au nicio vina dar au o viata grea in fata poate nici nu au viitor daca nu constientizeaza ce fac, nu esti singur frate nu sunt popa nici crestin inrait ai incredere in dumnezeu si in ingerul tau, nu uita ca ai o viata in fata si gandeste-te ca totul va deveni o amintire neplacuta.