Chestia cu relațiile exclusiviste duce în 80% - 90% din cazuri la frustrări și nefericire. Așa că mi se pare normal ca o femeie să își dorească să fie liberă, e un sentiment de maturitate emoțională. Asta până găsește acel bărbat care e capabil și chiar dornic de o relație deschisă. Adică ne iubim, ne sprijinim în toate, dar nu ne aparținem. Dacă se nimerește să dăm peste cineva super fain sau să fim prea excitați să refuzăm o partidă, e ok să se întâmple. Fără gelozii și fără sentiment de vinovăție față de partener.
E o diferență sensibilă însă între a nu găsi alte fericire decât sexul (și aici e valabil și la bărbați) și să îți faci cumva un scop, un obicei din a face sex zilnic sau aproape zilnic. Adică de cele mai multe ori la nimereală. Și alta e să ai capacitatea de a fi selectivă și să faci asta în momentele alea când efectiv simți că găsești un bărbat care te incită cu adevărat. Care ori ți se pare foarte sexy și vrei să sari pe el că urlă hormonii de nu mai poți, ai încercat dar nu ai putut să te oprești. Ori ți se pară o persoană interesantă alături de care sigur vei avea o experiență mișto, care te poate face să te simți că te place oricum ești, orice ai face, lucru care duce la un sex aproape fără limite de imaginație și plăcere.
eveline_9271 întreabă: