Pt a face copil ideal e 25 de ani 30 e tarziu si dupa e front de granita. Alte persoane vad normal sa fac copil la 50 de ani. e greu sa gasesti un om in conditii numa la prostii ne sta capu ca santem femei sau barbati
Sigur exista oameni pe care nu-i deranjeaza lipsa de experienta si varsata insa trebuie sa fii deschisa cu ei sa le spui de problema ta si cum te astpeti sa se comporte cu tine.
Va fi nevoie de mutl efort din partea ta pentru ca daca nu lasi usi deschise tu va trebui sa initiezi relatia.
In cel ami rau caz poti apela la solutia cu fertilizarea daca poti sa iti asumi ca o sa cresti acel copil singura.
Sunt și bărbați care ar putea fi definiți ca o imagine în oglindă a ta. Poate unul dintre ei să fie potrivit? Cine știe... e greu. Cunosc un caz oarecum asemănător (o fată de 30 de ani care nu are pe nimeni și ar vrea un copil - doar că problema ei nu e că nu se poate apropia de bărbați, ci că nu poate găsi unul cu care să formeze un cuplu). Deci... am putea spune că se poate și mai rău.
În loc de PS: te-ai gândit ce ai face dacă (să zicem) ai reuși cumva să rămâi gravidă și naști... un băiețel?!?
Oricum, sfatul meu ar fi să schimbi psihoterapeutul, nu cred că ăsta cu care lucrezi acum își face treaba ok. Apoi, să speri. Asta sigur ține doar de tine. Gândește mereu pozitiv și o să vezi cum unele cărări se deschid aproape singure în calea ta.
Cât despre mamă la 35 de ani... știu destule care au copii și la peste 40. Și nu le judecă nimeni, totul e să (mai) reziști tu, fizic și psihic să crești un bebe mic fiind ceva mai în vârstă decât majoritatea mamelor la primul copil.
Deci prin "familie minunata" te refereai la parintii tai.
Cu problema medicala te poate ajuta doar un profesionist, eu vreau sa-ti vorbesc doar de cea sociala.
Ideea e ca, dpmdv, esti chiar o comoara pentru unii barbati. Faptul ca esti virgina e mereu un plus si niciodata un minus. Nu-ti fa probleme, crede-ma, cineva ti-e predestinat si il vei intalni intr-o zi. Insa trebuie sa nu mai fugi de el, ca asa nu se poate.
Cu siguranta trebuie sa renunti la a te numi handicapata. Inlocuieste-l cu "minunata", "speciala", "deosebita".
Mama poti sa fii la orice varsta, nu exista "prea batrana". Cand ti-l da Dumnezeu, atunci e binevenit. Iar cand ti-l da, iti da si posibilitatea de a-l creste, 100%. Vei fi mama, vei fi sotie, vei avea familia pe care o doresti. Da, e posibil, da, se va intampla.
Mai e o chestie: ai grija ca aceasta disperare sa nu te impinga spre o decizie catastrofala! Nu lua primul ratat pe care-l gasesti. Ai nevoie de cineva care sa te iubeasca trup si suflet, pentru care sa reprezinti providenta, nu un obiect. Daca te refuza pentru ca esti virgina sau nu stii ce e un sarut nu stiu de care, e clar ca e un om jalnic de care NU AI NEVOIE. Crede-ma, esti zeita cuiva, reprezinti idealul pentru cineva. Cauta-l pe el, nu face compromisuri si tu te complace in mizerie. Meriti sa fii iubita si sa cunosti fericirea pe deplin. Nu te subestima niciodata! Mereu sa ai standardele la cel mai inalt nivel, ca aia meriti.
Ma repet, crede-ma pe cuvant, cineva e acolo pentru tine, esti perfecta pentru cineva, cineva te va diviniza. Ai incredere in tine, scapa de teama asta. Nu exista "mama batrana", exista doar "mama". Cea mai importanta titulatura din lume: mama. Asta e tot ce conteaza.
Crede in tine, crede in Dumnezeu, iti va da tot ce-ti doresti. Aminteste-ti, tine minte, meriti tot, meriti ceva perfect.
Nu esti handicapata, esti minunata. Virginitatea poate fi un plus. Un barbat te asteapta sa-i luminezi viata, iar un ingeras, acolo sus, asteapta sa-i dai viata, aici!
Mult succes in viata, nu renunta niciodata la vise!
Nu trebuie sa disperai, poti avea copii si dupa 30 de ani, ai nevoie de cineva care sa te înțeleagă si sa te accepte așa cum esti. Nu te arunca in bratele primului venit, ci testează mai întâi, multi nu sunt ceea ce par. Ai grija
Cumva sunt tare îngrijorată având în vedere teama pe care o am şi vârsta, e cam târziu... şi da, am nevoie de înţelegere!
Aş vrea eu să am puterea de a mă ''arunca în braţele primului venit'', mai în glumă, mai în serios, dacă mă înţelegi.
Nu, sunt destul de selectivă, nu că aş fi eu perfectă, dar cred că e foarte important să "vezi'' cu cine ai de-a face! Mulţumesc mult!
Cumva trebuie sa invingi aceasta teama, deja ai facut un pas purtând aceasta conversatie. Toate cele bune
Doar sinceritatea si veridicitatea cu care ai expus problema m-ar incuraja sa-ti ofer o sansa, dar eu sunt genul de barbat care vrea constant contact intim. Pe deoparte ti-as oferi o sansa si te-as ajuta sa faci pasi in directia corecta dar pe de alta parte ceva imi zice sa te evit.
Nu lipsa ta de experienta ma descurajeaza ci faptul ca ce ai tu acolo in capul tau s-ar putea sa persiste mai mult decat sunt eu dispus sa indur. Atat. Adica s-ar putea sa-mi ajunga cutitul la os si sa renunt. Dar te felicit si te compatimesc in acelasi timp, macar fata de restul muierilor de pe aici, frica ta e una adanc radacinata in psihic si vad dupa felul cum scrii ca nu vezi asta ca ceva normal si ca vrei sa corectezi. Te felicit pentru asta si iti urez sa ai copii frumosi.
Bună! Văd că adresezi aceasta intrebare doar bărbaților..eu sunt fată, si sper sa nu fie o problema ca îți scriu. În primul rând nu te descuraja! Stii cum e vorba aia: "ce-i al tău, nu ti-l ia nimeni" Asa si este. Si eu cunosc pe cineva în aceeași situație ca a ta. Suferă de depresie, are tot 30 de ani, virgină si niciodată nu a avut relatie. La fel si ea gândește ca si tine, dar totuși are speranțele ei puse de-o parte! Ceea ce privește problema ta de sănătate, e ceva ce numai un profesionist te poate ajuta. Sau chiar si un psiholog. Fii curajoasă! Singura poti sa scapi de aceasta androfobie. În niciun caz nu e tarziu sa devi mămica la o varsta trecută de 30 de ani. Doar speră, nu renunța la vise, si vei vedea ca totul va fi cum ti-ai dorit. Fii încrezătoare, lasă teama de-o parte. Cu siguranta sunt multi care te vor așa cum esti, doar ca tu din timiditate nu le dai vreo sansa! Deci capul sus, vei vedea ca va fi bine! :*
Incearca sa te intalnesti cu oameni la fel de complexati ca tine. Exemplu barbati mai grasi si timizi, soareci de birou, dar cat de cat realizati profesional in concordanta cu tine (si de varsta ta), in general oameni fata de care sa te simti in balanta si nu inferioara.
Altfel nu prea ai cum sa te gandesti ca vei izbandi dandu-ti intalniri cu un Don Juan sau vreun pustan mai tanar. Trebuie sa stii de la bun inceput in ce liga vei juca...sau continua terapia din care nu te alegi cu ceva relevant (atat timp cat n-ai subiect de test).
Buna. Nu cred ca este cineva in masura sa-ti dea sfaturi si, parerea mea, e ca tu singura ar trebui sa incerci sa treci peste asta. Poti merge tu la o multime de medici, daca din moment ce ai iesit pe usa lor tu te gandesti tot la asta nu este ok. Incearca sa-ti invingi tu singura teama asta, incet, incet, pas cu pas. Nu este o tragedie faptul ca nu ai copii pana la varsta asta, daca esti un pic atenta ai sa vezi ca in ziua de azi majoritatea cuplurilor fac copii dupa varsta de 30 de ani. Smile si capul sus
Fi optimista, incearca sa iesi in oras, sa cunosti diverse persoane, etc.Nu iti pierde speranta.
zeitaana întreabă: