Intrebare pentru cei peste 20 de ani. care ar fi sacrificiul care l-ati face pentru o persoana pe care o iubiti/ cu care ati dori sa fiti impreuna? v-ati lasa jobul stabil, bine platit, casa, familia, pentru a pleca din tara, mai aproape de el?
Ordonare:
După relevanţă
El este roman? De ce trebuie sa pleci tu neaparat? De ce nu vine el la tine? El ar face sacrificiul asta pentru tine?
Răspunde
Fratiilor cei care fac sacrifici pentru iubita/iubit sunt SCLAVII SOCIETATII BOLNAVE ganditi-va la voi respectativa nu DEVENITI MARIONETE
Job stabil nu am avut niciodata, deci din partea asta intotdeauna am fost liber. Casa nu depinde doar de mine, din familie pot pleca, avand 23 de ani.
In concluzie, pentru mine ar fi o decizie ok sa plec pentru persoana iubita, cu conditia sa ma pun si pe munca mai serios. Las in urma un job 'ciubucar', care imi intretine mai mult viata sociala, si pe care il pot relua oricand.
Daca as pleca, oricum as face asta cu gandul ca e provizoriu, deci nu vad care ar fi riscurile.
La urma urmei, asta fac cei "peste 20 de ani".
Dar ai grija, cum a spus seth2016, sa nu fii dependenta (financiar) de el, acolo. Multe fete ajung sa intinda relatii dezastruoase, din cauza ca au avut prea multa incredere la inceput, si s-au mutat la ei in oras, la el in casa, au acceptat ajutor din partea lui, pe care nu il pot intoarce prea usor, iar asta le face sa se simta obligate sa il suporte "macar inca un an doi" - asa cred ca incep casniciile ratate.
Nu as depindefinanciar de el. poate doar faptul ca as sta la el in casa. pot spune ca si acolo as avea un job catde cat ok si bineplatit
Răspunde 
Nu. Mai intai m-as gandi la mine si apoi la altcineva. Ma gandesc, ca poate peste un an acea persoana ar putea sa ma paraseasca, si atunci cu ce as mai ramane, dar am renuntat la tot pentru ea. Exact, cu nimic. Deci raspunsul meu este nu.
Nu mai bine sacrificati relatia la distanta si fiecare se insoara acolo unde e?
Adica sa renunt? 
eucred ca trebuie sa facem unele compromisuri si sacrificii ca sa fie bine in viata... intr-adevar, barbati mai gasesc...dar eu am ajuns in situatia in care mi-am dat seama ca e unul dintre acei barbati repet barbati pe care nu il gasesti pe toate drumurile.
Perfect de acord ca poti face sacrificii. Daca esti dispusa sa-ti lasi independenta aici si sa te duci dependenta acolo, your choice.
>> pe care nu il gasesti pe toate drumurile
Well, tu il stii mai bine
Comportament tipic feminin lasa totul ca sa ajunga sclava si menajera iubitului care la randul lui este un sclav al diasporei halele maica sfanta in loc sa va traiti tineretea maxim manifestati dorinte sadomasochiste iar familia care v-a crescut va hranit si va platit educatia o aruncati la gunoi ca sa deveniti sluga cratitei lui iubi JALNIC
Cine a spus ceva de sclava? sau ca imi arunc familia la gunoi? dacatu tecomporti cu femeile ca si cu niste sclave, atunci nu inseamna ca toti facasta
Citindu.ti intrebarea, am ajuns la concluzia ca eu niciodata nu am facut un sacrificiu mare in numele dragostei. Posibil, sa nu fi iubit cu adevarat.
Citindu-ti postul pe melodia asta, a sunat de 10 ori mai trist :|. https://www.youtube.com/watch?v=jYjRBDk2IYY
Dintr.o data sunt si eu trista.De regula, nu am astfel de blocaje.
Dar pana unde ai fi dispusa sa risti/ sa te sacrifici?>
Nu stiu, melynda, sincer nu stiu.Cand ceva nu a mers in viata mea, nu am facut nimic, am renuntat.De asta sunt acum trista, fiindca, in urma acestei postari, am inteles ca iubirea adevarata inseamna sacrificii, durere si lacrimi.Eu doar am zambit. Am iubit oare? M.am multumit sa fiu iubita.
Pai o sa simti ca iubesti cand iti vei da seama ca esti in stare sa face orice pentru persoana aia.doar ca ..ai grija pentru cine faci sacrificii
Depinde si ce nu a mers. Oamenii se mai schimba, dar la nivel de gesturi si obiceiuri, nu si de intentii. Daca ai avut si tu unu' cu ochii dupa altele, putin cam taran, neatent cu tine sau mai stiu eu ce, foarte bine ai facut ca ai renuntat.
Daca intalnesti persoana potrivita, o sa te intrebi dupa 3-4 luni ce s-a intamplat cu tine, de unde a aparut tipul ala in jurul caruia vezi o aura, si cum de ai facut toate acele schimbari in viata ta (unele din ele amanate de mult).
Ai doar rabdare, o sa-ti phuta unul creierii si tie... Sa speram ca alegi baietii care te influenteaza in bine
Zilele trecute citisem o intrebare la care chiar am vrut sa raspund. Ceva gen:"preferi sa iubesti sau sa fii iubita?" Am vrut sa raspund, convinsa fiind ca stiu ce spun, ca nimic nu se compara cu atunci cand daruiesti iubire, ca nici nu mi.ar pasa daca nu as primi la randul meu...bla,bla...O laie, nu am iubit niciodata cu adevarat, iar asta o aflu tocmai acum in urma unei introspectii facute cu scopul de a raspunde la aceasta intrebare..Ciudat!
Cati ani ai? cefel de relatii ai avut pana acum?
Se intrece cu gluma, asa-i colega? 
Exemplu de om cu creier felicitari fratelo
Eu nu cred ca dragostea e un 'must have', cel putin nu la varste mai 'fragede'. Abia anul asta m-am indragostit cu adevarat de cineva, si crede-ma, nu e cel mai intelept lucru pe care il poti face.
O vreme vei fi cu gandul la acea persoana de dimineata pana seara, iar persoana aia poate te vrea, poate nu... Poate veti fi impreuna, sau cel mai probabil, nu.
Eu zic ca stai bine asa.
Eu mi-am incalcat principiile ca "nu se intampla nimic", si adesea regret asta. Era mult mai bine daca asteptam o relatie fara complicatii, ca sa ma indragostesc... Dar probabil ca si tine, am renuntat la relatii simple si poate sincere, cand eram placut (iubit e un cuvant prea greu), si m-am indragostit acum, cica mai la maturitate, exact de cine nu prea era cazul. Insa eu nu regret ca nu am exploatat fostele relatii. Devenisera un stres, nu imi creau placere, nu consideram fetele respective potrivite.
Dupa actuala complicatie, inca fug ca un drogat, cerandu-mi doza.
Asta.i crima cu premeditare.
Iubirea e un drog, iar eu nu.s viciata.
Halele maica sfanta ce tineri depresivi aici revenitva fratilor suneti tineri distrativa nu mai beliti muci in fasole din cauza a ceva ce nu exista ha; e; e maica sfanta maine va vad la stirile protv de la ora 5 cu lama in gat tineretul asta trebuie disciplinat sa invete cum sa se distreze
Sunt curios cati 13 ani ai...
Se vede ca n-ai trecut prin asa ceva pana acum. Depresia e cu totul alta treaba, nu asta simt, dar oricum nu are rost sa-ti explic tie.
Cat despre distractie... Stai linistit, pentru mine a trecut varsta. Cred ca e randul tau.
La varsta mea, nu ca nu as fi tanar, dar mai simti nevoia si de relaxare, mai ales daca faci altceva decat somn-scoala.
Disciplineaza-te tu, rezolva-ti gramatica si pe urma rezolva problema "depresivilor". Eu aici am explicat o stare, stai linistit ca nu-mi pun lama in gat, am si alte satisfactii in viata asta, decat sex, dragoste si distractie.
E grav frate daca la numai 23 ani zici ca a trecut varsta distractiei...
Am 31 de ani nu 13
Atunci imi pare rau de tine, daca ai ramas pe distractie. Probabil ai fost tinut din scurt cand erai mic.
Nu ma intelege gresit, ies zilnic in oras, fac excursii, mai nimeresc din cand in cand si prin cluburi, imi beau cafeaua mai mult in oras decat acasa, am pasiuni distractive... Dar distractie in felul in care o spui tu, am avut de la vreo 15 ani: chiuleam si beam 5-6 beri, mergeam la scoala cu ele in cap, dupa scoala imi faceam plinul, vorbeam cu n fete simultan, cadeam de pe scaun in timpul orelor de la ras (si alcool), furam masina lui taica-miu, nu exista sambata sa nu fac turul cluburilor din oras, si al discotecilor cu manele si fete usoare, din satele apropiate.
Acum la 23, crezi ca-s idiot, sa fac la fel? In grupul meu de prieteni deja se pun pe picioare afaceri, in club mai mergem rar, iar cand ne intalnim la un pahar, nu ne mai facem praf, sa radem nonstop... Ne vedem ceva mai rar, avem ce discuta.
Inca umblam dupa fete, ne plimbam fara scop... Dar dupa ce faci ce am facut eu, crede-ma ca e mai gustoasa o seara chill, decat o bâţâială si 4 beri in club. Sau o excursie in 2, cu fata de care, intamplator esti indragostit.
Sau stai... Mai bine spune-mi tu cum te distrezi la 31 de ani!
Eu la 31 de ani cu 3 prieteni ne continuam traditia betiilor cabanelor disitractiei, calatorie inceputa de la 14 ani si am facut un juramant sacru si solemn ca vom continua aceatsa calatorie pana cand moartea ne va desparti
Ma simt norocs sa am prieteni cu aceeasi gandire ca mine noi ne-am jurat sa nu permitem sa cadem in plasa tiparului bolnav impus de o societate bolnava
Oh, deci v-ati jurat sa ramaneti la nivelul de la 14 ani.
Nasol de voi... Exista destui care traiesc cum spui tu, dupa 30 de ani, si se numesc cazuri sociale. Nu cred ca e cazul sa te mandresti cu asa ceva.
Cata vreme muncesc si imi castig proprii bani si sunt sanatos nu reprezint caz social
Locul de muncă bine plătit? - NUU!
Casa? - NUUUU!
Familia? - Nu!
Mă cac pe ea de iubire. Mai bine am bani, decât o sugătoare care îi pe interes.
Daca vrei sa devi sclav da
De ce? Acum depinde ca sacrificii. Sa alegi intre familie si el, de exemplu, normal ca familia.
Eu as incerca sa gasesc o solutie de mijloc, adica ar fi o decizie grea.
Job bine platit mai gasesti, mai ales afara este mai bine platit orice domeniu si de familie nu te desparti definitiv. Ii poti vizita periodic.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
