Intrebarea mea va fi precedata de un scurt istoric al"problemei"astfel incat potentialele raspunsuri sa fie clare...am un "iubit"de aproape 3 ani... spun ""pentru ca el nu imi apartine in totalitate...este casatorit insa dragostea nu cunoaste limite, bariere, si nici macar reguli impuse de societate...nu incerc sa-mi disculp dragostea nepotrivita ca sa spun asa, ci doar sa exemplific putin situatia...in ultima vreme s-a schimbat...mentionez ca am fost constienta inca de la bun inceput in ce relatie ma implic si ca niciodata nu m-am ridicat cu pretentii...as putea spune ca singura greseala pe care am facut-o a fost ca niciodata nu i-am dat motive sa se planga de mine, din orice punct de vedere, am fost toleranta si am asteptat intotdeauna momentul oportun ca sa-l fac sa se simta iubit si pretuit, fara reprosuri si fara discutii, desi in ultimul an ne vedem cam rar.cateodata am senzatia ca ma iubeste cu adevarat...ma suna tot timpul, ne vedem des, alteori uita cu desavarsire cu saptamanile de existenta mea(ex:cazul de fata de 3 saptamani nu a adat nici un semn de viata), de fiecare data cand m-a dezamagit am incercat sa trec cu vederea comportamentul lui indolent, de alte ori mi-am impus sa uit ca a facut parte din viata mea, ca i-am daruit cei mai frumoasi ani ai adolescentei, dar niciodata nu reusesc, el e slabiciunea mea...acum sunt foarte confuza...situatia lui cu sotia este destul de delicata, ea fiind o femeie extrem de rece, el este mai in varsta ca mine cu 15 ani... dar cu toate astea il iubesc...nu stiu cum as putea sa procedez sa gasesc o cale de mijloc...de renuntat la el nici vorba desi stiu ca asta ar fi singura solutie, dar chiar nu pot face asta nu am ambitia necesara...cum as putea sa-l fac sa ma priveasca la fel ca la inceput? poate s-a plicitisit? dar nu imi explic cum...intotdeauna am incercat sa aduc ceva nou in relatie ca sa nu devina rutina. ce ma sfatuiti sa fac? SOS!

Gaseste-ti pe cineva care sa iti ofere o perspectiva! In relatia asta nu ai avut nici protectie, nici sprijin, nici siguranta si nu ai avut de oferit decat o iesire din rutina pentru el. Deci ai primit putin si ai daruit putin, chiar daca pe plan emotional tu ai simtit mult. Si dragostea cunoaste limite si bariere, nu te amagi cu cliseul asta. Daca intr-adevar l-ai fi iubit nu ai fi acceptat situatia asa, ori ii vrei binele si il lasi sa rezolve situatia cu familia lui, ori nu ai rabdare si te orientezi in alta parte. Se pare ca asta ar trebui sa faci. Nu vei fi niciodata implinita sau macar multumita daca cel de langa tine nu iti ofera o perspectiva, sperante reale, dragoste nepatata, ci doar o viata de compromis. Va fi greu sa iti parasesti rutinele si modul de a gandi situatia ta, insa gandeste-te la asta ca si cum te-ai opera de apendicita: chestia aia nu trebuie sa mai fie acolo. Cand vei gasi pe cineva (si aici o sa iti calci pe suflet dar trebuie ) iti va fi mai usor sa iti faci ordine in viata, si alta data sa apreciezi niste principii etice care nu au fost formate in zadar! S-ar putea ca peste niste ani sa treci in rolul sotiei lui. Cum o sa vezi situatia atunci?

Nu e bine a te incurca cu un barbat casatorit el are familia ta se distreaza alaturi de tine dar tot acasa la familia lui trage

Parerea mea este ca sa te hotarasti ce faci cu viata ta, anii trec de la un an la altul se aduna anii inbatranesti si deodata te trezesti ca ai trait degeaba, nu tu familie, copii, spune-mi care e scopul nostru in viata? Exemplul cel mai bun sunt parintii tai, colegi care au locul lor bine definit sunt in rand cu lumea, Cat ai sa mai astepti sa stai la mana unui om care are familie si copii? Daca te iubea atat cat il iubesti tu era cu tine, asa el este ca orsice barbat dornic de a se simti bine, aventurier de o zi sau o noapte. Fato trezestete nu e bine! Sigur ca daca se intalneste cu tine la doua saptamani, apare ca un fat frumos cu cadouri un vin bun, te pacaleste cu vorbe amagitoare. Apoi pleaca ca un calator grabit care mai are si alte treburi de rezolvat.

Hmm...si iata ca a venit vremea cand barbatii au ajuns sa-si insele amantele cu sotiile

Nu trebuia sa te implici intr-o astfel de relatie, dar dragostea este oarba... Dupa ceva timp, in orice relatie apare monotonia...Cat despre el, ca nu ti-a mai dat nici-un semn de viata, ar trebui sa te gandesti ca nici lui nu ii este usor, nu poate pleca tot timpul de langa sotia sa, isi poate da seama ca o inseala...sti si tu, femeile sunt foarte suspicioase...

Nu sunt de acord deloc cu cei care-ti spun sa renunti si ca "nu-ti poti cladi fericirea pe nefericirea altuia" si altele de acest gen. Si ti-o spun din proprie experienta, sa stii! Iubirea vine si pleaca fara nici o logica si ai tot dreptul sa ti-o traiesti asa cum crezi de cuviinta. Singura greseala pe care ai facut-o e ca ai devenit previzibila pentru el si e prea sigur de tine si de sentimentele tale. Da-i senzatia ca ai pe altcineva, reactioneaza altfel decat pana acum, nu-ti fie frica sa-l contrazici sau sa-l contrariezi... fa exact ceea ce simti (dar exact ce simti, nu ce-ti spune creierul ca ar fi bine si frumos sa faci). Intr-o astfel de relatie nu exista reguli. Daca vrei poti sa privesti lucrurile intr-un mod pragmatic: oricum nu e al tau, asa ca nu ai ce sa pierzi! Bafta si ai curajul sa te exprimi asa cum crezi de cuviinta, libertatea interioara e cea mai importanta arma de seductie.

Intr-o relatie, dupa un anumit timp, intervine obisnuinta.greseala ta a fost ca nu ai stiut sa-i tii atentia treaza.cum? sunt destule metode.

Sa te gindesti, in sfirsit, la un viitor pentru tine caci ce ne-ai povestit e cam de domeniul trecutului si fara nici un viitor.

Ruxandra, esti o femeie frumoasa. De ce astepti sa se intoarca la tine un om cu obligatii? Chiar daca il iubesti, poti trece peste asta. Nu e singurul barbat din lume.Incearca sa uiti, chiar daca ti-e foarte greu.@cappodonna a spus-o foarte bine... ti se poate intampla si tie ce i s-a intamplat sotiei sale. Vrei sa suferi o viata? Avem o singura viata, nu o poti irosi asteptand pe cineva la nesfarsit. Renunta la el! E cea mai buna solutie.
In viitor, incearca sa eviti oamenii care sunt implicati intr-o relatie, nu iti poti cladi fericirea pe nefericirea altora.
Bafta!

Cata dreptate are cappodonna...chiar ar trebui sa te gandesti si tu la un viitor, si eu sunt baiat si nah...sa prostesti o fata pentru un baiat e ceva placut daca ma intelegi ce vreau sa zic

Distreazate cıt mai mult pentru ca n-o sa mai gaseşti zile aşa fericite