Iubesc foarte mult o persoana, de fapt e singurul om pe care l-am iubit cu adevarat, dar distanta dintre noi ne-a facut sa ne despartim, acum m-am maritat si am o fetita, un timp nu l-am mai vazut pe acel baiat pana acum nu de mult. In momentul cand l-am vazut mi-am dat seama ca timpul nu a sters nimic, imi batea inima la fel de tare ca atunci cand eram impreuna, imi venea sa sar pe el, dar imi revenea in minte chipul fetitei mele(ei nu i-as face nimic care sa o afecteze)din ce am vb cu el mi-am dat seama ca nici el nu si-a schimbat sentimentele fata de mine, il iubesc f mult si nu stiu ce sa fac, cat mai pot sa ma sacrific, imi vine sa ma rup in doua, nu as renunta la familie pentru mine e f important ca fetita sa creasca in cadrul unei famili civilizate, dar pe de ata parte sunt egoista si si vreau sa plec la el, nu stiu cat am sa mai rezist, e f greu, nu pot vb cu nimeni despre lucru asta... ce sa fac?
Incerc sa iti spun simplu, ce cred despre povestea asta.Prea multe variante nu ai...si de placut nu o sa iti placa.
Singurul om pe care l-ai iubit cu adevarat.Am inteles...dar atunci cand te mariti cu un om, se presupune ca il iubesti.E clar ca tu nu o faci.In intrebarea ta nu exista decat tu,fata ta si fostul(nu ai amintit nimic de sotul tau,tatal fetei,barbatul care probabil te iubeste). Asta a fost prima greseala care nu ti-a dat doar tie viata peste cap,a dat peste cap si viata unora care nu au nicio treaba cu iubirea voastra.
Vorbeste cu sotul tau,spune-i adevarul(o sa divortati,il iubesti pe altul, TOATA POVESTEA)asta daca il respecti catusi de putin, merita sa stie adevarul. Daca nu ii vei spune.josnic din partea ta.Daca procedezi asa,o sa divortati.Fata va ramane cu el,asta e clar,asa este corect.Tu esti cea care pleaca in cautarea iubirii pierdute. Daca nu se intampla asa, si fata vine cu tine, nu as vrea sa fiu in pielea sotului(asa nedreptate nu are voie sa existe). Iubesti o femeie...pleaca cu altul si iti ia copilul(nu se poate asa)
A doua varianta, hmmm incerci sa il uiti pe fostul si te gandesti la binele familiei si la educatia copilului vostru.Ai grija ca sotul sa creada ca il iubesti in continuare.
cat despre sacrificat, nu...nu te sacrifici.Ai facut niste greseli pe care acum le platesti, dar mai mult, cred ca o sa le plateasca altii.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Daca simti ca nu te poti stapani mergi la un psiholog si acel psiholog iti va baga in cap si te ajuta sa uiti de fostul, Acum e tarziu iubesteti barbatul actual si incearca sa nu mai dai buzna peste fostul barbat ai si fetita care trebuie sa creasca cu tine si cu tatal actual. Si atunci cand fica ta ajunge majora poti sa pleci la el daca e sa il mai iubesti.
Răspunde
Tu traiesti prezentul si nu in trecut, ce-a fost a fost! Sunt 2 variante :spui adevarul sotului tau si divortati sau te maturizezi si nu mai visezi himere!
Pai daca il iubeai cu adevarat pe el, de ce nu te-ai maritat cu el?
Viata ta este deja asigurata, ai o persoana acasa care te iubeste, ai si un copil. Acum esti femeie serioasa la casa ta si nu este cazul sa te duci la el. Ai fi avut o sansa in trecut, inainte de a te casatori, dar acum nu mai poti da timpul inapoi si nici nu iti poti lasa barbatul.
Cred ca ar trebui sa iti continui viata alaturi de familie si sa iti amintesti de povestea iubirii tale toata viata, altceva nu mai e de facut.
Succes!
E o situatie putin mai delicata, prima greseala e ca v-ati despartit, a2a e ca te-ai maritat in nestiinta si fara a dori sincer asta.Problema este sufletelul, ea va suferi cel mai mult pentru acest lucru.Inteleg cum te simti,dar acest lucru e cam complicat. Poate dupa ce vei fi cu el,se va schimba,si ai distrus si familia si viata ta sentimentala.Ce a fost a fost,lasa trecutul deoparte si ocupate de viata care o ai, termina ce ai inceput. Poate vei esua si iti va parea mai rau, nu e de jucat in asemenea situatii.Fi tare si vei trece peste, ofera fetitei un viitor normal cu 2 parinti care o iubesc.Eu nu as ceda in locul tau,insa faci ce doresti cu viata ta. Daca acel om iti poate oferi mai mult de la viata,si sentimental si material,si doresti asta, o poti face. Daca ai tot, si ai armonie in familie nu strica acest lucru.O sa iti treaca ``iubirile`` din trecut.E doar o stare de dor...si probabil de neimplinire din trecut.
Un copil creste cel mai bine intr-o familie fericita
daca mamica ei va fi fericita cu sigurata va fi si ea. Daca te desparti de sotul tau nu inseamna ca trebuie sa renunti la fetita. Parintii mei sunt despariti si prefer sa ii vad fericiti asa fiecare cu viata lui(amandoi si-au refacut viata, dar eu am ramas cu mami) decat impreuna certandu-se.
Da intr-adevar o situatie foarte delicata.Dar daca ai ales sa faci pasul asta de a te marita si de a avea un copil incearca sa fi fericita pentru ca ai o familie.Nu stiu daca sotul tau te iubeste dar daca te iubeste incearca sa-l iubesti si tu.Nu toate iubirile sunt la fel. Poate baiatul acela este marea ta iubire, dar el ar fi pregatit sa te accepte cu un copil si sa-ti iubeasca copilul ca si cand ar fi al lui? Daca nu poate face asta nu are rost sa-ti distrugi familia, doar pentr ca tu il iubesti pe acel baiat.Cateodata iubirea nu este deajuns.Asa ca gandeste-te bine ce vrei sa faci. Poti ramane linistita cu ce ai sau poti alege altceva dar fara siguranta ca va fi bine.
Daca il iubesti, du-te la el. daca il iubesti nu vei strica viata fetitei, ba chiar poate o vei imbunatatii pentru. ca esti fericita cu acel baiat...prietena mea a patit asta acum. vreo 6-7 ani, se casatorise deja si avea un baiat si o fetita deee vreeeooo 5 ani (amandoi), apoi si-a dat seama ca ink il mai iubeste pe acel baiat, desi se gandea ca face un rau copiilor.a vorbit cu sotul ei si acesta i-a spus ca daca o face fericita acel baiat, el este de acord sa divorteze si sa ii lase.Au ramas prieteni, totusi, si isi cresc copiii foarte bine.Copiii le spun la amandoi barbatii, tata'', si copiii au inteles decizia mamei, si sunt fericiti ca mama este fericita. Sper ca macar ti-am dat putin incredere in sine.Succes! si daca gasesti o cale de a rezolva problema, sa ne spui cum a fost :* :X
E frumos si roz tot ce ne-ai povestit tu.Dar sotul tau ce vina are? La el te-a-i gandit? De ce te-ai maritat daca nu-l iubeai? Si inca ceva:daca prietenul nu accepta fetita, ce faci? Ce-ai alege? Parerea mea e ca o fericire cladita calcand in picioare sentimentele altora se va transforma mai devreme sau mai tarziu intr-un fiasco.Decizia iti apartine desigur.Noroc.
Fi egoista ai o singura viata pe acest pamant bucura-te de ea pentru tine cat mai poti.
Vorbesti cam mult! Ce intelegi tu prin "familie civilizata"? Oare, iubitul vietii tale este bun doar pentru sex? De unde stii ca el n-ar putea fi un tata bun? Daca sotul tau ar fi un om calculat, cu o judecata matura, mai-mai ca ar intelege situatia.
Si pana la urma urmei, de ce astepti raspunsuri de la niste straini? Este viata ta, faci cum vrei. Daca sperai sa primesti sfaturi aici, care sa te lumineze, te-ai inselat amarnic.
Uite imi pare rau ca nu v-ati intalnit acum numai poti face nimic ai o fetita cresteo cu grija numai poti schimba trecutul gandeste-te la sotul tau
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
