Iubirea dintre un introvertit si un extravertit in psihologie: magia contrariilor sau blestemul lor?

Asa suna titlul unui articol considerat de mine interesant. De asta mi-am zis sa va ofer si voua un link :

http://www.garbo.ro/......l-lor.html

Ce parere aveti despre situatia asta? Puteti eventual descrie o experienta de viata in acest sens?

Cine si-a ales pana acum perechea in functie de zodie, temperament, grupa sanguina, etnie, etc?!

NIMENI! Pentru ca inima DECIDE pe cine sa iubeasca! Iar inima nu prea are criterii!

Deci faza cu introvertit, extraveritit sunt lucruri pur psihologice, pur stiintifice, deci partial adevarate sau chiar eronate - doar presupuneri!

Nu putem generaliza, asa ca poate eu si vecina de la 2 n-o sa ne intelegem bine cu introvertitii pentru ca noi suntem extravertite, dar vanzatoarea de la colt si barbatu-sau se inteleg de minune desi sunt diferiti din punctul asta de vedere.

Psihologia n-o sa fie nicioadata precisa, se bazeaza doar pe premise.Deci decat sa te mai gandesti si la criteriul ca posibilul tau iubit e introvertit si tu invers, atunci, mai bine ne internam la nebuni cu totii!

Fiecare om e UNIC!

Nu cred ca m-as baga intr-o relatie cu un introvertit. E mult prea multa bataie de cap si in plus de ce "extremele se atrag" si nu "cine se aseamnana, se aduna"?Pentru ambele parti e mai bine sa semene in esenta.Cred insa ca invers adica ea, intoverita, el extrovertit ar merge relatia.Sunt mai multe reusite asa zic eu, decat in formula initiala.Cazul horror e intovrtit-intorvertita pentru ca relatia ar avansa cu viteza melcului

Da, interesant articolul; si da, mai toti stim ca polii opusi se atrag.

Daca relatia dintre cei 2 va merge, depinde cel mai mult de cele 2 persoane. Iubirea poate invinge, daca isi propun asta. Intr-o astfel de relatie, plictiseala apare mai greu, descoperi lucruri noi la cel de langa tine mai des, este interesanta si mai "condimentata ". Dar pentru a reusi este nevoie ca fiecare sa stie ce are de facut, cum trebuie sa procedeze, sa existe incredere in cei doi si comunicare [ mai mult decat intr-o relatie normala ].
Mie mi-ar placea sa incerc o astfel de relatie .

Eu cu sotul meu suntem asa.Eu sunt f inchisa, retrasa, timida, "nevorbareata", "muta" iar el este exact opusul meu si uneori ma oboseste cat de mult vorbeste dar ne intelegem, toleram si incet incet ne-am invatat fiecare cu celalalt si acum totul e f bine...

As zice ca in aceasta situatie e blestemul lor. Extravertitul va cauta mereu sa-si faca noi prieteni, sa socializeze, in timp ce introvertitul va sta pe margine si va privi. Bineinteles ca la un moment dat va interveni gelozia sau orice alt obstacol. Introvertitul va fi indignat poate ca nu primeste suficienta atentie, ca partenerul nu acorda suficient timp relatiei lor. Pentru extravertit, partenerul va deveni ca un bagaj pe care in cara in spate peste tot, pentru ca nu e in stare sa se mobilizeze sau daca nu, cel putin introvertitul se va simti asa, nu se va simti in largul lui sau ca are ceva in comun cu aceasta lume in care a intrat.
Din experienta mea de viata, nu pot sa-ti spun, deoarece mereu am cautat parteneri extravertiti cu care sa am ceva in comun, dar pot sa-ti spun din experienta unei prietene, experienta pe care am simtit-o si eu prin intermediul ei. Ea era foarte extrovertita. Mereu cauta sa fie in centrul multimii, in aglomeratie, sa se distreze si sa socializeze. Prietenul sau insa era mai timid, nu prea adresa intrebari ci prefera mai degraba sa i se raspunda, iar cand o persoana care nu era din cercul sau de prieteni discuta cu el mai mult de 5 minute, se intimida extrem. Bineinteles ca relatia lor nu a durat deoarece, cum am zis si mai sus, prietena mea a inceput sa-l perceapa ca pe un bagaj care nu scoate nici un sunet si pe care il poarta aiurea de ici-colo, plictisindu-se cu el.
Si nu e singurul caz, am avut cativa prieteni care au trecut prin experiente asemanatoare. Dupa parerea mea, nu prea poti sa alaturi un introvertit si un extravertit pentru ca relatia lor are slabe sanse de supravietuire.
Pe de alta parte, nu putem sa dam un verdict pornind doar de la o singura caracteristica a personalitatii, pentru ca sunt multe altele care conteaza si mereu depinde de situatie, de persoana.

As zice ca in aceasta situatie e blestemul lor. Extravertitul va cauta mereu sa-si faca noi prieteni, sa socializeze, in timp ce introvertitul va sta pe margine si va privi. Bineinteles ca la un moment dat va interveni gelozia sau orice alt obstacol. Introvertitul va fi indignat poate ca nu primeste suficienta atentie, ca partenerul nu acorda suficient timp relatiei lor. Pentru extravertit, partenerul va deveni ca un bagaj pe care in cara in spate peste tot, pentru ca nu e in stare sa se mobilizeze sau daca nu, cel putin introvertitul se va simti asa, nu se va simti in largul lui sau ca are ceva in comun cu aceasta lume in care a intrat.
Din experienta mea de viata, nu pot sa-ti spun, deoarece mereu am cautat parteneri extravertiti cu care sa am ceva in comun, dar pot sa-ti spun din experienta unei prietene, experienta pe care am simtit-o si eu prin intermediul ei. Ea era foarte extrovertita. Mereu cauta sa fie in centrul multimii, in aglomeratie, sa se distreze si sa socializeze. Prietenul sau insa era mai timid, nu prea adresa intrebari ci prefera mai degraba sa i se raspunda, iar cand o persoana care nu era din cercul sau de prieteni discuta cu el mai mult de 5 minute, se intimida extrem. Bineinteles ca relatia lor nu a durat deoarece, cum am zis si mai sus, prietena mea a inceput sa-l perceapa ca pe un bagaj care nu scoate nici un sunet si pe care il poarta aiurea de ici-colo, plictisindu-se cu el.
Si nu e singurul caz, am avut cativa prieteni care au trecut prin experiente asemanatoare. Dupa parerea mea, nu prea poti sa alaturi un introvertit si un extravertit pentru ca relatia lor are slabe sanse de supravietuire.
Pe de alta parte, nu putem sa dam un verdict pornind doar de la o singura caracteristica a personalitatii, pentru ca sunt multe altele care conteaza si mereu depinde de situatie, de persoana.

As zice ca in aceasta situatie e blestemul lor. Extravertitul va cauta mereu sa-si faca noi prieteni, sa socializeze, in timp ce introvertitul va sta pe margine si va privi. Bineinteles ca la un moment dat va interveni gelozia sau orice alt obstacol. Introvertitul va fi indignat poate ca nu primeste suficienta atentie, ca partenerul nu acorda suficient timp relatiei lor. Pentru extravertit, partenerul va deveni ca un bagaj pe care in cara in spate peste tot, pentru ca nu e in stare sa se mobilizeze sau daca nu, cel putin introvertitul se va simti asa, nu se va simti in largul lui sau ca are ceva in comun cu aceasta lume in care a intrat.
Din experienta mea de viata, nu pot sa-ti spun, deoarece mereu am cautat parteneri extravertiti cu care sa am ceva in comun, dar pot sa-ti spun din experienta unei prietene, experienta pe care am simtit-o si eu prin intermediul ei. Ea era foarte extrovertita. Mereu cauta sa fie in centrul multimii, in aglomeratie, sa se distreze si sa socializeze. Prietenul sau insa era mai timid, nu prea adresa intrebari ci prefera mai degraba sa i se raspunda, iar cand o persoana care nu era din cercul sau de prieteni discuta cu el mai mult de 5 minute, se intimida extrem. Bineinteles ca relatia lor nu a durat deoarece, cum am zis si mai sus, prietena mea a inceput sa-l perceapa ca pe un bagaj care nu scoate nici un sunet si pe care il poarta aiurea de ici-colo, plictisindu-se cu el.
Si nu e singurul caz, am avut cativa prieteni care au trecut prin experiente asemanatoare. Dupa parerea mea, nu prea poti sa alaturi un introvertit si un extravertit pentru ca relatia lor are slabe sanse de supravietuire.
Pe de alta parte, nu putem sa dam un verdict pornind de la o singura calitate/un singur defect, pentru ca sunt multe altele care conteaza si conteaza toate impreuna, nu luate separat. Mereu depinde de situatie si de persoana.

Sal TPU. Eu am incercat si nu a mers. La inceput a fost totul frumos, sfarsitul a fost urat. Greseala mea cred ca a fost ca am incercat sa-mi scot partenera din lumea ei. Nu am reusit, mai mult, m-am afundat si eu acolo si nu a iesit bine. Eu zic ca autorul articolului are dreptate.

Pe moment eram uşurată că citisem o întrebare atât de scurtă postată de tine... până când am văzut articolul! :o
O să-mi spun întâi o părere înainte de a-l citi: Temperamentele reprezintă un criteriu insuficient şi nu de ajuns de relevant pentru a prezice decursul unei relaţii dintre un băiat şi o fată. Ar însemna să ne luăm după stereotipii - am spune că doi melancolici ar plânge unul pe umărul celuilalt, doi colerici ar fi ca şoarecele şi pisica, un melancolic şi un coleric, ori s-ar completa, ori s-ar enerva. În plus, nu putem nici să generalizăm şi să "combinăm" pur şi simplu un introvertit cu un extravertit, contează şi subramurile; sangvinicii, cred eu, s-ar potrivi foarte bine cu flegmaticii, fiecare fiind un reprezentat "echilibrat" al temperamentului său, pe când colericii şi melancolicii sunt instabili. Totuşi, sunt mai multe lucruri care contează aici, nu doar temperamentele (caracterul, mediul etc., ştim).
Acum voi citi articolul.
"Oamenilor le place să aibă în preajmă oameni ca ei, oameni care le seamănă. Ca să supravieţuiască, un introvertit va simula ca este extravertit, suferind în realitate din cauză ca nu este." Citatul acesta m-a uns la inimă.
Din restul articolului, nu prea îmi schimb părerea, doar că m-a făcut să-mi amintesc cât de greu mă înţelegeam uneori cu colegele mele de cameră în serile când ele plănuiau o ieşire, iar eu preferam să mă relaxez cu un ceai şi o lenevie în pat citind o carte sau stând în faţa calculatorului. De aici se poate extrapola la o relaţie dintre un băiat şi o fată, închipuind un scenariu în care fiecare încearcă să-şi impună punctul de vedere, crezând că îl va face fericit pe celălalt cu propria metodă, când în realitate ar trebui să formeze o echipă, să se sprijine, nu să se critice.
Până la urmă, eu cel puţin, în alegerea partenerului, nu o să ţin cont nici de temperament, nici de zodie, nici de grupă sanguină. Va trebui să fie un cumul de calităţi pe care eu să le apreciez, să mă ajute să progresez şi să fiu şi eu capabilă să-l sprijin în aceeaşi manieră.

Sal. O sa incerc sa imi rezumez gandurile.
Nu suntem creati ca "tipare". Intoteauna vom fi cate putin si introvertiti si extrovertiti. Ca exemplul cel mai clar, la ora de psiho eu paream tuturor genul etrovertit. Dupa care concluzia a fost: "hmmm, nu stiu... Mai degraba un gen special de introvertit". Stii, adica nici cal nici magar, fiinda suntem fiinte complexe, unice si pusul etichetelor. lasa-l "lor".
Intrebarea reala era de fapt: SIMILARITATE SAU COMPLEMENTARITATE IN REL DE CUPLU?
Raspunsul meu: cate putin din fiecare, pentru echilibru. Experientza m-a invatat ca nu ne putem rezuma la mai putin decat suntem de fapt. E nevoie tocmai de complexitate. Doar similaritate... e ca si cum ai fi in oglinda si uuneori nu ne place reflexia noastra, deci e nevoie de un "altceva". Doar completare. get serious, imagineaza-ti o plenificare de vacanta: la mare sau la munte?
Hope u got my point.

@I'm Perfect(a), referitor de prima ta propoziţie... Mulţi oameni au anumite criterii şi dintotdeauna le-au avut datorită educaţiei. Dintotdeauna tinerii, în unele familii, erau educaţi de părinţi să evite legătura cu cineva de altă religie etc. (de exemplu, pe timpul când boierii foloseau negri ca sclavi, erau educaţi să trateze pe aceştia ca pe nişte obiecte şi categoric nu se putea pune problema căsătoriei dintre o fată albă şi un negru). Că respectau ei sau nu această prejudecată, asta a altceva.
Dar când discriminările sunt adânc înrădăcinate, atunci şi inima ţine cont de ele, omul crescând cu aceste idei şi excluzând din start persoane de diferită - etnie, religie etc. Contează mult educaţia şi gradul de toleranţă.