Cand iubesti nu recunosti defectele intr-un mod normal, adica tu le observi, dar le accepti si esti de acord cu ele.
Aceasta regula se refera strict la defectele imposibil de schimbat, pentru ca intr-o relatie de durata, este cel mai important comportamentul. Nu te astepta tu sa iti lasi lenjeria intima in centrul camerei si sa dormi cu mancarea in pat si persoana de langa tine sa te accepte la nesfarsit, pentru ca nu se va intampla. Daca iubirea face atat de multe din oameni, persoana lenesa si mizerabila se va putea schimba. Va incerca sa aiba un stil de viata mai bun atat pentru el cat si pentru cel de langa el.
Compromisul este o parte importanta a oricarei relatii. Cand el este prea mare, suferi, si aici apare conceptul de compatibilitate. In plus, negativismul poate distruge toate relatiile. Din pacate la multe cupluri calitatile devin defecte, dupa un timp si e nevoie sa ne educam capacitatea de a aprecia.
Draga Suflet,
Iubirea sau dragostea nu are defecte.Este sentimentul pur de acceptare si iertare.Insa persoanele au defecte.Accepti asa cum sunt, pentru ca sunt parte din persoana iubita.Trebuie sa intelegi ca nu exista lumina fara intuneric.Ca nu exista pozitiv fara negativ.Ca nu exista bine fara rau.Ca nu exista noapte fara zi.Ca nu exista viata fara moarte.Una fara alta nu pot exista.Ce trebuie sa intelegi este sa accepti aceste defecte cand iubesti, si nu numai.Sa urasti e usor, dar sa iubesti este cu totul altceva.
In primul rand nimeni nu e perfect. Iubirea te invata sa faci compromisuri, astfel incat, defectele celui de langa tine nu mai par chiar atat de grave. Iubirea te invata sa accepti omul de langa tine, asa cum e el, cu bune si cu rele.
In al doilea rand, tot din iubire, incerci sa te schimbi, sa faci cat mai putine greseli si sa repari anumite defecte.
Eu consider ca se completeaza una cu cealalta.