Iubitul meu a primit o oferta de a deveni model pentru o casa de moda din Austria. Daca pleaca acolo, se muta definitiv, fiind nevoit sa renunte deci si la studii, cel putin pentru o perioada. Eu nu pot pleca cu el, sunt practic inradacinata aici, de abia mi-am terminat a doua facultate, m-am angajat, m-am obisnuit cu ritmul de viata si mi-ar fi mult prea greu s-o iau de la capat. As face-o totusi pentru el, daca n-ar mai fi atat de orgolios si de egoist. Imi repeta intr-una ca ma consider mai buna decat el, ca nu dau doi bani pe visurile lui, pe ce-si doreste el de la viata, ca vreau sa-l tin legat de mine, ca vreau sa fiu eu cu un pas inaintea lui, de parca l-as tine legat in lanturi, desi mai mult ca sigur e si el constient ca nimic nu e adevarat. In plus, nici nu insista sa plec cu el, mi-a zis ca daca nu vreau, ne despartim, chiar daca ma iubeste, il iubesc si avem o relatie frumoasa, zic eu. Mi-ar fi greu sa renunt la tot... o iau razna. Ma simt de parca ar trebui sa aleg intre cariera si iubire. Uneori ma gandesc ca ar fi aiurea sa dau cu piciorul la tot ce am cladit cu greu, in timp, cand unii tineri termina o facultate cu diploma de somer, iar eu am sansa asta la care nici n-am visat si ca barbati exista pe toate drumurile. Alteori imi dau seama ca nu mai exista niciun barbat de cand l-am intalnit pe el, pe diavolul asta cu chip de inger. Imi dau seama ca n-as mai putea trai niciodata la fel de intens, de frumos, ca n-as mai avea niciodata sansa sa iubesc si sa fiu iubita cum sunt acum. Am trecut prin multe impasuri impreuna, de multe ori am fost pe marginea prapstiei, pe punctul de a incheia relatia, dar de fiecare data am luat-o de la capat, tocmai din cauza ca ne iubim prea mult...
Stiu ca daca i-as cere sa ramana, as fi egoista. Stiu ca daca as accepta sa plec cu el, as calca in picioare tot ce-am muncit pana acum, ca m-as calca pe MINE in picioare, ca as ajunge practic sa fiu o sclava a unor sentimente, ceea ce nu mi-am dorit niciodata. Si desi cu ceva timp in urma nu intelegeam cum de multi cer sfaturi legate de iubire aici, uite ca o fac si eu si ajung sa ma blamez, pentru ca pur si simplu nu mai stiu ce sa fac. Nu mai stiu daca merita atatea sacrificii pentru un barbat care e de fapt cu 4 ani mai mic decat mine (nu stiu daca are vreo relevanta detaliul asta), care e un baiat, pana la urma. Nu stiu ce sa fac, sa-l las, sa imi continui drumul asta pe care l-am ales, sa plec cu el... mi-e greu sa dau cu piciorul peste 3 ani de relatie, 3 ani in care am iubit cat in 100, un om care a devenit o particula din mine, fara de care as deveni de piatra.
Nu vreau sa ma judecati, sa ma ironizati, nu, chiar nu am nevoie de asa ceva, nici macar de sfaturi, vreau doar pareri, vreau doar sa stiu ce ati face in situatia mea, pentru ca eu nu mai am discernamant sa iau o decizie.
Multumesc, scuze pentru poliloghia mea...

"Visurile lui, el, etc." Daca dupa 3 ani nu foloseste NOI, inseamna ca e "orbit" de cariera si tu "mai" insemni, din pacate, prea putin.
Sorry, e doar parerea mea. si am niste anisori. si vazut muuulte.

Lasa-l naibii, ca nu te mai merita, vindeca-te si asteapta - sau chiar CAUTA! - un tip care sa te merite cu adevarat!

In viata ne intarim si din pierderi si suferinte, si deziluzii!

Tarie si SUCCESS!

@smardjs: dar iubirea nu-ti da de mancare! Oricum, nu ar fi o problema partea financiara, as vrea eu sa fie asta cea mai mare problema, dar nu e... ne-am descurca noi, mai ales ca el pleaca acolo cu un scop, ar fi platit bine... dar nu vreau sa dau cu piciorul la o viata pe care mi-am dorit-o dintotdeauna, sa fiu independenta. Cel mai mare vis al meu a fost mereu sa fiu CINE VREAU. Si acum, cand pot, sa renunt? Sa merg pe un drum care nici eu nu stiu unde duce, doar de dragul iubirii?
In orice caz, multumesc mult pentru parere!

Va multumesc mult tuturor pentru raspunsuri, chiar nu ma asteptam sa primesc atatea si extrem de rationale, la subiect. Va apreciez pentru ceea ce faceti, pentru ca va luati din timp ca sa-i ajutati si pe altii.
In ceea ce ma priveste, am decis. Voi ramane aici. As fi scris asta cu litere de-o schioapa, dar nu ma simt mandra pentru decizia luata
In momentul de fata, nu stiu daca am luat decizia corecta. Poate ca voi afla in timp. Sau poate ca nu. Cert e ca nu vreau sa o iau de la capat, nu simt ca am puterea asta. Poate sunt lasa, poate ca nu merit sa mai fiu iubita vreodata pentru faptul ca nu l-am urmat in ceea ce s-a dorit. Acum nu fac decat sa ma invinovatesc, desi poate ca nu e doar vina mea... dar asa ma simt, ca si cel mai nefericit om.
Sunt cine vreau, dar cu cel mai mare pret... si inca mai am mult de munca pana voi ajunge unde mi-am propus. Poate ca am renuntat, prin decizia asta, la multe momente minunate, poate ca mi-am ratat viata, nu stiu.
Cert e ca nu mai stiu nimic.
Saptamana viitoare urma sa-mi iau concediu, dar renunt... vreau sa ma afund in munca, sa uit de tot.
Nu stiu daca ne-am despartit, stiu doar ca el pleaca in cateva zile si cel mai probabil, nu ma va mai cauta. E aiurea, ne despartim fara macar sa stim vreunul dintre noi...
asta e. Trebuie acum sa vad ce fac cu tatuajul... poate il sterg, poate imi fac altul...
Va multumesc din nou pentru ajutor, nu stiu cui sa acord fundita - nevaloroasa, de altfel, pe langa cuvintele voastre... pentru ca trecem oarecum prin aceeasi situatie si pentru ca a spus exact ceea ce gandeam, i-o ofer lui @I'mPerfect(a)!
mult succes tuturor si aveti grija in viata cu iubirea... eu ma angajez sa renunt la a mai iubi cu adevarat, vreodata. mi-am dat seama ca nu merita.

@imortal : merci . Insa nu imi iau concediu, nu am chef de nimic.
Problema cu tatuajul e ca il avem amandoi, identic, facut in aceeasi zi, in acelasi loc si imi aminteste de multe. Cred ca am sa imi fac altul peste el.
Si numele asta Emeraude... cand imi dau seama ca jumatate din el se refera la numele lui...
In orice caz, va multumesc tuturor pentru sprijin, pentru mesaje, pentru tot.

Mi-au dat lacrimile la spusele tale. Decizia iti apartine tie, noi suntem aici doar pentru a te sustine in a face ceea ce iti doresti, ceea ce-ti spune inima. Desi cateodata e greu sa ne urmam inima si luam decizii gresite, cel putin decizii pe care noi le consideram bune la inceput, ramane de vazut daca ne-am inselat sau nu. Sa spunem ca acum tie ti s-au deschis doua drumuri. Pe unul va trebui sa pornesti singura, dar sa stii ca vei avea cu ce sa te hranesti si sa te intretii[singura sau cu alt barbat pe care-l vei cunoaste, dar nu stii 100% daca il vei avea] sau continui un drum impreuna cu iubitul tau actual, fiind constienta ca va trebui sa iei toata munca de la capat.
E mult mai greu decat am spus.
Am citit si celalalt raspuns al tau la aceasta intrebare si vad ca gandesti rational. Sper ca decizia sa nu fie de ultim moment, ca nu se stie pe unde-o iei. Ai dreptate cu faptul ca trebuie sa fii cine vrei, indiferent de persoanele din jurul tau. Prietenul tau e cam orgolios, dar poate ca daca ai decide sa ramai aici ar ramane cu tine. cine stie?
In viata, uneori, pornesti la drum orbeste, nestiind pe unde te vei duce, daca vei intampina necazuri sau bucurii. Ne-ar fi mult mai usor sa stim ca avem un loc asigurat undeva, langa acel cineva, in care sa ne simtim bine, dar deseori nu se intampla asa si avem de luat decizii.
Eu nu iti pot spune ce sa alegi, deoarece nu sunt in locul tau si nu stiu ce fel de om e iubitul tau, ce fel de munca ai si alte detalii, dar gandeste-te de doua ori inainte de decizia finala. In ambele drumuri vei avea de suferit, vei fi la inceput dezamagita, dar ai sa vezi ca pana la urma adevarul se va arata.
Multa sanatate!

Buna!

Atunci cand obtii ce ai vrut din totdeauna nimic altceva nu mai conteaza chiar si iubirea nici ea nu mai conteaza cat de mare ar fi ea. Iti spun asta deoarece pe mine unu m-a facut sa uit de tot plecarea mea. Parerea mea e ca sa iti vezi de cariera ta pentru care ai luptat atat de mult sincer nu prea se merita sa arunci la gunoi asemenea lupte. Cum ar fi fost sa arunc si eu la gunoi o lupta de 1 an de zile pentru un stagiu de practica in Anglia pentru prietena mea. Nu se poate asa ceva nu ea a luptat pentru ea ci eu m-am zbatut atata. Atat am avut sa iti spun.

Bafta si sper sa faci alegerea corecta.

@roxangel cred ca nu stii ce vorbesti. Apropo cati ani ai ca sa iti spun daca stii ce vorbesti sau nu? Numai prostii ai zis acolo nimic bun.

Personal, mi'as vedea de cariera. Cred ca este varsta in care conteaza cel mai mult ce vei face in viitor. Baieti mai sunt, peste ceva timp poate intalnesc alt baiat mai bune ca el. Nu as da cu piciorul carierei pentru un baiat. Da, il iubesc, dar asta ar insemna sa merg dupa el oriunde s'ar duce.

Daca merita, du-te cu el. poti sa iti gasesti si acolo un job ceva. dar daca nu merita... nu te duce.

Intodeauna urmeaza-ti inima, dar deschide ochii cand te ti dupa ea sa nu te impiedici. va iubiti? bine foarte frumos, dar ca sa va iubiti si in continuare unul din voi trebuie sa renunte la ceva (nu mandoi trebuie sa renuntati) si sigur(nu acum, ci peste mai mult timp) cel care a renuntat la cariera o sa-i reproseze celuilalt aceasta fapta cam toata viata daca nu si mai bine. tu sau el daca renuntati acum la cariera care v-ati nu va asigura nimeni ca viitoarea vostra cariera o sa fie la fel de buna ca prima, ci poate mai proasta. iar acum ce este iubirea? toti ii stim definitia proprie, dar are ceva in comun...este trecatoare. oricand te poti indragosti de alt baiat chiar si daca te vei duce cu el in ce tara ai spus (Austria parca nu mai dau inapoi sa ma uit) desigur alegi 1-dragoste +cariera buna tu +carira buna el (cel putin la fel de buna) 2- cariera buna + alta dragoste ...asa as face eu. cel mai important lucru pe care nu trebuie sa il ignori este ca orice decizie o iei sa fie luata de tine. dar inainte sa o iei sa vb foarte mult si cu prietenul tau si sa pui in balanta si sacrificiile lui nu numai ale tale. mult noroc

Eme orice decizie luata de tine si nu de altcnva este corecta, pentru ceva timp, da (in 90% din cazuri), o sa spui ca nu vrei sa ma auzi de dragoste, pentru ca asa e normal, doar timpul le ingroapa pe toate. nu trebuie sa te invinovatesti si nici sa lasi acest lucru sa te afecteze peste masura. nu iti spun ca majoritatea persoanelor, "baieti gasesti pe orice drum", dar iti spun, ca unul pentru tine sigur va mai fi si cine stie poate il vei iubi si mai mult ca pe acesta. nimeni nu te condamna ca nu te-ai dus cu el. iti dau un sfat cat se poate de prietenesc, de care, chiar as fi mandru daca l-ai urma:i-ati concediu si profita de el din plin cu fosti/e prieteni/e, colegi/e. orice sfarsit de drum se sfarseste cu un alt inceput de drum. cat despre tatuaj daca e frumos si iti place nu are rost sa il schimbi datorita lui o sa iti dai seama mai tarziu ca ai reusit sa iti uiti"fostul" prieten...ai sa te uiti intr-o dimineata la tatuaj si ai sa te intrebi "da uite tatuaju care l-am facut pentru. X. chiar uitasem de el" si ai sa vezi ca nu o sa mai afecteze. multa vointa si ai f mare grija de tine. si app sper ca ne mai auzim pe TPU, nu ne lasi singurei.

Ai perfecta dreptate, timpul ne leaga pe toti, dar el oare va ramne acolo definitiv sau asa pare acum. Cel mai bine ar fi sa incercati asa daca va iubiti tineti unul la celat puteti invinge distanta. Stiu ce simti si eu trec prin ceva asemanator, tb sa te gandesti daca merita, daca aveti planuri pentru o familie. Legat de serviciul tau ai perfecta dreptate, il ai in mana e a ta, daca renunti oare vei gasi la fel? Varsta nu e o problema iubirea nu se uita la ani se uita la principii. Daca exista iubire o sa reusiti dar totusi nu ar tb sa renuntati, azi ai un job maine nu-l mai ai, dar daca iubesti ea ramane si te incurajeaza te indruma.

Eu as alege cariera ca practic din asta traiesti si iti contruiesti un viitor cat despre "barbati" gasesti la orice pas.