M-am despartit de prietenul meu din cauza ca aveam certuri din ce in ce mai dese, din cauza ca el se supara degeaba si eu mereu trebuia sa il impac. Cand era pe mess(atunci cand era suparat degeaba), nu zicea nimic vreo 2 zile, tot eu il impacam, desi el se supara degeaba.
Am facut bine? Sufar foarte mult, deoarece mai mult mama m-a pus sa fac asta, eu nu prea voiam. Ea mi-a spus ca daca se supara mereu asa, nu se merita sa il impac eu mereu si sa sufar si eu.
El avea toate calitatile pe care si le-ar dori o fata de la un baiat, TOATE. Dar acesta era defectul lui: suparacios.
Am plans doua zile intr-una. Eu il iubesc mult, si stiu ca si el ma iubeste pe mine. Am fost iubirea lui adevarata, a 2-a prietena, iar el pentru mine a fost primul iubit.
Am petrecut cele mai frumoase momente din viata mea cu el.Insa ne desparteau 1800 de km si venea de vreo 3 ori pe an...
Avem 10 luni.
Si el sufera, insa pe mess nu zice nimic, doar are statusuri care ma fac sa plang...
Am facut bine ca m-am despartit din cauza ca el mereu se supara degeaba?
CE sa fac ca sa il uit? Unul ca el nu cred ca voi mai gasi. Era perfect, perfect. A suferit mult, parintii lui au divortat cand el avea 8 ani si e foarte sensibil.
Amandoi am pus mult suflet in aceasta relatie, insa asa a fost sa fie... P. s. El are 20, eu 15.
Va rog dati-mi un sfat

Daca stai sa iei piese muzicale la rand, vei intalni multe de genu acesta, el/ea erau singura posibilitate catre fericire. Piese muzicale, povesti de dragoste etc. Dar nu e chiar asa! Poate vei gasi pe altcineva cu care sa vorbesti poate mai deschis decat cu el, sa iti ofere mai multa incredere si siguranta, sa fie mult mai aproape de tine, sa fie mult intelegator... apropos, de ce era el asa de perfect? ca te facea sa suferi? Sigur de fapt nu simteai mila fata de el si atata tot?
Da, la inceput e greu, dar cu timpul vei gasi persoane care vor fi mai importante decat el. Deschide ochii si cunoaste oameni, fa-ti prieteni (nu iubiti); cu iubirea mai incolo, cand cunosti bine persoana si iti da motive sa i te alaturi! Daca va jucati de-a dragostea (hai sa fim impreuna ca ne stim de 2 zile) numai aici o sa ajungeti, la desparitiri.
O sa fii si tu candva mama si o sa iti dai seama de ce ti-a spus mama ta sa renunti la acele ganduri. E frumos cand esti cuprins/a de mreaja sentimentelor si e groaznic cand vezi ca ele se ruineaza, dar asta e, de multe ori ne inselam, nu nimerim ceea ce ni se potriveste.

Comunicarea este cheia.Va iubiti, deci spune-i ca nu are motiv sa se supere atat de des pe tine. Observa situatiile in care se supara pe tine si incearca sa le eviti pe cat posibil.Bineinteles asta nu inseamna ca el nu trebuie sa faca niciun compromis. Oamenii se schimba din iubire.Pastrati relatia!

In primul rand va trebuii sa vorbesti cu el fata in fata si sa ii spui ce ai pe suflet si ca suferi foarte mult certandu`te cu el.
Spune`i ca il iubesti si ca niciodata nu ai face nimic care sa il raneasca pentru ca inseamna foarte mult pentru tine.
Si ca vrei sa faci orice ca relatia voastra sa mearga in continuare.
De asemenea spune`i ca si tu suferi foarte mult cand se supara degeaba pe tine si ca plangi din motivele astea.
Faceti o promisiune ca nici unul dintre voi sa nu se mai supere din cine stie ce motiv.Si spune`i daca il supara ceva sa iti spuna imediat in fata fara sa mai stea si sa faca pe suparatu ca poate ai gresit si tu cu ceva si nu ti-ai dat seama.
Daca din pacate se vor intampla aceleasi lucruri din nou cu durere in suflet iti spun ca poate el nu este ceea ce cauti...stai linistita stiu ca vei suferii mult dupa relatia asta dar crede`ma ca mai sunt multi care ar face orice ca sa fie cu tine...

Poi ai facut bine. Poate nu te merita. Suparaciosi sunt mai toti da nici chiar asa. Incearca sa nu te mai gandesti la el plimba.te du-te prin parc cu prietenele si incearca sa.l uiti.
Bafta!:*

Parerea mea este sa incerci sa ai o discutie sincera cu el, sa-i spui tot ce te supara.In felul asta vei vedea si ceea ce gandeste.Si in functie de asta, poti lua o decizie.Succes:*