Imi aduc aminte ca eram la tara, mergeam cateodata cu tataie sau unchiul meu si erau 2 case lungi inauntru mai erau carti, sobe tot abandonat, ma plimbam pe acolo era si o fantana si daca mergeam inspre complexul de munca era un fel de atelier cu utilaje vechi si niste combine in rugina, ma urcam in ele si ma prefaceam ca le conduc ce fain era acolo imi placea mult. Acum e pustiu locul ala au taiat si au distrus amintirile. Faceau turn de paza mai ales pe acolo se mai fura chestii.
Aveam 3 ani si ma plimbam cu taikmio si bunicu prin oras, cand am vazut un parcushor. voiam sa ma dau p leagan, taikmio trebuia sa mearga sa-si cumpere tzigari asa ca m-a mintzit ca acolo raman daca nu ma duc cu el.pana la urma a plecat, dupa tzigari, j p mine m-a lasat in parc cu gandul ca s intoarce repede dupa mine.dar d unde m-am dat putin pana nu l-am mai vazut(j el tampit ii sp la un copil d 3 ani ca acolo ramane, normal ca eu am crezut plus ca atunci cand a plecat mie nu mia mai sp ca imediat s intoare)j am plecat acasa.precizez ca sa ajung acasa trebuia sa trec o strada mare(un bulevard).m-a luat o tanti si ma trecut strada.mormal acasa nu era nimeni, maikmia fiind la munca si am plecat la o vecina. taikmio speriat a venit acasa dupa acte, ca sa ma dea la disparutzi cand i-a venit ideea sa sune la vecina.s-a speriat f tare.acelashi lucru a patit si maikmia cu mine d vreo doua ori.d mik am fost f rebela.niciodata nu ma intorceam acasa fara capul spart sau buza sparta.trebuia sa fie tot timpul cineva langa mine.bine ca acu m-am mai maturizat ca d nu.
Incercam sa impresionez un baiat care il invitase parintii la cina.impreuna cu parintii lui! aveam 13 ani el 15. Nu`mi dadea atentie asa ca m`am urcat pe masa) sa dansez.era o melodie frumoasa. S`a rupt piciorul mesei si eu poc jos! Dar el tot nu mi-a dat atentie... umbla cu toate fetele din scoala
Buna.Imi amintesc ca mama mea nu ma lasa sa fiu cu baiatul de care imi placea si noi ne intalneam pe ascuns.O fost fain pana cand so prins mama ce faceam...dar dupa aia a fost de acord sa fiu cu acel baiat .
Eram in excursie si era si baiatul pe care il placeam acolo eram inebuniita! :X eu vorbeam cu fetele despre el si eu am zis: stiu! e asaaa de dragut! iar el m-a auzit. in fine, nu mi-am dat seama pe moment, (acolo unde eram erau niste pereti foarteee marii, inalti ) trec eu pe langa el cu fetele, ma uit la el, ii zambesc si, deodata ma ia de brat si ma trage spre el.:X:X si imi da un pupic pe obraz d fata cu toate fetele!:O ele atunci au ras, dar si-au dat seama ca mi-a placut oh a fost asaa de dragut:X de atunci am fost impreuna vreo 2-3luni.a fost ff dragutzzz:X:X
Un moment frumos a fost acela cand mia-m facut o prietena pe care o iubesc si ma iubeste. Nazbatii : Am injurat o profesoara, am spart geamuri la scoala, m-am batut la scoala, am spart geamul unei babe cand jucam fotbal, mia picat un dinte la fotbal, am cazut cu bicicleta in spini si am tras pe inca unu dupa mine, m-am apucat de fumat am vazut ca nu e bine m-am lasat ( 1 saptamana ), am baut si m-am luat de lume pe strada ( asta a fost urat ), mai am, mai doresti?
Cea mai frumoasa amintire din copilarie:X este cea mai frumoasa pana in ziua de azi.Eram la bunicii mei unde l-am cunoscut pe puiul meu:X El era un tip foarte glumet,incerca prin tot felul de metode sa intre in dialog cu mine, sa ma cucereasca, eu eram moarta dupa el dar ma tineam tare nu voiam sa-si dea seama.Am cedat intr-un final.:X In ziua de azi sunt impreuna cu el.Il iubesc enorm desi viata ne-a pus si ne pune in continuare multe obstacole in cale ne iubim ca in prima zi.Aceasta intamplare a avut loc cand aveam 14 ani Acum am 20 si ma gandesc cu melancolie la clipele alea, daca as putea sa mai am parte de ele macar o clipa, dar sunt in sufletul meu:X
Copilăria...singurul paradis pierdut.
Da,am făcut şi eu năzbâtii ca fiecare copil,dar ceea ce imi place şi astăzi şi-mi amintesc cu zâmbetul pe buze defiecare dată a fost iubirea. Nu orice fel de iubire,iubirea din copilărie,sentimentul acela sincer al unui copil,îl vezi atunci când priveşti adânc în ochişorii lui. Aveam un coleg,era nepotul doamnei noastre educatoare,stătea cu mine în bancă,de drag. Mă plăcea; ce să spun nu am dus lipsă de simpatie,iubire şi sentimente sincere din partea celor din jur,dar el se "lipise" de mine,nu ajungeam bine la grădiniţă că mă-mbrăţişa,nu mă lasa deloc să răspund, că raspundea el (chipurile să mă ajute) nu aveam voie să fac nici o mişcare pentru că el mă "proteja". Eram copii...îmi plăceau mult felicitările de la el, originalitatea cu care le desena. Mi-a oferit o pereche de cercei-doi îngeraşi şi un inel foarte fain care din păcate pe acela nu-l mai am. De pe 1 până pe 8 martie mă ţinea numai în mărţişoare,vreau să spun şi nu mint, nu exagerez ajungeam acasă cu ghiozdănelul plin de mărţişoare. Mami "le-ai furat?" Iar eu nevinovată, nu!
O seară de vis.
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă: