M-am indragostit. Oh, si la naiba! Ca desi pot spune ca e o copilarie fiindca am doar 15 ani, cum au spus-o toti carora le-am cerut sfatul, aceasta copilărie imi face bine. Ma face sa ma simt eu. Desi am trait in dezamagire ceva timp. Si ce daca imi face rau? In lumea asta e si rau si bine. Tocmai asta e ideea. Iubirea e un paradox. Insa e atat de...profunda si frumoasa. Deci, noi tot ne-am aruncat unele mingi de la unul la altul, si ghiciti ce. El nu a prins niciuna decat la inceput, apoi i-a dat drumul. Poate fiindca si eu am procedat gresit. Insa. Efectiv nu pot. Nu pot. Il vad zi de zi si nu-mi pot lua dragostea de la el. Mi-a intins mana si i-am intins-o si eu. Pana cand mi-a dat drumul mainii. Timp de 2 luni jumatate. Acum incearca iar ceva, efectiv cand ne vedem se uita la mine insistent si nu spune nimeni nimic. Eu de frica sa nu fac ceva gresit, el...nu stiu. Privirea aia a lui incearca sa imi spuna ceva. Dar nu stiu ce. Astazi, dupa 2 luni jumatate in care nu am mai vorbit si doar ne uitam unul la altul si ne aruncam privirile alea, m-a salutat. Mi-a zis bună, la fel de timid ca primul bună pe care mi-l spusese la inceput. Tin sa spun ca nu am fost impreuna. Mai aveam putin. Pana cand totul a luat o intorsatura neașteptata. A mai fost cu o fata dupa ce terminasem noi si nu i-a tinut decat o saptamana. A incercat, dar degeaba. Era frustrant ca nu eram eu in locul ei, dar atata timp cat el era fericit, nu conta pentru mine. Si ca sa mai zic ceva, se uita mereu dupa mine, pana si cand mergea cu fosta lui, se uita dupa mine. Nu inteleg. Nu inteleg ce vrea sa spuna prin privirea aia. E totul atat de profunda. Nu spuneti ca m-a folosit sau nu stiu ce, nici macar nu ne-am atins vreodata sau ceva. El era confuz. Mi-a spus indirect ca el nu crede ca-mi pasa sau altceva. Problema mea era ca el nu-mi dadea niciun semn si asta pana cand i-am zis. Mi-a spus ca el e mai rece din fire si isi ascunde sentimentele. Insa mie tot imi era frica de ceea ce ar urma. De ceea ce fac. Ne-am îndepărtat de multe ori. Insa ne-am apropiat, si tot asa. Pana in ultima perioada. Am crezut ca e fericit insa nu e in apele lui, se vede, e melancolic, schiteaza zambete false. Si incearca sa ascunda asta distrandu-se, dandu-se la alte fete, dar se vede ca niciuna nu i-a ajuns la suflet. Eu nu mai vreau sa-l pierd, iar daca in momentul de fata va veni la mine si imi va demonstra ca isi doreste ceea ce incearca, as face orice. Risc orice. Chiar daca am mai facut-o. Poate nu e atat de indragostit de mine, insa exista atractia aia. Il pot face sa iubească, sa se vada pe el insusi. Asta imi doresc.
Pareri?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook