M fost impreuna cu un baiat ceva timp, acum ne-am despartit si a trecut ceva timp de atunci. El m-a inselat si i-am spus ca din ziua aceea e mort pentru mine. Totusi am tinut atat de mult la el, incat acum as vrea sa fim amici. Nu mai tin la el, asta e sigur. Dar stiu ca avea probleme si imi spunea ca ii place sa vobeasca cu mine despre problemele lui. Si eu simteam ca il pot ajuta, imi placea sa-i fiu alaturi. Acum insa nu vorbim deloc. Singurele vorbe sunt "Salut!" cand ne vedem pe strada. Cum as putea sa fac sa ii vorbesc, sa nu para insa ca eu vreau o impacare. Nu e de mandria mea, dar are prietena si nu vreau sa se interpreteze.

Lasa sa vina de la sine. sa nu creada dupa ca te bagi in seama... Vorbeste normal cu el ca si pana acum.

Intra in vorba cu el.
''hei! cum o mai duci? esti bine? ''
si o sa-ti raspunda scurt. ori se va lungi conversatia, si asa o sa se deschida fata de tine.
daca vezi ca nu vorbeste...incearca altadata

Daca el va avea nevoie de tine si va dori sa fiti amici. el singur va trebui sa faca ceva.

"M fost impreuna cu un baiat ceva timp, acum ne-am despartit si a trecut ceva timp de atunci. El m-a inselat si i-am spus ca din ziua aceea e mort pentru mine. Totusi am tinut atat de mult la el, incat acum as vrea sa fim amici."
De ce ai renuntat la el? Iti spun eu: ai o mentalitate bolnava. In loc sa ramai si sa lupti pentru el, sa fie al tau, l-ai lasat sa plece. Te-ai gandit vre-odata ca poate nu avea acele probleme daca nu te-ai fi despartit de el? Daca l-ai lasat sa plece, macar lasa-i libertatea totala, sa faca ceea ce vrea, fara sa mai intervii tu in deciziile pe care el le ia.
Esti egoista de felul tau, si nu vrei asta? Atunci gandeste-te daca el ar fi facut acelasi lucru daca ar fi fost in locul tau. Intreaba-te ce ar face el daca ar fi in locul tau. Si mai intreaba-te cate a facut el in locul tau. Opreste-te putin, calculeaza(da, exact ca la matematica), si apoi o sa vezi rezultatele(care o sa fie cu + sau cu -), in functie de punctul din care privesti situatia.

Am lasat sa vina de la sine si acum suntem bine. Chiar mi-a reprosat ca l-am uitat. Am fost la o prietena care sta pe langa el si s-a suparat ca nu l-am anuntat ca eram prin zona.
As vrea sa-ti raspund, daca se poate, itarkan, la problemele care le-ai adus in discutie. El m-a inselat si am considerat ca, daca a facut asta, inseamna ca sentimentele pentru mine s-au diminuat. Nu a tinut cont de mine si nici nu o facuse pana atunci. Am tras de relatia asta foarte mult si obosisem sa il tot caut, sa ii spun ca tin la el. El imi zicea ca tine la mine, dar asta nu se vedea. Am inteles in cele din urma ca el cauta doar pe cineva cu care sa vorbeasca despre problemele lui, pe cineva care era insa dispusa sa-si ofere si trupul, daca ma intelegi. EL e mai mic ca mine si daca tu crezi ca era corect ca el sa ma foloseasca, atunci da, am o minte bolnava.
Si iti mai raspund la o afirmatie. El nu s-a pus niciodata in locul meu. Stiu, pare ca e oaia neagra, dar. asta e adevarul. Nu-i pasa ca ma compara cu toate fetele bune din oras, ca imi zicea ca nu sunt destul de buna pentru el, ca nu arat bine, ca mereu le stiu eu pe toate, ca nu vrea sa mai auda morala mea cand facea prostii. Incercam sa-l fac sa vada ca nu e bine, si aici era vorba de parinti. Dar ma rog, timpul le-a rezolvat pe toate.
Multumesc oricum pentru raspunsuri.