| Denisaa1235 a întrebat:

Ma frământă chestia asta de cateva zile. Am pus niste intrebari acum ceva timp cum ca trebuie sa ies cu un baiat afara si nu stiam ce sa fac pentru ca sunt timida si am anxietate. Nu a mers chiar asa bine, nu am vorbit unul cu altul si am fost amandoi tăcuți. Pe langa asta, sa zicem ca pe băiatul ăsta il cheama Robert ca nu vreau sa-i zic numele real, Robert a inceput sa stea cu doua proaste afara si pe mine sa nu ma mai bage in seama. Cand statea cu baietii imi raspundea rapid dar cand era cu alea era pasiv in dm. Si am devenit foarte geloasa si am ajuns sa fiu iar posesiva. Nu sunt chiar asa, sunt draguta si ma comport ok pana in momentul in care ma refuzi sau stai cu altele cand noi ne-am certat de nu stiu cate ori si vrei sa fugi de asta si nu ma bagi in seama. M-am luat in gura și cu alea (chiar daca nu stiu de ce as face-o, ca abia au intrat la pubertate) dar totusi, vorbeau cu el, ele imi spuneau ca nu-l plac dar eu tot continuam pentru ca nu am incredere in nimeni. Robert i-a spus unei prietene de ale lui toata situatia asta si ce ar trebui sa faca si eu am devenit geloasa si pe ea ca nu suportam sa vorbeasca cu alte fete pana cand fata asta imi daduse mesaj si e super de treaba, acum ma ajuta sa trec peste, iar de Robert nu prea mai are chef. Bun, dupa le-am spus si prietenilor lui ce s-a intamplat ca unii credeau ca deja suntem impreuna si cand le-am zis ca am avut scandaluri si multe certuri si-au luat mindfuck. Pentru ca el fuge de problema asta si nu vrea sa spuna nimanui ce se intampla, pentru ca el o sa cada vinovat, s-a jucat cu mine o luna dandu-mi sperante false. Uneori imi si zicea ca sunt femeia lui dupa care ca nici el nu stie sau scurt si la obiect, ca nu ma place. Chiar daca ma ținuse asa o luna si nici el nu stia ce vrea de la viata lui. Acum imi zice ca cica eu il forțasem sa continue. Si mna, un prieten al lui (mentionand ca i-am zis problema asta) s-a bagat in seama cu mine, il cunosc si eu pe el de vreo 5 ani ca am stat afara cand eram mici. El era la mare asta fiind acum o saptamana. M-a intrebat daca as vrea sa iesim la o cafea si nu stiam exact daca e un fel de intalnire sau doar o iesire si bineinteles ca am refuzat mai pe ocolite pentru ca nu stiu cat de ok este sa ma dau la prietenul baiatului de care mi-a placut si trebuia sa mai trec si peste faza aia. Am inceput sa vorbesc despre tipul ăsta cu un alt prieten de ai lui Robert si mi-a zis ca nu ma place, dar eu nici nu am deschis vorba despre asa ceva si dupa i-am zis tipului ăla. Dupa care m-a luat cu "de ce sa nu te plac? esti o fata super" Mesaj care mi-a pus frână. Si imi daduse si block doar din cauza ca m-am enervat ca ma simteam folosita si ca vorbea cu mine doar la misto, el credea ca m-am enervat din niciun motiv dar nici nu cred ca meritam block sincer. Dupa i-am zis lui Robert sa-i spuna sa ma deblocheze si am vorbit cu tipul ala pana acum, i-am mai amintit cate ceva adica ce faceam noi acum cativa ani afara. Brusc, am inceput putin sa ma atasez de el si sa-mi pese de el, nu neaparat placut, dar nu stiu. Simteam ceva ca nu e in regula si ca mai bine ma indepartez de el pentru ca nu mai vreau sa fiu ranita si data la o parte, i-am zis si lui ca o sa ma uite cand se intoarce de la mare si o sa inceapa sa iasa cu ceilalti afara iar. A zis ca nu crede asta, dar totusi il durea undeva de mine. Si a venit si ziua in care s-a intors de la mare, adica ieri si a mai vorbit cu mine nu stiu ce pana cand a iesit afara cu ăia. Fostul incepea sa se lege de mine ca am ajuns eu la profesionala pe ospătar iar ăsta aparent nu facea nimic (cei doi mi-au dat bullying inainte, vad ca unul s-a lasat, fostul nu. Iar Robert incerca sa amelioreze situatia, de aia imi daduse mesaj la inceput si de aia s-a ajuns la toata chestia asta pentru ca sunt foarte lipitoare) A ajuns acasa baiatul ăsta si am inceput sa-i explic niste lucruri, de cand am primit block-ul ăla, imi e cam frica de el si ca in acelasi timp m-am atasat si mna nu stiu cum de s-a ajuns sa creada Robert ca m-am dat la celalalt ca nu am facut absolut nimic si de asemenea nu inteleg de ce ăsta i-a zis lui Robert ce vorbim. Si doar ca il intrebasem ce a intrebat Robert ca sigur l-a intrebat ceva de presupune el ca m-am dat la el, am primit iar block. Acum nu stiu ce ar trebui sa fac in cazul asta ca dupa i-am zis lui Robert sa iesim afara ca sa rezolvam situatia dar nu mai vrea sa iasa cu mine. Situatia fiind problema noastra. Ca degeaba ne-am ignorat unul pe altul pe net, am lasat problema sa stea asa. Imi pierd toate sperantele de a găsi un baiat ca lumea, vreau sa ma simt iubita si nu ma simt iubita de nimeni. Si vreau sa primesc afectiune. De ce toti baietii imi fac asta? Merit ceva mult mai bun de atat? Dar ce sa merit daca am dat de toti ratații

8 răspunsuri:
| alexalx1234 a răspuns:

"De ce toți băieții îmi fac asta?" Dacă ai început cu generalizările e clară treaba. Nu mai sta cu genul ăsta de băieți. Ăștia vor doar să te vadă goală în patul lor, nimic mai mult.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Rezolva problemele emoționale mai întâi apoi poți sa cunoști pe cineva.
Timiditatea excesiva cu timpul canalizează spre anxietate sociala. Cine te vede mai moale asa te va trata și în consecinta fiindcă tinerii sunt superficiali, necopti! Dacă te vad tăcută, pudica te considera naiva și își bate joc de tine, nu te ia în serios. Gândește-te ca oamenii maturi marginalizeaza persoanele foarte timide/pudice/anxioase, adolescenții cu atât mai mult, mai ales ca educația este la pământ.
Mergi la un psiholog câteva ședințe bune, frecvente și o sa scapi, asta cât ești adolescenta ca mai încolo anxietatea va deveni cronica și nu o mai poți vindeca fiindcă are rezistenta la tratament și recidive.
Ăștia cauta distracții, sex, sa își piardă de regula timpul de pomana, nu investesc în sentimente, într-o persoana, ei sunt egoiști se gândesc doar la ei.
Ai răbdare, tine te de scoala, învață bine sa ajungi cineva, sa nu fi ca orice fata de la colt, sa ii faci pe părinții tăi mândri de tine, respectiv pe tine, căci te vei simți mult mai bine cand vei realiza ceva.

| Denisaa1235 explică (pentru anonim_4396):

Deja am anxietate sociala, nu m-am dus la psiholog pentru ca parintii spun ca sunt nebuna daca ma duc acolo si nu vor. Dar stiu ca am anxietate sociala dupa cum reactionez, ce fac, cum ma simt, am atacuri de panica multe, etc. Asta fiind din cauza bullying-ului si inca nu s-au oprit. Deci nu stiu cum poate sa fie tratată chestia asta

| anonim_4396 a răspuns (pentru Denisaa1235):

Nu au dreptate părinții tăi. Psihologia tine de probleme psihologice, nu de "nebunie", în schimb psihiatria da; tine într-un fel sau altul de nebunie, cel puțin relativ fiindcă nu toate bolile sunt catalogate ca fiind boli de "nebunie", unii se mai duc și cu depresie și anxietate la psihiatru ceea ce rezulta ca nu sunt nebuni.
Lumea, mentalitatea unor oameni analfabeți cred ca dacă te duci la un psiholog ești nebun.
Asa ca, psihologia nu tine de persoane cu probleme psihiatrice, ci cu probleme emoționale. Dar la tine probabil este o forma cronica care cu timpul se va agrava considerabil, adică se va metamorfoza într-o tulburare cronica.
Eu ți-aș sugera sa mergi la psihologul scolii, dacă nu,, cauta un psiholog online " și aia e.
Anxietatea ta provine dintr-un abuz verbal, asa ca un psihoterapeut este cel mai recomandat, dar este eficient și psihologul scolii.
Poți lua complex de magneziu, în special magne b6, zinc, pe lângă astea poți consuma ceaiuri care te calmează.
Sportul făcut constant ajuta de altfel persoane anxioase, exercițiile fizice făcute regulat, măcar în casa daca afara simți ca nu poți.

Răspuns utilizator avertizat
| Willis a răspuns:

Oxupă-ți timpul cu ceva mai constructiv, decât prostiile astea cu, băieții "de grădiniță".
Când va fi timpul, vei cunoaște pe cineva din afara acestui cerc, și atunci vei vedea ce înseamnă iubirea, dragostea.
Acum sunteți mici, vă jucați. Pierdere de timp.
Poate unul cu 2-3 - 4 ani mai mare ca tine, va aprecia caracterul tău și te va iubi așa cum vrei.

| Denisaa1235 explică (pentru Willis):

Pai faza e ca tipul asta care s-a bagat in seama cu mine e mai mare decat cu mine cu 2 ani si face 17, dar e fix ca unu de 13 cand vine vorba de relatii si cand fata ii spune ca-l place. Asta e unu din motivele pentru care mi-am luat block

| Willis a răspuns (pentru Denisaa1235):

Păi asta e faza. Sunt copii. Nu poți avea pretenții mai mari de atât. Și scuză-mă, dar la 17 ani, tot copil este. Tu bag de seamă că vrei unul cu capul pe umeri. Nu de grădiniță.
Deci, te reorienteazi către unul așa cum vrei, lași " grădinița" pentru maturizare, deoparte