Ma inteleg excelent cu prietenul meu si suntem impreuna de 4 luni. Acum, pe perioada a doua luni suntem in vacanta si ne vedem destul de rar pentru ca intre orasele noastre sunt aproximativ 200 km. Vom sta din nou la acelasi camin din toamna. O sa fim amandoi anul 2 la facultate. Nici nu stiu daca sa o numesc problema, dar suntem dependenti unul de altul. Vorbim foarte mult la telefon si imi zice ca ma iubeste intr-una, ca ii e dor de mine intr-una. Nu ii gasesc defecte, nici el mie. A inceput cu planurile, vrea sa ramana cu mine, sa ne facem o casa mai tarziu si toate cele. Mi-e frica de ce va fi pentru ca eu deja simt ca nu mai am nevoie de nimeni, nu mai am chef de prietenele mele, nu mai vreau sa ies fara el. Nu vreau sa ma izolez chiar asa, desi si el o face.
E normal sa se intample asa?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Stiu ce inseamna la fel si la mine sunt 400 km intre mine si pretenul si suntem de 1 an si 8 luni impreuna si exact la fel ca si tine, am nevoie doar de el si atat si mi se pare normal ca mai trebuie sa fim si feircite!
In exact aceiasi situatie am fost si eu :]. Doar ca intre noi erau 400 de km. Vorbeam mereu la telefon, ne faceam planuri chestii.:] Nu mai suportam atingerea la nici un baiat, toti erau un nimic pentru mine doar el era perfect. De iesit afara? Nici atat 
. Stateam toata ziua in casa, vorbeam cu el, ne faceam planuri. Acum iar sunt in acea perioasa, pentru ca si noi suntem amn2 in anul 2 la facultate 
. Deabea astept sa ne vedem :d. Iti urez succes si sa va iubiti 
.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
