Ma simt foarte rau sufleteste, ma simt goala pe dinauntru, ma simt pustie. Nu-mi mai gasesc linistea sub nici o forma. Parca nu mai am rost, simt ca nu o sa-mi mai revin niciodata. Sunt foarte agitata, tensionata, gandesc negativ, nu-mi gasesc locul nicaieri, nici in casa, nici afara, nici langa persoana iubita. De fapt, din cauza persoanei iubite am ajuns asa, relatia asta imi ia toate puterile. Il iubesc, ma iubeste, dar de cand mi-a facut el niste faze urate in trecut, de atunci am devenit asa, de atunci ma simt foarte rau sufleteste si nu-mi mai revin. Inca suntem intr-o relatie dar parca degeaba...nu pot uita cat rau mi-a facut, dar nici nu ma pot desparti de el. Il iubesc, asta e...
Poate inca nu mi-a trecut aceasta stare urata pentru ca nu-si da nici el foarte mult interesul sa ma faca sa trec peste aceasta stare. El e un om ocupat, are un serviciu solicitant, vad ca nu prea are timp de o relatie.Dar nu vrea nici sa ne despartim, zice ca ma iubeste. Probabil am nevoie de mai multa atentie din partea lui ca sa-mi revin, dar din cauza serviciului nu-si poate permite sa vorbeasca mai mult cu mine sau sa ne vedem mai mult de doua ore in fiecare seara. Dar poate nici el nu-si da interesul in totalitate, nu stiu ce sa mai cred...
In fine, intrebarea e: Ce sa fac sa-mi revin din aceasta stare? Ma simt bolnava pe dinauntru. Am din ce in ce mai multa nevoie de el... Nu am puterea sa-mi revin singura! 
De inselat sigur nu ma inseala, cand il caut imi raspunde mereu, imi zice ce face. Dar problema e ca eu il caut cel mai des, el ma cauta mai rar (intr-o zi ma refer).
Cand ne vedem, daca ma uit prin telefonul lui nu reactioneaza urat, ma lasa sa ma uit. Deci nu da semne cum ca ar avea pe altcineva. Mai degraba da semne de dezinteres, de plictiseala, obisnuinta...
Ordonare:
După relevanţă
Eu ce ti-as recomanda pe langa ce ti s-a mai spus ar fi sa studiezi un pic si cartea lui Gary Chapman : Cele 5 limbaje ale iubirii.
Este posibil ca el sa nu mai simta iubire din partea ta. Daca el nu se simte iubit nu iti va oferi nici el iubire. Fiecare vede iubirea diferit. Si atunci el te iubeste si crede ca tu simti si intelegi asta. Iar tu il iubesti si crezi ca el simte si intelege asta. Dar vorbiti limbi diferite. Desi cumva stiti ca va iubiti, nu vedeti si lucruri concrete in afara de asigurari ca e totul de bine. Mai important este ce simtiti si anume ca nu e in regula.
Răspunde
Renunta la tot ce te face tensionata si agitata.
esti libera sa faci ce-ti pofteste inima, si ai N posibilitati sa te faci tu singura fericita, fara sa depinzi de nimeni, sau de orice persoana toxica (o persoana care iti inrautateste starea prin felul ei de a fi sau prin vorbe, fapte).
dar nu vrei, te complaci in situatia asta.
e chiar asa de greu sa actionezi in avantajul tau?
si nu trebuie sa va vedeti zilnic, ca intervine rutina si plictiseala.
de 2-3 ori pe saptamana e foarte bine.
trebuie sa ai interesele tale si sa nu depinzi sufleteste de nimeni.
tu esti prea sufletista, el e prea indiferent.
ori te schimbi tu, ori ramai o sensibila care permite sa i se faca rau.
Gaseste-ti un sprijin de incredere, intr-un prieten, si pune capat relatiei.
Doua ore pe zi ar fi suficiente sa te faca sa te simti iubita, daca l-ar interesa.
Nimeni nu ti-l poate aduce aproape. Tu esti singura care poti face acest lucru. Daca de el ai nevoie, ai 2 ore la dispozitie sa il faci sa inteleaga prin ceea ce treci, sa ii spui ca faci parte din viata lui si trebuie sa iti ofere ceea ce ai nevoie, sprijin, afectiune etc. E necesar sa il determini sa inteleaga ca nu esti un obiect de decor pe care il sterge de praf din cand in cand, esti o fiinta vie, jumatatea lui cu care ar trebui sa isi imparta viata. Sunt 3 variante : ori il provoci la o schimbare, ori te schimbi tu gasindu-ti fel de fel de preocupari cu care sa iti umpli timpul si care sa iti abata gandul de la el, de la singuratate, astfel incat sa ramai in viata lui fara sa mai pui la suflet, ori va despartiti.
I-am zis de multe ori ca am nevoie de un pic mai multa atentie, afectiune, i-am zis sa se schimbe un pic, sa se gandeasca ca are si o relatie. Iar el spune sa-l inteleg ca are treaba si ca ar trebui sa fiu multumita ca ne vedem zilnic...
Mai zice ca el nu vede rostul sa vorbim atat de mult toata ziua, cand el e la treaba, odata ce seara ne vedem.
Dar nu-i cer sa vorbim exagerat. Dar as vrea sa ma caute si el, nu sa-mi dea un sms cu "neata" si apoi pana seara sa uite ca exist.
In fine, uneori am senzatia ca ma evita. Poate e si plictisit de mine...
Răspunde Mda, e posibil sa fie si plictisit de tine. Si in sensul asta ar trebui sa faci ceva. Ce ar insemna aceasta plictiseala? Un fel de... "nu ma mai simt atras de tine"? Poti sa te schimbi si tu in femeia care vrea sa il recucereasca. Tu stii cum l-ai cucerit prima oara si probabil e timpul sa o faci din nou. In plus eu cred ca ai nevoie si de ceva activitati personale. Adica sa ai si tu o viata sociala, nu sa stai doar sa iti plangi de mila. Reseteaza-te. Schimba ceva, look-ul, atitudinea asta de suflet amarat, nu vreau sa te supar dar daca si tu esti mereu fie morocanoasa, fie extrem de melancolica nu atragi cu nimic prin acestea. Gaseste activitati, iesi in lume, schimba-ti cat de cat infatisarea, o coafura (frizura) noua, un alt stil vestimentar, un zambet mai persistent pe buze si abordeaza o doza mica de indiferenta ca poate asa, cu toate aceste schimbari incepe si lui sa ii mai fileze o lampa, sa mai arunce un ochi la tine. Incearca sa il faci si un pic gelos... Incearca toate acestea, macar asa vei sti ca ai facut tot ce ti-a stat in putinta pentru a salva aceasta relatie. Daca nici asa nu merge iar el ramane acelasi, atunci inseamna ca e unul de ala de se insoara cu propri-ai cariera si mai bine il lasi.
M-ai facut sa rad prin modul cum ai abordat acum problema. Esti amuzanta. Ai dreptate, trebuie sa ma schimb in femeia care vrea sa-l recucereasca, am sa incerc sa fiu fizic exact asa cum eram atunci cand l-am cunoscut pe el. Acum, sincer, am mai luat ceva in greutate si greu dau jos kilogramele. Dar mai am si o alta problema, atunci cand sunt nervoasa, ma refugiez in dulciuri. Na, sunt constienta ca fizic trebuie sa ma mai schimb. Bine acum sa nu te gandesti ca sunt grasa si urata. Ma aranjez mereu cand ne intalnim, ma imbrac mereu diferit etc. Singura problema e asta cu kilogramele. Nu sunt multe, dar uite ca conteaza...
Si sa nu-ti imaginezi ca mereu cand ne intalnim stau morocanoasa. Se intampla si asta, dar mai rar. In rest sunt genul de persoana glumeata, vesela in fata celorlalti, chiar daca in sufletul meu numai eu stiu ce-i...
Iar cand ajung acasa...ma simt singura si ma apuc de plans. Dar ce crezi ca el stie? Rareori ii spun. Si cand ii spun, incepem sa ne certam.
Tu incerci sa te schimbi in speranta ca el se va schimba. Nu stiu daca e cea mai buna decizie, dar de doresti, ia-o. Cum spune si Senvole, o sa stii pe urma ca macar ai incercat tot. Dar incearca sa nu mai lasi asta sa te consume, somatizezi toate astea si nu o sa-ti fie prea bine din punct de vedere mental si nici chiar din punct de vede al sanatatii.
Stiu ce spui si eu am ceva complexe legate de fizic, am un pic de burtica si ma obsedeaza plus ca soldurile din constructie sunt mai late ceea ce ma face mereu sa zic ca am fundul mare. Hai ca burtica o mai dreg, se da jos mai usor insa cu soldurile mai greu dar chiar si asa, stiu ca noi femeile nu atragem doar prin fizic, conteaza mult si atitudinea. Acel vino incoa', feminitatea. Barbatul cedeaza usor in fata ispitei si se lasa rapid fermecat de sarmul unei femei deci fii cat poti tu de feminina si senzuala atat in vestimentatie cat si in gesturi, razi, fii vesela, exuberanta, un pic de indiferenta fata de el nu strica deloc, ba dimpotriva face minuni, lucreaza la increderea de sine, e la fel de importanta si neaparat trebuie sa o arati. Fa-l un pic si gelos, gaseste o modalitate sa faci asta. Crede-ma ca iti vorbesc din experienta si nu numai a mea. Si nu mai plange, nici macar cand esti singura. Nu merita nimeni si nimic lacrimile tale, de ce sa suferi atat de mult? Suferinta duce la depresie si depresia la alte bazaconii. Lupta-te cu fruntea sus si cu zambetul pe buze pentru relatia ta iar daca lupta aceasta nu iti va aduce in final ceea ce doresti atunci nu iti mai pierde vremea cu el. Gandeste-te ca a sta si a suferi intr-una si degeaba pentru cineva inseamna a pierde ocazia de a cunoaste pe altcineva care ar putea sa te merite cu mult mai mult.
Ai o problema interioara. Mergi la un terapeut.
Din ce imi spui tu, voi doi sunteti intr-o relatie doar de dragul de a nu fi singuri. Daca ar fi fost o relatie pe bune, dragostea ar fi fost de ajuns incat sa nu ai starea asta, pe cand, daca tu te simti goala pe dinauntru nu vad rostul relatiei, sincer. Degeaba il iubesti daca ai ajuns sa nu te mai simti bine langa el, iti faci tie mai mult rau. Eu iti sugerez sa luati o pauza in care fiecare sa se concentreze pe propriile interese si vezi cum iti este. Reflecteaza asupra relatiei, gandeste-te daca asta e ceea ce iti doresti cu adevarat si abia dupa hotaraste daca se mai merita sa va impacati sau nu.
Mi-e greu sa iau pauza, am mai incercat. M-am suparat odata foarte tare pe el si am inceput sa-l ignor. Nu am reusit sa-l ignor decat 3 zile...Dar in aceste 3 zile m-am simtit in ultimul hal. Bineineles, atunci el mai cauta, imi zicea sa vorbesc cu el, ca ii e dor de mine...
Si sincer sa-ti zic si eu abia asteptam sa vorbesc cu el si imi era enorm de dor de el.
In momentul asta, nu stiu daca mai am puterea sa nu mai vorbesc deloc cu el.
Nu ma simt bine langa el pentru ca mai mereu se crede nevinovat si nu stie sa zica un "iarta-ma".
Nu zice nu pot, spune nu vreau. Stiu cat de greu este sa nu vorbesti cu cineva cu care esti obisnuit sa vorbesti, dar trebuie sa ai vointa sa faci asta daca chiar vrei sa rezolvi ceva, altfel lucrurile vor ramane in acelasi stadiu mult si bine.
Du-te si tu cu el la munca 
.da chiar nu are si el zii libera? doar spune ce ai zis si aici. spune-i ce simti. Si vezi ce parere are. daca nu o sa ii pese iti recomand sa te desparti de el.ti-ar face si mai mult rau.
De curand are serviciul asta, are o afacere proprie si na el munceste in fiecare zi. In trecut stateam mai tot timpul unul langa altul. Suntem de 3 ani impreuna. Iar acum duminica ce este mai liber, ne vedem mai mult timp duminica, stam mai mult impreuna, dar atunci se mai duce si la fotbal, mai sta vreo 3-4 ore si acolo( ca asa sta el
) si trece ziua...
I-am zis tot ce am scris aici, i-am zis ce simt, dar zice sa-l inteleg ca are treaba si sa fiu multumita ca macar ne vedem zilnic. A zis ca ce rost are sa vorbim asa mult ziua cand e el la treaba, daca seara ne vedem? Na, asa zice...
Deci chiar nu ii pasa si lui macar putin... Nu stiu ce sa zic, dar totusi ar trebui sa isi dea mai mult interesul ..ma rog inainte sa te desparti daca tot continua asa si o sa te simti prost si nu o sa mai suporti mai am o idee ..Nu il mai suna tu atata, lasa-l in pace ..nu il mai baga in seama asa mult si vezi ce reactie are. daca ii pasa sau nu. Si daca te intreaba ce ai spune-i iar ce simti, si ca de abia vorbiti ..si ca vrei si tu sa iesi undeva cu el, sa va distati ca inainte, sa stati cum erati inainte mereu impreuna macar o zi. Vezi daca poate si accepta Bafta!
Prietena mea care intampina aceleasi probleme in ceea ce priveste lipsa timpului pentru relatie s-a decis sa se mute cu iubitul ei. Din ce am inteles, tu ai o relatie de 3 ani de zile, daca esti si majora, va iubiti si doriti sa fiti cat mai mult impreuna, de ce nu va mutati impreuna? desigur trebuie sa fii constienta si de toate implicatiile acestei mutari. Problema voastra cred ca vine din faptul ca sunteti personalitati diferite, tu probabil fire idealista cu nevoie de afectiune, el fire realista cu nevoie de libertate.( poate exista si o diferenta de varsta mai mare intre voi). Nu e vorba ca nu va iubiti, doar ca cel mai probabil personalitatile voastre nu sunt compatibile si pana nu lasa fiecare de la el, pana nu incearca fiecare sa-l inteleaga pe celalalt nu veti ajunge nicaieri. Si trebuie sa comunicati! Explica-i ce simti, ce nevoi ai... Daca nu intelege, daca percepe totul ca pe o victimizare a ta, atunci lasa-l! Puneti doua intrebari: imi ia sau imi da mai multa energie? ( la asta deja ti-ai raspuns) si a doua,, ma vad traind o viata intrega langa un barbat care nu-mi satisface nevoia de afectiune si nu-mi acorda atentia de care am nevoie? Nu in ultiumul rand tin sa mentionez ca fericirea nu trebuie sa ti-o conditionezi niciodata de cineva pentru ca mereu, indiferent cat de muuuult te iubeste, te va dezamagi sub o forma sau alta si nu pentru ca vrea, ci doar pentru ca gandeste altfel decat tine. Iti recomand doua carti:,, Femei care iubesc prea mult'' a lui Robin Norwood si,, Dragoste sau dependenta?'' a lui Brenda Schaeffer. Incearca sa-ti ocupi timpul, astfel va trece mai repede si nu vei sta toata ziua gandindu-te ca el nu iti acorda atentie si incercand sa desfaci firul in patru, asta face mai rau. Nu totul se rezuma la el, incearca sa iesi din zona de confort, incearca sa redobandesti interesul pentru a iesi cu prietenii, chiar daca nu-ti vine, ia-o ca pe o chestie ce trebuie sa o faci, treptat iti vei da seama ca te face sa te simti mai bine, desigur nu in conditia in care iesi cu ei la suc pui cotul pe masa pentru a-ti sprijini barbia si te gandesti,, oare de ce nu m-a sunat azi, chiar nu tine la mine? ia sa ii trimit un mesaj, sa vada ca eu ma gandesc la el". Trebuie sa te detasezi putin, si asta nu in sensul ca sa fii indiferenta cu el, ci doar sa incerci sa te gandesti la tine si sa faci lucrurile ce-ti plac.
Am citit si am recitit raspunsul tau..ai mare dreptate, avem personalitati diferite acum. Dar cum se face ca atunci cand ne-am cunoscut, gandea la fel ca mine? Avea si el nevoie sa vorbim mai mult, ma cauta mai des, se purta total diferit, era opusul fata de cum este acum. De asta ziceam ca acum cred ca e plictisit, obisnuit cu mine.Acum parca nu mai are nevoie de mine. E schimbat.
Diferenta de varsta dintre noi e de 4 ani. Eu am 21 si el 25, ca am vazut ca ziceai ceva si despre varsta.
Si inca ceva, orice activitate as avea, nu-mi pot lua gandul de la el, ma intreb de ce nu ma suna, stau cu grija...as vrea sa nu mai fiu asa! 
As vrea sa fiu mai indiferenta.
M-am uitat la intrebarile tale si ai o intrebare de genul: "ce ati face daca i-ati gasi iubitului in camera cd-uri cu filme porno?" Nu? Ceva de genul era, nu mai tin minte exact. Oricum vreau sa ating cum subiectul 'filmele porno".
Oddata cand m-am dus la el acasa, m-am uitat in arhiva laptopului sau. Si am gasit cautarile lui pe google care erau urmatoarele: poze cu fete dezbracate, fete care fac streapteasa, filme porno. Sincer am ramas masca. Oare eu nu-i sunt de ajuns? Chiar nu am inteles faza aia. I-am zis-o, dar a zis ca doar era curios si ca nu are de ce sa-si ceara scuze pentru ceea ce a cautat el pe net. Nu prea pot uita faza asta urata care mi-a facut-o, si multe altele. toate s-au adunat. dar el tot nevinovat se crede.
I-am zis sa-mi zica daca vrea sa ne despartim. Dar nu accepta asta, zice ca ma iubeste, ca ma lepad usor de el, ca nu stiu ce... deci tot el face pe victima. Bineinteles, cand ii zic sa ne ddespartim, zice: bine. Dar a doua zi tot el ma cauta sa-mi zica ca m-am lepadat usor de el.
Scuze, am citit acum toata intrebarea ta legata de acel cd, dar la tine a fost vorba de altceva, am vazut ca era legat de fosta prietena a iubitului tau.
Acum am citit mai bine...
El nu se simte vinovat pentru ce face pentru ca asa e el si i se pare normal ce face. Tu suferi pentru ca nu il poti accepta pe el asa cum e, vrei sa-l schimbi. Tu ai un stil de atasament anxios dependent, te agati de partener, traiesti prin el, ai o nevoie exacerbata de afectiune si atentie, el are un stil de atasament mai degraba evitant pentru ca exista posibilitatea sa nu fii avut in nucleul familial un model de afectiune incat sa o invete, ci din contra, a avut parinti reci fata de el, si implicit a invatat acest model( dar asta e alta poveste) Intotdeauna la inceputul relatiei ( pe o perioada de cateva saptamani, pana la 1 an) depui un efort suplimentar, iti expui calitatile si incerci sa faci tot posibilul sa cuceresti persoana ce ti-o doresti, relatia este idealizata, esti euforic si dezinsteresat de lumea externa, un fel de narcisism in doi. Ulterior, odata cucerita persoana, simti ca e a ta, ca nu mai trebuie sa depui acel efort suplimentar, ci doar sa fii tu, sperand ca persoana respectiva sa-ti ofere doar stabilitate, apare o intoarcere la realitate si da e faza critica in care apar primele deziluzii. Chestia asta se intampla in cupluri, nu degeaba se spune ca,, la inceput totul era roz". Tind sa cred ca el nu ca e plictisit de tine, dar simte ca esti a lui, crede ca il accepti asa si isi doreste doar stabilitate. Si-n plus, partea cu,, la inceput vorbeam mai mult", la inceput e partea in care comunicarea predomina, sunt foarte multe lucruri de spus si de descoperi, ulterior exista posibilitatea sa apara monotonia... daca spui ca el acum e atatea ore la lucru pai atunci pur si simplu nu are ce sa iti povesteasca, e satul si el sa vorbeasca tot despre lucru... Din tot ce spui tu rezulta ca nu mai ai o relatie sanatoasa cu el, ci una toxica, esti dependenta de el, tocmai de aceea sper sa citesti acele carti, te vor ajuta daca vrei sa fii ajutata.
E cam complicat. Dacă el e tot timpul ocupat... şi nu avei timp să staţi împreun doar 2 ore pe zi. Eu îţi sugerez să-i spui că îţi este foarte dor de el. sau să avei o discuţie mai serioasă. Şi ca să îţi revii din această stare îţi sugerez să mai ieşi în oraş cu câteva prietene să te mai distrezi şi tu, măcar pentru o zi să uiţi de toate astea, să încerci să uiţi toate aceste probleme. Puteţi să vă decideţi dacă e bine pentru amândoi să fiţi împreună. O relaţie în cre te vezi doar două ore cu persoana iubită, nu are sens! Cu persoana iubită, trebuie ă ai cele mai frumoase moment din viaţa ta! Acesta este sfatul meu nu ştiu dacă este tocmai bun. dar încearcă să ieşi cât mai mult în oraş cu prietenii şi să te distrezi!
Stii...mai ies in oras cu prietenele, ce-i drept, ies foarte foarte rar. Dar atunci cand se mai intampla sa mai ies, ii simt si lui lipsa, eu fiind obisnuita ca in acesti 3 ani de relatie sa merg in oras doar cand iese si el cu mine. Ma simt rau cand ies cu prietenele in oras si el nu e acolo, langa mine...parca nu ma pot bucura de nimic fara el.
Nu stiu, el inca nu a devenit obsesie pentru mine, asta e clar. Dar mi-e teama ca pe viitor sa nu devina o obsesie. Cert este ca-l iubesc prea mult, ca vreau sa fim amandoi fericiti si nu vreau ca eu sa merg in oras sa ma distrez, iar el sa munceasca in timpul asta.
Repet, daca nu este el langa mine, parca nu am nici un motiv de bucurie . ce mi se intampla oare?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
