Mai nou traiesc o poveste de dragoste de aproape 2 ani cu un baiat. mai toata lumea imi spune ca nu face de mine. oricum avem conceptii de viata foarte diferite, dar de cand e cu mine s-a schimbat foarte mult insa cred ca mai mult de atata nu pot. nu vreau sa par superficiala cand spun ca nici fizic nu prea ne potrivim. eu nu arat cine stie cum la corp (complexele mele: un colacel colo unu aici ) nu prea ne potrivim la aspect asta incerc sa zic. si am ajuns la concluzia ca stau cu el doaer pentru ca nu vreau sa am acesti 2 ani pierduti si pentru simplu fapt ca parintii lui ma vad ca parte din familei si mie si rusine de ei. nu cred ca mai exista dragostea aia strafulgeratoare ca la inceput, fiorii aceea! cred ca stau cu el mai mult din obisnuinta si pentru ca nu vreau sa fiu singura si pentru ca imi cumpara cadouri. si de fiecare data cand imi ia cate ceva ma simt si mai indatorata fata de el adica ma simt un pic aiurea pentru ca eu stiu ca ma iubeste si mie ca eu nu mai simt acea atractie. ce parere aveti? credeti ca sunt normala la cap? eu cred ca innebunesc de grijile astea...

Buna...eu zic sa lamuriti lucurilie intre voi, ma gandesc ce el este la o anumita varsta si cred ca ar intelege ca dragoste cu sila nu de poate.E neplacut sa suferi din dragoste si de aceea trebuie sa iti pui cap la cap toate sentimetele, gandurile, e pentru binele tau.Nu poti sa traiesti o viata intreaga cu un om doar asa cum zici tu "din obisnuinta".Ia un pic de atitudine fata de el -nu mai accepta cadorurile, si mai ales trebuie sa vorbesti cu el deschis, fara nici o retinere, sa iti spui ce ai pe suflet.Gandeste-te un pic, cu rusine nu rezolvi nimic, o sa stai toata viata doar pentru parintii lui? (iti faci si mai mult rau) esti tinerica, viata merge inainte, cu bune cu rele, oricum ar fi trebuie sa le accepti.Fiecare dintre noi avem in parte in viata si de ceva special,doar ca trebuie sa fii optimist, increzator in propiile forte.(nu te poti baza mereu pe parintii lui).Si daca accepti in continuare, o sa treca timpul si mai repede, poate el isi doreste un copil, tu din "obisnuinta", respect pentru parintii lui o sa faci un bebe. Dupa, oare nu o sa fie prea tarziu sa iei o decizie importanta? (tu esti personajul principal din viata ta ).E doar parerea mea.