Daca l-as iubi foarte foarte mult as muri odata cu el! Dar, daca pana una-alta, cand moare simt ca a fost obisnuinta cu el, nu dragoste, plang, si dupa aceea imi vad de viata! Stiu suna crud...
Doamne fereste.
ce-ai?
la ce te mai gandesti si tu
e greu de imaginat.
momentele astea sunt cele mai dureroase
as muri sau as suferi o depresie care ar avea nevoie de tratament psihologic, din care o lunga perioada de timp nu mi-as reveni
practic...viata mea s-ar sfarsi pentru un timp de atata suferinta
chiar nu vreau sa ma gandesc la asta.
@raine : N-ai cum sa eviti...nunta era deja organizata, intrebarea era ce-ai face dupa.
@dyya : Stai linistita, mai, nu m-am gandit eu la asta. M-a intrebat altcineva si ca sa fiu sincer, nu prea am stiut ce sa spun pentru. ca n-am fost niciodata indragostita cu adevarat.
Apropo, madalicious... E gandirea ta o fii cruda, dar te lipseste de prea multa suferinta si pe noi de un nou personaj care apare pe la stirile ProTV ca s-a sinucis.
Inmormantare...
lasand gluma si sarcasmul la o parte, nimeni nu cred ca ar vrea sa aiba parte de asa ceva. pai ce ar ramane de facut? durerea nu cred ca ar putea fi stearsa vreodata in totalitate, dar viata trebuie continuata.
sinuciderea nu este o cale. este un gest de egoism fata de celelalte persoane care tin la tine. si nu-ti trebuie curaj pentru sinucidere, iti trebuie curaj pentru a trai cu o astfel de suferinta