Multe fete vor sa isi inceapa viata sexuala la 14 15 16 ani, nu pentru ca vor pur si simplu. Vorbesti cu un baiat depui sentimente si ajungeti sa treceti la acest pas. Amandoi de comun acord! Trebuie sa te gandesti mai intai la parintii ta ca o sa te omoare daca afla ca nu mai esti virgina la o varsta atat de frageda sau mai bine te risti? Cum ar trebui sa gandesti si ce ar trebui sa faci?
"Trebuie sa te gandesti la parintii tai." Lasa parintii, ca la urma urmei este viata ta, nu a parintilor tai. Adica, inteleg ca tinem mult la parintii nostri, si foarte corect, asa mi se pare normal, dar viata ta e in mainile tale, orice ar zice parintii. Chiar daca ei te-au crescut si te-au ingrijit, noi ne comportam frumos cu ei din respect si rusine. Dar daca nu am avea bun simt, nu i-am asculta deloc, am fugi de acasa, deci prin urmare ei nu ne pot opri sa facem ceva. Parintii vor imbatrani, copiii vor creste, parintii au fost si ei la randul lor copii si si-au creat o viata. Deci toti avem o viata si facem ce vrem noi cu ea. Nu parintii, nu prietenii.
Gandeste-te, daca parintii tai(prin absurd) ar fi fost niste "alcoolici anonimi", niste "pierde-vara", carora putin le-ar fi pasat de tine? De parerea lor nu ai mai fi tinut cont pentru ca nu ar fi exista parerea lor, deci urmatoarea bariera pana la o alegere asa de importanta este gandirea noastra. Pentru ca singuri ne impunem si treaba cu "ce vor zice parintii", din prea multa iubire fata de ei. Repet, nu este un repros pentru nimeni, din contra, este foarte bine sa iti iubesti si sa iti respecti parintii, dar incet incet trebuie sa ne maturizam si sa consientizam ca putem alege singuri. Revenind, ne-am gandi singuri, am fi nevoiti in totalitate sa luam alegerea singuri.
Nu vreau sa imi inteleaga nimeni mesajul gresit, tineti cont de parerea parintilor vostri, in special pana deveniti adulti, DAR mai presus de parintii vostri sunteti voi insiva(desi unii dintre noi si-ar da viata pentru parintii sai). Parerea voastra este cea care conteaza cel mai mult.
Din tot ce cunosc si stiu, dupa 14-15 ani, sexul nu iti afecteaza sanatatea(iar mai tarziu chiar o intareste), deci problema sanatatii daca ai peste 14 ani nu as pune-o. Este vorba de orgoliu in principal, si de ceea ce simti. S-ar putea ca majoritatea fetelor sa se simta foarte prost cand iubitii lor cei falsi incep sa se milogeasca de el printr-un fel sau altul sa "o faca", ca sa folosim un limbaj argotic. Dar se vor simti si mai prost dupa ce, calcandu-si in picioare orgoliul si culcandu-se cu ei, minunatii lor iubiti se vor desparti de ele. Pentru ca acestia sunt baietii pana la vreo 30 de ani.
Daca il iubesti, simti ca te iubeste, aveti destule luni impreuna, destule experiente traite impreuna, fa-o, dar peste 60% vei regreta mai tarziu. Pe moment nu, pe moment te vei simti ciudat, in urmatoarea perioada te vei simti matura si bine, dar cu timpul va fi un gand care te macina.
Ideea este ca nu inteleg de ce atatea relatii serioase atat de devreme. Nici eu(care sunt adolescenta) nu inteleg gandirea asta a adolescentilor(inclusiv a mea). In loc sa profiti de cei 5-6 ani in care poti experimenta(nu sex) relatii puerile, poti cunoaste atatea persoane interesante, te poti cunoaste pe tine insati/insuti, alegi sa incepi o relatie de lunga durata si serioasa de la o varsta la care nu ai foarte multe experiente in trecut. Unde mai ramane loc pentru distractie? De ce ne grabim sa intelegem prin distractie, sex? Daca acesta este mersul vietii, de ce sa nu il respectam, pentru a putea fi indeajuns de pregatiti pentru viata? Cum ne mai maturizam? In loc sa ne maturizam brusc, asa cum o fac o mare parte dintre adolescentii de azi, mai bine acceptam sa trecem prin incercarile fiecarei varste, fara sa grabim treburile. Lasam copilaria la locul ei, apoi incepem incet-incet sa gresim si sa invatam din greseli, caci nu ne-am nascut invatati. Avem nevoie de distractia pe care le-o vom putea povesti nepotilor, avem nevoie de relatiile copilaresti pentru a putea intelege ce este o relatie adevarata, nevoia de certurile cu parintii pentru a fi mai maturi in viitor, nevoia de rebelitate pentru a simti ca suntem adolescenti. Dar multi dintre noi vor intelege prin exprimarea mea "sex", si atat. Dar nu, nu in asta constau rebelitatea si adolescenta. Acestea constau in fel si fel de copilarii exagerate. Nu avem limita noi... nu stim unde sa ne oprim. Fumam si o luam cu drogurile, ne sarutam intens si o luam cu sexul, bem o gura de alcool si nu ne lasam pana nu ne imbatam, dar nu realizam ca avem si nebunii si care nu constau in droguri si sex. Dar atata timp cat nu stim unde sa ne oprim, nu vom avea parte de ele... din pacate.
M-am lungit foarte mult, nu stiu de ce, dar mi se pare un subiect complex pe care il pot dezvolta cu usurinta.
Ca sa ma rezum putin pe final, fa ceea ce vrei tu, chiar daca va fi o greseala. Numai din greselile tale vei invata cu adevarat. Si nu uita ca majoritatea baietilor sunt niste ipocriti si niste prefacuti.
Numai bine!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Eu cred ca in primul rand trebuie sa te gandesti la tine si la riscurile care te expui si dupa la parintii tai sau la altcineva. Sansele de a face cancer de col uterni sunt foarte mari daca iti incepi viata sexuala de la o asemenea varsta si in plus de asta nu vad unde e graba? Si de ce la 14 ani? Atunci esti doar un copil si cu siguranta vei regreta mai tarziu.
Răspunde
16-17 ani e cel mai bine.pana atunci nu e indicat.desi la 16 ani inca e devreme.ar trebui sa te gandesti ce vrei tu, nu ce vor altii. 
Te gandesti la ambele..parintii oricum te omoara in bataie daca afla, si sa ti pierzi virginitatea de la o varsta frageda iti risti sanatatea[cancer uterin, infectii, etc], multe fete o fac nu pentru ca isi doresc... o fac pentru ca sunt prostite de anumiti baieti sau ca vor sa iasa in evidenta, la 14 15 16 ani daca vorbesti cu un baiat nu scrie nicaieri ca trebuie sa faci pasu respectiv si revenind la intrebare ta...chiar daca o faci, o faci cu cap fara sa stie parintii
De obicei ti se schimba putin mentalitatea..asta e in cazul femeilor... Ideea e sa nu regreti ce ai facut pentru in fond la urma urmei tu ai dorit sa faci acest pas. Daca simti ca nu erai pregatita trebuia sa mai astepti un pic
Trebuie sa te gandesti la riscuri, daca vrei intr-adevar asta sau doar pentru prietenul tau, ce se intampla in caz de ceva, cum poti rezolva si din astea.
Trebuie sa ai o discutie deschisa cu prietenul tau... dar, de ce nu, si cu familia ta despre acest subiect. In primul rand trebuie sa te simti tu bine, si sa vrei!:*
Eu una ma gandesc si la parinti, care cum ai spus tu m-ar omora daca ar afla
dar ma gandesc si la faptul ca..bine fac dragoste cu unu... dar care e rostul? doar asa sa vad cum e? in plus la varsta asta de 14-16 ani suntem doar niste copii fac chestia asta si dupa ma desparte de el..eu una prefer sa imi incep viata sexuala cu un baiat cu care stiu ca o sa dureze relatia asta mult si bine si ca o sa fac dragoste cu el in ziua nuntii..eu una asa gandesc sper ca te-am ajutat
Eu as cindi in primul rind la parinti, ei ne bat dar cu durere in suflet sa stii asta, daca nu faceti de aestea ei o sa fie fericiti, si pentru mine e cel mai frumos lucru cind parintii mei sint fericiti
"Amândoi de comun acord!" Asta e bătut în cui. De fapt în majoritatea cazurilor comun acord înseamnă el, şi dacă reuşeşte s-o convingă pe ea, şi e chestie psihologică, iar dacă tipa e slabă de înger reuşeşte. La o relaţie serioasă după 8-9 luni mie mi se pare ok, asta în cazul adolescenţilor, nu vorbim de oameni maturi care ştiu ce vor de la viaţă.
Subliniez faptul că aceasta este strict părerea mea, dar, dacă un tip după 3-4 luni îţi cere asta, nu ştiu câtă iubire simte pentru tine, mai degrabă atracţie sexuală.
Important e ca pasul astă să îl faci mai târziu, să nu regreţi. Chiar dacă pe moment, la 14-15-16 ani crezi că e ok, de fapt mai târziu vor exista numai regrete, îţi dai seama că nu merita, că a fost un compromis prea mare...
Iar dacă după refuzul tău categoric, nu vrea să mai fiţi împreună, că nu mai are răbdare, eu zic că am cam avut dreptate.
Baftă şi gândeşte-te şi la consecinţe!
Din pacate, lipseste educatia sexuala. Prea multi copii isi incep viata sexuala deoarece habar nu au ce-i aia, la ce riscuri se supun si ce consecinte pot aparea.
Parintii pot afla sau nu, dar cei ce au de suferit sunt ei, copiii.
De vina este tot ceea ce se intampla in jurul nostru. Uita-te putin la televizor, printr-un ziar, pe net, oriunde te uiti intalnesti doar pornografie. Lumea e tentata sa faca ceea ce vede! De fapt, ceea ce este supusa sa vada. Peste tot se promoveaza tot ce tine de sex. Nu mai exista rusine, limite, bariere in ziua de azi!
Eu cred ca totul depinde de felul in care gandeste si perpece fiecare sexul... O fata de 14 ani nu este pregatita fizic. Poate psihic da. Nimeni nu stie ce gandeste celalalt. Dar de cele mai multe ori ele o fac cu cine nu trebuie si asa ajung in situatii neplacute, in care parca depind de partener si nu se gandesc pe viitor ca acest lucru le poate afecta. Cat despre parinti, eu cred ca au tot dreptul sa iti interzica sa faci sex la 14 ani intrucat, fiind trecuti prin viata, stiu ce e mai bine pentru tine. Deci cred ca dupa 16 ani jumate poti sa te gandesti si la acest aspect al unei relatii, poti chiar vorbii cu mama ta astfel incat sa stii ca daca ai o nedumerire sau ceva nu ti s-a parut in regula. Ai la cine apela. Sper sa iei decizia corecta ( in cazul in care ai pus intrebarea pentru ca te aflii intr-o situatie de genul).
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
