Multi vor sa se casatoreasca insa casatoria devine tot mai demodata si divorturile sunt la ordinea zilei. Casatoria e involutia speciei umane?
Ordonare:
După relevanţă
Oamenii devin tot mai egoisti, nefiind dispusi sa faca compromisuri de dragul partnerei/partnerului, ca atare, se ajunge repede la separare si divort.
Raman totusi o mana de adulti, cu creier in cap si dragoste adevarata in suflet, care se hotarasc sa se casatoreasca, fiindca se iubesc foarte mult si isi doresc sa-si imparta viata unul cu celalalt.
Răspunde
Egoismul e involutie. Asta inseamna ca nu exista evolutie sau ca teoria evolutionista e doar o teorie gresita. 
Dumnezeu are o jucarie numita Univers si doreste sa imparta viata si fericirea de a trai dar omul a vrut sa cunoasca si raul. Daca Geneza ar fi o fictiune ar fi macar cea mai tare fictiune care se potriveste cel mai bine cu realitatea.
Răspunde 
Eu nu vad casatoria ca pe ceva atat de important.
Daca te iubesti nu te tine o hartie dar daca te gandesti la interesul material, la partaj, la pentrecerea unde primesti lucuri atunci da casatoria este o solutie.
Casatoria este pur si simplu un contract intre parti al carui unic scop este asigurarea conditiilor optime (cel putin teoretic) pentru copii. Ca orice contract, are clauze, ce e voie, ce nu e voie si mai ales clauze de penalizare daca nu respecti contractul.
Casatoria a aparut din zona religioasa si in forma sa traditionala favorizeaza barbatul.
Dreptul laic a preluat si rafinat conceptul si a mai echilibrat balanta ajungand uneori la dezechilibre in sensul invers, cand femeia profita de pe urma casatoriei, in special material.
Cum ziceam la inceput, scopul contractului este dezvoltarea optima a copiilor. Daca apar copii si apoi divort si e ceva avere la mijloc, justitia, de obicei, da copiii mamei + parte din averea tatalui, ceea ce pentru unele purtatoare de vagin (ca femei nu-s) e o afacere buna. Aici nu vorbim de violenta in familie, soti/tati care nu isi merita titulatura - vorbim de asa numitele "gold diggers".
Nu e vorba de nici o involutie ci de un model de relatie sociala. Mai avem concubinaj, parteneriat civil.
Unii care generalizeaza si dezvolta ideea ta ajung sa-si ucida partenerele care nu-i mai doresc in viata lor.
Sincer, nu inteleg ce vrei sa spui - poti, te rog, sa dezvolti in mai multe propozitii?
Ideea de baza din ce am scris eu ar fi ca e foarte greu sa o nimeresti astfel incat contractul sa fie echilibrat pentru parti. Intr-o versiune poate abuza barbatul intr-o versiune poate abuza femeia.
Este vorba de abuzul de prevederile contractuale ca asa unul de altul direct partenerii abuzeaza in oricare forma in functie de puterea relativa de moment.
Atata timp cat cineva considera casatoria un prilej de a abuza, este o problema si pot apare suspiciuni care amplificandu-se se ajunge chiar si la gelozie si la invidie si apoi la dusmanie si apoi la crima.
Acest lucru se vede si intre natiuni. Atata timp cat se ia in calcul abuzul in cazul tratativelor mereu vor exista conflicte pentru ca principiile morale internationale sunt slabe si limitate si deficitare si imperfecte si partiale si nu tind spre absolut adica spre Dumnezeu care are o moralitate perfecta. Acum Dumnezeu e inlocuit cu bomba atomica sau cu arsenalul nuclear ca mijloc de impunere a unor masuri.
Pai echilibrarea poate avea loc numai daca exista un reper comun sau principii comune de viata. Treaba asta poate fi intalnita doar in cazul persoanelor religioase sau crestine.
Acum am inteles, multumesc de explicatii. Da, din pacate chiar asa se intampla: atunci cand unul din parteneri incearca sa abuzeze de clauzele contractuale exista riscul ca celalalt sa mearga pana la suprimarea fizica (stiind ca dupa lege - religioasa sau laica - ar pierde). Uneori, din nefericire, riscul se materializeaza. Cand insa doresti sa te joci cu destinul unui om, trebuie sa-ti amintesti intai zicala "sa nu ai de-a face cu un om care nu mai are nimic de pierdut".
Legat de luarea in considerare a tuturor alternativelor in cazul unor negocieri cred ca denota mai degraba un realism sanatos decat o moralitate imperfecta. Iti recomand sa citesti putin despre "dilema prizonierului" daca nu o stii deja: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dilema_prizonierului
"Cine a gresit plateste" si zicala asta se respecta doar atunci cand ambii cred in existenta unei divinitati invizibile sau in existenta lui Dumnezeu care ii vede in permanenta tot ce face fiecare. In caz de calomnie calomniatul are dreptul sa se apere. In ancheta chiar daca marturisesc amandoi, marturisirea trebuie sa se potriveasca cu probele existente iar daca nu sunt probe si daca relatarea asamblata de la marturisirile celor doi contine contradictii atunci unul din cei doi minte. Suspectat de minciuna e cel cu antecedentele cele mai grave. Si suspiciunile trebuiesc analizate pentru ca se poate ca cel fara antecedente sa minta. Daca nici unul nu are antecedente atunci se continua cercetarile. Oricum justitia umana are limite si e imperfecta de cele mai multe ori si de aceea cel mai bine se face apel la existenta unui Dumnezeu care vede tot.
Putini fac un contract prenuptial si majoritatea merg pe incredere pentru ca ei cred ca daca e dragoste atunci ea dureaza "pana ce moartea ne va desparti" sau merg pe ideea ca orice ar fi vor exista alternative.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
