Nici nu stiu cum sa incep povestea fiindca am multe de zis si chiar nu vreau sa plictisesc. E vorba de un baiat, mereu e vorba de un baiat si o fata. Adevarul e ca eu sunt tipul acela de fata careia ii pasa mult de scoala, de familie si de prietenii apropiati si care nu acorda prea multa atentie relatiilor cu baietii. Sunt foarte timida si serioasa mai mereu si sunt convinsa ca asta nu prea le place baietilor. Am fost crescuta de ai mei undeva izolata de copii, pe strada mea locuiau mai multi batrani si ma vedeam rare ori cu cate vreun copil de varsta mea. Cred ca lipsa de comunicatie cu altii m-a facut sa fiu oarecum introvertita. Am fost mereu ambitioasa si nu am vrut sa ies in evidenta prin barfe si alte lucruri de genul asta, am dat tot ce am avut mai bun la scoala si colegii nu prea ma agreau(mi-am dat seama mai tarziu ca o faceau mai mult din invidie). In clasele gimnaziale se luau mai mereu de mine si asta ma supara foarte rau, dar prin clasa a 8-a s-au potolit si chiar am avut relatii bune. Tot in clasa a 8-a a inceput si -povestea-. El era un coleg de clasa caruia nu prea ii acordasem atat de multa atentie inainte. Cu timpul am inceput sa ma gandesc la el, fiindca era cam singurul dintre cei din jurul meu care era mai destept si mai bine crescut, nu nesimtit ca baietii din clasa. Cand eram mai mici noi eram acel baiat si acea fata care se bateau si se certau tot timpul. El parca avea o placere sadica in a ma enerva si a face replici enervante pe seama mea, iar eu ma mir ca nu i-am spart capul la cate caiete si carti nu si-a primit de la mine. Sper deosebire de ceilalti care erau rautaciosi cu mine, el nu era asa rece si cred ca daca le-as fi facut tuturor baietilor ce i-am facut si zis lui atunci mi-as fi luat bataie de mult. Revenind in clasa a 8-a, incepuse sa imi placa serios de el, dar firea mea mai timida mi-a zis sa stau tacuta, era ultimul an si nu vroiam sa-l stric cu declaratii tampite. Prietena mea cea mai buna a aflat ca imi place de el, nu eu ii spusesem dar si-a dat seama dupa cum ma comportam uneori in preajma lui. Ea m-a incurajat sa ii zic si cum spuneam ca nu o s-o fac, "m-a ajutat ea". I-a dat cateva semne ca l-as placea. Mi-a fost teama ca o sa-si dea seama si ca o sa incepa zvonuri. Am sfarsit prin a-i zice ca imi place de el(a fost foarte greu pentru mine). In acel moment tot ce a facut e sa stea cu capul in jos si sa se inroseasca rau in obraj. Tin sa spun ca e ciudat de timid cu fetele in general si nu a avut o relatie inainte. Nu mi-a raspuns nimic cand i-am spus. L-am cautat la scoala si l-am rugat sa imi zica raspunsul(iar el nu a facut decat sa ma ignore..stiam deja ca e imposibil sa ma placa). I-am trimis un mesaj si l-am intrebat(fiindca stiam ca fata in fata nu isi va misca limba). El a zis ca ma vede ca pe o prietena decat. Sa nu credeti ca am fost stresanta, chiar l-am lasat in pace dupa ce a marturisit asta. M-am suparat rau atunci, dar nu m-am comportat ca o disperata.pur si simplu am continuat viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Stiam ca el tine mult la ce spun altii despre el si cum de mine s-a ras de foarte mult timp, probabil ca nu vroia sa aiba o relatie cu mine.Parea ca totul e normal, dar in interiorul meu eram foarte amarata si ma intristam deseori cand il vedeam. Dupa o saptamana am aflat un lucru important. Ca el e indragostit de o prietena de-a mea de un timp lung si ca el s-a hotarat sa-i spuna si ea l-a refuzat. Chiar daca nu am aratat-o, am fost foarte satisfacuta de veste, am simtit ca s-a intors roata. Credeam ca o sa trec repede peste, fiindca era vara si urma sa merg la liceu si sa nu-l mai vad. Chiar in ziua cu inscrierile m-am intalnit cu el si cu cativa prieteni la scoala. Am aflat cu surprindere ca urmeaza sa mergem la acelasi liceu. Am fost foarte mirata, eu credeam ca o sa il dau uitarii. De atunci s-a aprins o ambitie in mine(da..stiu ca sunt orgolioasa), am vrut sa ii dovedesc ca ma poate placea in ciuda -defectelor- care le gaseste el la mine si de care i-a fost rusine sa mi le spuna. Vara am incercat sa fac o schimbare, in fine, nu mi-a reusit desi fostii colegi spuneam ca am devenit mai matura si mai frumoasa. Speram sa ii atrag atentia si sa-l fac sa-i para rau ca m-a refuzat. Totusi, o parte din mine vroia sa-l dea naibii de tot si sa renunte. M-am gandit ca nu e posibil sa avem clasele una langa alta fiindca liceul e mult prea mare si s-ar putea nici sa ne intalnim. Am gresit, avem clasa una langa alta si ne vedem zilnic. Si chiar daca ne vedem zilnic nici NU ne salutam macar. Chiar daca uneori mi se pare sa il surprind uitandu-se la mine pe furis, cred ca nu s-a schimbat nimic pentru el. Chiar daca eu am inceput sa ma ingrijesc mai mult de look-ul meu, chiar daca am devenit mai sociabila, cred ca el nici nu a observat asta. O intamplare m-a pus pe ganduri. Aici intervine un prieten de-al lui, fost coleg de-al nostru, cu care ma inteleg cat de cat. Era o pauza iar el si prietenul lui au venit sa stea in pragul clasei mele ca sa vorbeasca cu niste fete(care sunt din fosta clasa si cu care fac ei naveta de obicei). Eu eram imbracata intr-o fusta draguta, cizme si cred ca aratam destul de bine. Aveam senzatia aia ca el ma urmarea din pragul usii, dar am incercat sa ignor. Incepusem un joc la tabla cu niste prieteni baieti de-ai mei. Atunci, prietenul asta al lui ma cheama la el si ma intreaba daca il mai plac pe baiatul asta. Eu m-am cam incurcat, dar nu i-am dat niciun raspuns cert, fiindca stiam ca el face glume pe seama lui. Dupa aceea o fata ma cheama din nou la usa ca cica "cineva are ceva sa imi spuna". Prima persoana pe care o vad e el, dar isi schimba locul rosind. Vazand ca lumea ranjeste in jurul meu si ca nimeni nu era de gand sa zica ceva, am plecat. Ceea ce m-a mirat cel mai tare e ca in zilele dupa ce prietenul lui mi-a pus intrebarea aceea, el a venit des in clasa pe la mine din nu stiu ce motive. Mi-am facut sperante. Apoi a urmat perioada tezelor si nu ne-am mai vazut aproape mai deloc. Nu stiu ce sa mai cred acum. Poate incepe sa-si schimbe parerea despre mine? Daca da, atunci de ce nu o zice si de ce nu o arata? Credeti ca trebuie sa trec peste, chiar si cu atatea coincidente ce au aparut? Ce spuneti? Cu ce am gresit si ce pot face bine ca sa nu mai ma simt melancolica de fiecare data cand il vad?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook