"Nimic mai trist decat Decembrie"
"Decembrie, oameni rataciti, vise neimplinite, dureri ce singereaza.Peste tot e un haos, e asa tot de mizer, dar e liniste cumplita in mine, caci "tu" taci. Tacerea ta iubita omoara totul, tipatul cioarelor imi risipesc strunele sufletului. Zile triste, zile palide, zile sure…De ce taci?! Nu tacea! Eu te implor, vorbeste ceva…Nu vreau ca Decembrie sa moara in viata mea! Spune-mi ca nu va muri. Spune-mi ca este si soare, caci numai pe tine te voi crede. Tu taci, nu doresti sa spui nimic. Tacerea ta ucide…Nici o data pe "Decembrie" nu l-am vazut atat de trist, nici o data nu am putut sa cred ca vei putea atit de mult sa taci…De ce faci?! De ce taci?! Eternul tristetii sa asezat pe inima mea. Durerea si lacrima au pus stapanire pe inima mea…Ajuta-ma iubita, apleaca-te asupra mea, numai nu cadea in genunchi caci eu deja am cazut si doare, si e atit de greu sa ma ridic.Eu strig iubita…Ajuta-ma …. Numai tu o vei putea face…Decembrie si-a lasat ploile si ninsoarea asupra mea…Ploile, sunt lacrimile mele pe care sufletul le plinge.Ploile au cuprins totul, numai la tine nu au ajuns…A ajuns si ploaia sa plinga pentru noi, dar tu nu observi…Chiar nu observi? Moare totul in jur…Atita chin si straduinta…. Сauta-ma iubita in Decembrie, caci numai in el ma vei putea gasi, caci el ma tine cu el, el vrea ca sa sufar, el va muri…Si daca va muri, se va termina totul…Sunt doar cerul tau, priveste in sus, de ce nu ma cauti?! de ce?! Tu taci…Tacerea ta devine eterna…Atita as vrea sa-ti spun iubit-o, pacat de atita iarna ce-ai mintit-o…Decembrie moare….
P. S Ai descris si tu starile pe care le-ai simtit intr-un anotimp?
Ordonare:
Cronologică
Nu m-am gandit inca.Dar categoric ar fi iarna.Caldura inauntru,ger afara.
Totul alb, gri, negru in jur.Dar in acelasi timp frumos.
Răspunde
Eu mi-as aseza dragostea vara,intr-un august...
In valurile marii,moi si cuprinzatoare ca sarutarile lui,in imbratisarea arzanda a soarelui,in seninul cerului,la fel de curat si limpede ca privirea lui asupra mea!
Cursul calm al zilelor calde de vara ma duc cu gandul la linistea si siguranta dragostei noastre,la lumina ei salvatoare,la bucuria sa te afli in sufletul celuilalt ca intr-un loc binecuvantat,ferit de rautatile lumii si necalcat de umbra de om.
Strigatele si libertatea zborului de albatrosi,ras eliberator,rasul oamenilor fericiti,care iubesc si se stiu iubiti,fara griji si fara temeri!
Intreg intinsul marii,omagiu si ofranda iubirii,covor asternut pasilor ei molcomi si tacuti,mai inceti sau mai repezi,cand indraznind,cand asteptand bataia cea iute a inimii.
Nisipul fierbinte al plajei, semn mut si resemnat al statornicei iubiri, suflat de vant dar fara sa plece vreodata...Augusta iubire!
Vara este anotimpul iubirii mele, intr-un august!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
