Nu am mai spus niciodata asta nimanui de pe TPU, dar vreau pareri.Eu am niste probleme de vorbire, dar trebuie sa fac niste exercitii de respiratie si sa am upic de incredere si vorbesc normal, asa mi-a spus logopedul sa fac, dar mai am niste mici greseli cateodata.Credeti ca o fata m-ar putea place asa? Cunoscutii mei s-au obisnuit cu mine asa, colegii, prietenii etc.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Da,,din intamplare eu sunt studenta la Psihologie...mai ex la psihopedagogie( o s afiu logoped peste un an) În cazul în care apar probleme de vorbire, ele progresează treptat. Prin urmare, este important să apelaţi la un specialist logoped cu experienţă în SLA şi în metode şi alternative de comunicare (augmentative and alternative communication - AAC), cât mai devreme, chiar înainte de apariţia oricăror deficienţe de vorbire pentru a evalua, monitoriza de-a lungul timpului, şi a vă învăţa strategii pentru a vă păstra capacitatea de a vorbi pentru cât mai mult timp posibil, şi în acelaşi timp, prin introducerea progresivă a altor mijloace de comunicare.
Adaptările pot şi trebuie să fie făcute pentru a vă asigura că puteţi comunica întotdeauna ceea ce doriţi, când doriţi.
Reţineţi că, dacă aţi consultat un specialist în probleme de vorbire (logoped), care vă prescrie exerciţii de întărire a muşchilor implicaţi în vorbire, trebuie să apelaţi şi la altă opinie. Aceste exerciţii obositoare pot afecta muşchii deja slăbiţi, neoferind niciun beneficiu. Terapiile de vorbire pentru pacienţii cu SLA nu trebuie să se axeze pe întărirea muşchilor gurii, întrucât asemenea exerciţii pot fi obositoare şi pot grăbi declinul. Dacă consultaţi un logoped care are experienţă cu bolnavii de SLA, nu ar trebui să întâmpinaţi această problemă.
O evaluare din partea unui asemenea specialist este utilă pentru a determina care muşchi sunt slăbiţi şi pentru a indica metode de a folosi cât mai eficient muşchii încă disponibili pentru a vorbi.
Problemele de vorbire sunt în general cauzate de deficienţe ce afectează una sau mai multe grupe musculare după cum urmează:
• muşchii respiratori - debitul de aer necesar pentru a vorbi este mai slab rezultând un sunet sugrumat, încordat;
• corzile vocale - rezultatul o voce joasă, şuierată şi / sau sunete monotone;
• muşchii palatului moale şi muşchii gâtului - rezultând un sunet nazal;
• muşchii limbii şi buzelor - crează dificultatea de a articula cuvintele.
Pot apărea următoarele simptome:
• Slăbiciune, rigiditate, mişcări lente ale gurii, gâtului şi muşchilor maxilari;
• Atrofie musculară sau fasciculaţii ce afectează muşchii gurii şi ai gâtului;
• Modificări ale calităţii vocii (răguşeală, voce încordată-strangulată, frecvenţă mai joasă, nazală, şuierată, monotonă, modificări de volum);
• Modificări de vorbire (sunete nazale, vorbire mai lentă, imprecisă);
• Dificultatea de a vă face înţeles;
• Accentuarea progresivă a dificultăţilor de vorbire pe parcursul unei zile (datorită oboselii).
Pierderea abilităţii de a vorbi este o schimbare foarte importantă şi una din provocările cele mai dificile asociate cu SLA. Poate fi frustrant atât pentru vorbitor cât şi pentru ascultător. Pentru unii, aceasta poate însemna sfârşitul comentariilor spontane şi participarea la conversaţii rapide.
Pentru ascultător aceasta poate deveni o problemă de dificultate în a înţelege. Unii oameni se pricep mai bine la asta decât alţii.
Este important să se discute în mod deschis adaptările necesare la problemele de vorbire cu partenerii de comunicare pentru a menţine cele mai bune legături cu familia, prietenii, şi persoanele care îi îngrijesc. Îngrijitorii trebuie să facă compromisuri, cum ar fi acordarea de timp suplimentar persoanei cu SLA pentru a vorbi, să încurajeze şi să accepte diverse forme de comunicare, precum şi rezolvarea problemelor de comunicare împreună atunci când aceasta se deteriorează. Este important să reţinem că pierderea capacitătii de exprimare este graduală şi modalităţile de ajutor sunt disponibile. O serie de strategii pentru a îmbunătăţi comunicarea ar trebui să fie explorate între dumneavoastră, îngrijitorii dumneavoastră, şi logoped. În timp ce se adaptează tiparele de vorbire, când vorbirea este încă principala modalitate de a comunica, poate fi foarte utilă folosirea metodelor alternative de comunicare, aşa cum este descris mai pe larg în secţiunea următoare, ce vor trebui folosite în cazul în care abilitatea de a vorbi este în mod substanţial pierdută, sau dacă este mai uşor să se comunice prin intermediul acestora în unele situaţii chiar şi atunci când capacitatea de vorbire nu este integral pierdută.
Utilizarea unei proteze orale (ascensor palatal sau orice alt dispozitiv protetic hardpalate) poate fi considerată ca o opţiune pe termen scurt în cazurile în care vorbirea poate fi astfel îmbunătăţită. De obicei un lift palatinal reduce pierderile de aer prin nas (vorbitul pe nas) şi creşte presiunea aerului necesară pentru producerea sunetului. Acesta nu poate ajuta în cazul slăbirii muşchilor buzelor, muşchilor respiratori sau afectării corzilor vocale. Uneori, o proteză poate fi adăugată la ascensorul palatinal pentru a scădea nivelul palatului dur din gură. Aceasta va permite limbii slăbite să realizeze contactul cu o suprafaţă dură pentru a produce sunete cum sunt "t, d, k, g".
O proteză poate îmbunătăţi înghiţirea şi poate reduce problemele asociate cu salivarea excesivă. Totuşi, aceasta poate să nu fie o opţiune realistă în cazurile în care modificările în ce priveşte capacitatea de comunicare şi control sunt rapide sau dacă proteza produce un puternic reflex de regurgitare.
Trebuie să consultaţi un pecialist în probleme de vorbire şi/sau stomatolog specializat în dispozitive orale pentru a determina care este varianta ce vi se potriveşte.
Utilizarea unui dispozitiv amplificator de voce poate îmbunătăţi volumul vocii. Acesta poate fi o opţiune dacă vorbirea este inteligibilă, dar slăbirea muşchilor respiratori are ca efect scăderea volumului vocii.
Strategiile ce pot fi folosite mai târziu, pe măsură ce muşchii implicaţi în vorbire continuă să slăbească pot include următoarele:
• Folosirea cuvintelor ce sunt mai uşor de pronunţat, dacă articularea cuvintelor constituie o problemă;
• Purtarea unui caiet şi a unui pix pentru a putea să scrie mesajele dacă se mai pot folosi degetele;
• Folosirea unui limbaj al mâinilor pentru frazele des folosite pentru comunicarea cu membrii apropiaţi ai famliei sau îngrijitorii;
• Folosirea semnalelor non-verbale (cum ar fi clipirea din ochi pentru da sau nu).
Schimbarea tiparelor de vorbire poate fi un lucru dificil şi pot fi necesare şedinţe de exersare cu un logoped pentru a efectua respectivele schimbări.
AAC reprezintă un sistem folosit fie pentru a îmbunătăţi vorbirea, fie pentru a servi ca o alternativă în cazul în care vorbirea este compromisă. AAC NU însemnă doar folosirea unui dispozitiv de vorbire computerizat ("computer talking device.").
Strategiile AAC reprezintă o serie de metode folosite pentru a facilita transmiterea informaţiilor, autoexprimarea, semnalizarea pentru atragerea atenţiei, menţinerea contactului cu ceilalţi şi rezolvarea de probleme.
Abordarea metodelor AAC în scopul deprinderii lor de timpuriu vă va permite să vă simţiţi mai bine pregătit atunci când vor interveni schimbările. Dacă se abordează intervenţii "high tech" care necesită înregistrarea vocii, vă puteţi înregistra vocea în vederea utilizării ulterioare a acesteia cu ajutorul respectivelor dispozitive. Acest lucru este preferabil mai ales atunci când aveţi copii mici.
Care dintre strategiile AAC sunt cele mai potrivite pentru dumneavoastră depinde de abilităţile dumneavoastră functionale şi de situaţie. Este posibil să ajungeţi să folosiţi mai multe modalităţi diferite de comunicare pe parcursul unei zile. De exemplu puteţi folosi vorbirea pentru a comunica cu membrii familiei care sunt obişnuiţi să vă audă şi să vă vadă. E-mailul va fi de preferat în loc de vorbitul la telefon pentru comunicarea la distanţă. Puteţi scrie mesaje sau dicta cuvinte pe litere folosind un panou cu litere sau folosind un dispozitiv care vorbeşte pentru dumneavoastră atunci când comunicaţi cu oameni care nu sunt obişnuiţi să înţeleagă vorbirea dumneavoastră.
Unii doresc să evite folosirea dispozitivelor AAC electronice folosind doar instrumente şi strategii "low-tech" în timp ce alţii doresc să beneficieze de echipamentele "high-tech" cele mai noi şi sofisticate.
Fiecare dispozitiv trebuie ales ţinând cont de nevoile specifice ale fiecarui individ în parte. Trebuie avut în vedere, de asemenea, cât timp va putea fi folosit de către pacient dispozitivul ales (în funcţie de rata de evoluţie a bolii). Cel mai probabil veţi avea nevoie să folosiţi pe rând mai multe strategii pe măsură ce boala progresează.
Cei care folosesc ventilarea invazivă trebuie să se obişnuiască cu un tub de traheostomie introdus în gât. Dar, aceştia pot să şi vorbească folosind o valvă pentru vorbit. (de exemplu Passy-Muir - alte detalii în tratament -> respiraţie)
Un terapeut specializat în probleme de respiraţie vă va putea instrui cum să folosiţi acest dispozitiv.
Înainte de a cumpăra orice fel de dispozitive AAC, cereţi sfatul unei clinici de tehnologie asistată, al unui logoped, sau altui specialist calificat.
Aceştia vă vor putea ajuta să vă alegeţi dispozitivele şi vor şti să vă instruiască pentru a le putea folosi.
Puteţi să vizitaţi furnizorii locali de asfel de dispozitive pentru a le încerca după ce un logoped sau alt specialist v-a făcut anumite recomandări.
Strategii No-Tech
Strategiile de îmbunătăţirea clarităţii vocii şi antrenarea partenerilor de comunicare nu necesită folosirea tehnologiei.
Strategiile ce se folosesc atunci când muşchii implicaţi în vorbire încep să slăbească sunt:
• Conservarea energiei;
• Inspiraţi cât se poate de adânc înainte de a vorbi;
• Vorbiţi încet folosind propoziţii scurte şi cuvinte cu puţine silabe;
• Pronunţaţi fiecare silabă clar şi faceţi pauze între cuvinte.
• Identificaţi subiectul la început, înainte de a intra în alte detalii;
• Creaţi un mediu cât mai propice comunicării: reduceţi zgomotele de fundal (de exemplu închideţi televizorul sau opriţi-i sonorul), asiguraţi-vă că vă vedeţi reciproc cu partenerul de comunicare;
• Dacă este posibil folosiţi şi gesturi pentru a completa ceea ce spuneţi pentru a furniza informaţii suplidesea sunt preferate sistemele manuale, simple, deoarece ele permit continuarea contactului interuman nefiind necesare consumul de energie, cunoştinţele tehnice, îndemânarea şi motivarea pentru a opera echipamente mai sofisticate.
• Tablele de scris, cum sunt de exemplu cele albe, sunt deseori alegerea optimă pentru cei ce încă pot să scrie. Markerele şi pixurile pot fi adaptate de către un terapeut ocupaţional pe măsură ce scade capacitatea de prindere a mâinilor. Dacă aceasta este prea slabă pentru a ţine un marker, se poate trece la folosirea panoului de comunicare.
• Panourile de comunicare
Panourile de comunicare pot include mesaje des utilizate, subiecte, şi/sau litere. Cuvintele incluse în aceste panouri sunt de obicei liste de mâncăruri, obiecte casnice, cereri de repoziţionare (a corpului) şi fraze de socializare.
Cu cât sunt cuprinse mai multe informaţii, cu atât devine mai mare panoul. Pur şi simplu arătaţi pe panou spre fraza/litera dorită pentru a comunica.
Când nu veţi mai putea indica litere, privirea va putea fi folosită ca o metodă de comunicare. Panourile de comunicare ce se folosesc în acest scop sunt transparente şi deseori cuprind literele alfabetului, simboluri şi/sau cuvinte complete, fraze sau propoziţii. Pentru a folosi acest panou priviţi la mesajul sau combinaţia dorită. În cazul în care este necesară doar comunicarea faţă în faţă această metodă este o alegere bună de comunicare prin mijloace low-tech.
Un logoped vă poate ajuta să vă compuneţi şi să vă modificaţi panourile de comunicare în funcţie de necesităţi. E posibil să aveţi câteva panouri diferite, fiecare adaptat unui anumit scenariu de comunicare. De exemplu, unul dintre panouri va fi folosit pentru activităţile de rutină zilnice, în timp ce altul ar putea fi special conceput pentru perioada când vă uitaţi la televizor.
• Sisteme de semnalizare
Aceste sisteme necostisitoare sunt de obicei stabilite şi puse la punct între dumneavoastră şi partenerii obişnuiţi de comunicare. Semnalizarea foloseşte expresiile faciale, contactul vizual, mişcările ochilor, gesturi, atingeri şi limbajul corpului. Unele dezavantaje ale acestor modalităţi de comunicare cuprind: natura limitată a posibilelor răspunsuri şi incapacitatea de a comunica cu persoanele care nu cunosc acest sistem. Sistemele personale de semnalizare sunt un înlocuitor de rezervă valoros al sistemelor high-tech ce sunt supuse defecţiunilor tehnice.
O alarmă de monitorizare de 24 din 24 de ore (de exemplu clopoţel, interfon, sonerie) vă este necesară pentru a putea atrage atenţia atunci când partenerii dumneavoastră de comunicare nu se află în raza vizuală.
Împreună cu familia vă puteţi hotarâ să apelaţi la un serviciu de intervenţie de urgenţă mai ales în cazul în care rămâneţi singur(ă) acasă. Celor care apelează la acest serviciu li se dă un mic transmiţător (de mărimea unei cutii de chibrituri) prevăzut cu un buton. Când vă înscrieţi la acest serviciu trebuie să daţi nişte informaţii referitoare la:
• boala de care suferiţi
• numele şi numerele de telefon ale oamenilor care trebuie contactaţi în caz de urgenţă.
Când apăsaţi butonul de urgenţă al emiţătorului este trimis un semnal la serviciul de urgenţă care îi informează cine are urgenţa. Astfel, ei vor şti ce boală are clientul, şi imediat îi vor anunţa pe cei din listă. Interesaţi-vă la instituţiile medicale sau contactaţi asociaţia SLA din localitatea dumneavoastră pentru a vă îndruma la furnizorii de servicii de urgenţă din zona dumneavoastră.
• Ajutoare de comunicare manuale
Dispozitivele ajutătoare pentru comunicare manuală (cum sunt scrisul, tastatura, sau panourile de comunicare) includ şi prinzătoare de pix, tăbliţe magice, alte panouri portabile, suporturi de cărţi, măsuţe înclinate, indicatoare, beţişoare de tastat (speciale pentru mână, gură sau picior), atele pentru scris, TTY (teletyper), TTD (telefon pentru surzi), şi întorcătoare de pagină.
Dacă plecaţi de acasă fară un îngrijitor ar fi înţelept să purtaţi o brăţară Medic Alert.
• Dispozitive digitale mici de comunicare
Aceste aparate sunt utile în situaţiile când trebuie să folosiţi mesaje specifice preprogramate. Toate modelele folosesc înregistrări digitale ale vocii, la fel ca mesageriile telefonice. Ele reprezintă o modalitate mai ieftină decât dispozitivele "high tech" descrise mai jos, însă nu oferă o flexibilitate la fel de mare ca acestea. Aceste dispozitive "low-tech" sunt capabile să afişeze minim 1-4 mesaje pe display până la maxim 32 de mesaje pe un singur display. Unele astfel de aparate vin cu 6, 8 sau 12 "nivele". Adică fiecare nivel include un set diferit de mesaje.
Acest lucru este util oamenilor care au nevoie de mai mult de 32 de mesaje în total, dar nu se pot descurca cu mai mult de 8 sau 32 de mesaje odată (afişate pe display).
Trebuie doar să treceţi la un alt display ce cuprinde mesaje legate de alt subiect de conversaţie, schimbând nivelul aparatului intorcând de un buton, accesând astfel mai multe mesaje pe care le puteţi folosi.
• Echipament de telefonie specializat
Sunt disponibile serviciile speciale de telefonie. Dacă nu puteţi ridica receptorul şi/sau forma numărul, există telefoane hands-free ce pot fi activate suflând pe un întrerupător, facându-vă legătura cu un operator care va forma numărul în locul dumneavoastră.
Telefoanele prevăzute cu speaker pot de asemenea să vă fie utile. Consultaţi un terapeut ocupaţional pentru a vă informa despre facilităţile disponibile în localitatea duneavoastră
mentare ascultătorului.
DA, sunt convinsa ca cine te va iubi, te va iubi pentru ceea ce esti si acest mic imediment (doar tu il consideri asa) nu va fi vreo pb, deoarece in timp se poate extermina! sopr!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
