Cu siguranta da. Poate este ceva ramas neelucidat din copilaria ta si care acum rabufneste. Poate candva ti-a fost neimplinita dorinta de libertate interioara intr-un mod mai agresiv. Nu ma refer aici neaparat la agresivitatea fizica. Intotdeauna o cauza principala o are si latura educativa. Indiferenta in schimb este normal sa te sperie. Ea odata acceptata duce la izolare si in unele cazuri si la singuratate definitiva. Nimeni nu vrea pana la urma sa traiasca asa. Cu iubirea insa este de lucru. Poate ca pana acum nu ai intalnit nici tu iubirea adevarata, aceea care te face sa doresti pe cineva zi si noapte si cu orice pret. In general sentimentele ar trebui sa fie reciproce. Daca nu sunt, degeaba ar insista cineva. Cu siguranta esti o fiinta foarte dorita, iar daca este asa, va trebui sa te obisnuiesti cu aceste simpatii in viata si sa stii sa convietuiesti cu ele. Pentru a le putea calma, incearca sa ai mai mult curaj, sa fii mai deschisa si mai sociabila si sa spui, cu politete insa, celorlalti ceea ce ai de spus. Altfel isi fac sperante desarte, ori tie numai asa ceva nu iti trebuie. Aceste stari pe care le percepi acum sunt insa doar efecte. Cauta cauza, chiar daca este din trecut, si incearca sa fii puternica si sa o elimini. Mult succes.
Ma iubesc parintii.NU vreau sa ma iubeasca ca mi-e frica.Ma voi duce sa le zic ca ma urasca ca mi-e frica de ei.Esti dus[a]
Du-te la un psiholog bre
De ala nu trebuie' sa-ti fie frica ca ala nu te iubesti, ci isi face doar treaba