Nu ma intereseaza sa aiba logica pentru voi sau sa intelegeti
5 din 7 luni au fost false
- Problema e ca ea nu a putut nici macar sa reziste nici macar ultima luna cat am fost in vacanta in oras, ce sa mai zic de celelalte 4 luni cand am plecat. Daca s-a intamplat asta in 4 lunci cat am fost plecat (cand „eram fericiti"), in cel mult un an ea va face din nou aceeasi greseala, chiar mai urat. Oamenii nu se schimba. Ca sa se schimbe ar trebui sa isi schimbe fiinta lor, plus ca e in codul genetic acea caracteristica. Daca minte iti permite sa faci odata rau, chiar daca regreti, o sa o mai faci si alta data. chiar daca zici ca nu faci, o sa faci si fara sa vrei, pentru ca asa esti.
- Vreu sa am un viitor cu ea, dar doar ma amagesc acum. Ea nu va ramane langa mine. Toate visele mele pareau sa devina realitate, cand de fapt m-am lasat pacalit de iluzia pe care voiam sa o cred realitate. Toate sperantele pe care le aveam, si pe care le-am vb cu ea, erau probabil doar vorbe. Cand ma gandesc ca eu chiar eram serios, si voiam atat de mult sa treaca timpul mai repede sa vad cu ochii mei, pentru ea erau doar vorbe
- Daca inainte cand eram „fericiti" s-a intamplat asta, acum cand suntem in situatia asta de recuperare, trista, cu plangeri si smiorcaieli, ce o sa o mai impiedice sa nu faca din nou, sau sa ma lase
- Incep sa inteleg de ce mi se zicea ca „e doar o copila, nu-ti face asteptari prea mari". pentru ca copiii, nu iau lucrurile in serios, pentru ei e doar o joaca, mai copilatoasa sau mai serioasa, dar tot o joaca
- Inteleg ca sufera pentru ce s-a intamplat, dar asta n-o sa ii shimbe deciziile pe viitor de a nu o mai face, pentru ca e mica, dragostea pentru ea e... doar un sentiment mai puternic (ca pentru un animalut) si in general cand iti pleaca animalutu de langa tine, il plangi 2 zile si iti trece.
- Cand iti pierzi persoana iubita, pentru mine nu inseamna lacrimi. Pt mine inseamna ceva extrem de dificil, poate n-o sa plang, dar amintirile/ iluziile m-ar distruge pe interior. Ultima data m-au afectat fizic extrem de mult. Pe langa ca parca pierducem jumate din mine, corpu, imi respingea mancare, simteam ca imi vine sa vomit mereu, nu puteam sa dorm, dar totusi ma simteam foarte obosit, ma durea tot corpu, incepusem sa am temperatura, simteam cum inima nu batea cum trebuie (pompa in interior si nu dadea crumu cum trebuiea sa ieasa sangele din ea, o simteam ca si cum ca imi putea plesnii). In ziua cand am aflat nimic nu mai parea in regula. Orice lucru ma deranja.
- Ce ma deranjeaza cel mai mult e ca nu stiu cu ce persoana am de-a-face. Nu stiu ce, din ce, e real in ce imi arata. Ea putea foarte simplu sa imi zambeasca cand o intrebam daca ma inseala, zicandu-mi „Nu". La fel poate sa imi facu cu orice altceva. Mi-a zis ca, o deranjeaza ca nu o mai cred ca e speciala. Chiar daca o admiram ca e singura care nu m-ar trada, tot ramane speciala pentru mine.
- Singura chestie care a disparut din imaginea mea, e viitorul sigur. Visele mele ca voi imbatranii alaturi de ea, cu 100 de copii, amandoi stand pe pervaz si traind fericiti, nu mai sunt o realitate pentru mine. Daca ar fi sa vb din punct de vedere matematic, eu fiind x, si ea y, ne dadea viitorul z. Daca din 2+2=4, ai luat un 2, nu mai ai un rezultat. 2+.=...
- Problema e ca ea stie ca sunt un ratat si asa ma tine in sah. Oricat de mult am vrut sa renunt la ea, nu am putut (concluzie sunt prea ratat sa o fac). O iubesc prea mult ca sa o pierd. sunt constient ca ce a facut e de neiertat, dar ca sa ma amagesc si sa pot trece peste asta, am considerat ca circumstantele in care m-a tradat erau „incerte". Problema e ca: urmatoarea data cand se va mai intampla, nu voi mai putea sa trec peste asta (1. Nu m-ar respecta absolut de loc, 2. Ar insemna ca nu are nici o intentie sa ramana cu mine)

singura chestie e ca ...Eu NU VREAU SA RANUNT LA EA
ciudat nu? )

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook