Nu pot sa cred cum a trecut timpul si eu sunt inca aici. Sunt aproape acelasi om, dar fara vise. Stii? ma simt de parca m-as fi stins dintr-o data. Cine ar fi crezut? eu care excludeam esecul din orice plan, din orice vis; eu care emanam optimism mai mult decat orice; odata, nu demult, stiu ca aveam ambitie si incredere ca pot ajunge oriunde numai sa vreau asta. Acum nu stiu sincer daca am devenit pesimista sau pur si simplu m-am trezit; ar fi trist sa realizez acum ca doar m-am amagit si ca de fapt realitatea e alta. In momentele astea nu pot sa-mi dau seama de nimic; sunt aiurea. Stii cat de gol e un om fara vise? Esti trist fara vise, esti gol. Da' pana la urma care e faza cu visele astea? ranesc atunci cand nu se implinesc? si cate vise se implinesc? sau cate nu?
Am in cap un haos de idei pe care habar n-am in ce ordine sa le asez, si ar fi atatea de zis... Chestia e ca eu acum n-am absolut nimic din ce mi-as dori; si stii ce ma-ntristeaza? ca nici nu stiu dac-o sa am vreodata ce-mi doresc. Nu mai vreau sa ma gandesc ca o sa-mi fie bine. Poate sunt eu prea dramatica, prea depresiva, poate am mai mult decat cred si nu-mi dau seama; atunci de ce ma simt asa? nu e vorba ca lipseste ceva, lipseste totul. Poate doar sunt nebuna. Chiar daca nu mai sper, nu-nseamna ca am renuntat la ce aveam in minte; doar ca acum e mai greu ca niciodata. Eu, care speram sa nu cred in "imposibil", si ce-am ajuns acum? sa nu mai cred in nimic. Stiu ca am nevoie de rabdare, stiu ca nimic nu pica din cer si stiu mai bine ca nimeni ca nu pot astepta fericirea fara ca eu sa o caut; dar stau si ma gandesc si sincer nu gasesc nicio solutie. Habar n-am cum sa incep, cum sa iau situatia asta in asa fel incat sa nu gresesc, incat s-aleg cea mai corecta cale. Aud peste tot ca nu e nimic imposibil, ca iti trebuie doar vointa, ca iti trebuie ambitie si rabdare; sa fie doar clisee?
Intrebare retorica: Daca nimic nu e imposibil, atunci de ce exista atatea vise nerealizate? Majoritatea viselor raman la stadiul de idealuri; oare nu luptam indeajuns? unde se termina visele de fapt? de cele mai multe ori lasa un gust amar, orice vis neimplit sau pur si simplu ramas la stadiul de vis, se pastreaza sub forma de dezamagire, si e trist. E trist ca suntem plini de vise si toate neimplinite. Bun, nu stim sa luptam. Sau nu avem rabdarea suficienta. Dar daca pur si simplu nu depind de noi?
Ce faci tu atunci cand chiar nu ai ce face? Spune-mi tu, de unde sa incep? cum sa incep si cum sa continui, daca nu depinde de mine? sa astept? astept, am asteptat atata.as mai astepta; da cine imi garanteaza mie ca merita sa astept? sa recunoastem ca exista totusi lucruri imposibile? n-as fi crezut c-o sa ajung vreodata aici. Mi se pare trist ca eu sa cred in imposibil, e trist. e trist sa raman aici unde sunt, sa fac parte din multimea de oameni care-si aduna visele-n pumni si le tin acolo, e trist ca nu mai am ambitie. Am nevoie de rabdare, am nevoie de ceva motivational. Si totusi, unde se termina visele?
In faza in care esti,straduieste-te sa obtii un strop de normalitate. Abia pe urma vei putea reincepe,pentru ca oricat de imposibil ti se pare acum, totusi vei reincepe.E in firea omului sa viseze, visele sunt sperantele noastre nebunesti si speranta moare ultima.Stiu cum te simti, daca te consoleaza cu ceva, multi dintre noi ne simtim asa de cateva ori in viata.Se incheie un ciclu, incepe altul.Ne luam ramas bun de la ce a fost, mai imbatranim un pic si inaintam...Strange din dinti,sterge-ti lacrimile daca intamplator iti curg, incuie-ti sufletul un timp, nu-l mai scoate la vedere asa usor si inainteaza.Toti o facem.Doar ca nu o marturisim niciodata.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
S-o luam in ordine, pentru ca ce scrii tu, e un pic cam haotic.Visele nu se termina niciodata,pentru nimeni. Chiar daca nu ai realizat ceva dintr-o mare multime de vise,vor aparea altele. Daca esti la faza "fara vise, dorinte, se intampla ceva "in zona fiintei tale"-citat dintr-un cantec parca.Asadar,sa reparam sufletul. Nu e chiar greu,dar pentru acest lucru,ai nevoie de specialisti. Dupa ce faci ce-ti cer ei,iti faci ordine in viata.Dar nu incepi cu toate deodata,nu,cu pasi mici,pe portiuni. Sa zicem ca esti suparata pe ceva din aspectul fizic. Corijezi acel ceva. Te mai dernjeaza si faptul ca,sa zicem nu ai mai fost de un an la dans, Te duci la dans, singura, daca nu ai pe cineva.La faza asa nici nu-ti rebuie,pentru ca esti nesigura pe tine. Si o asa,pe bucatele,incerci sa refaci cioburile. Vei vedea ca incepe si sufletul sa se mai refaca, ca incepi sa ai mai multa incredere in tine. Vor veni si baietii/barbatii care sa te merite. Ca sa ti se indeplineasca visele, iti trebuie si un dram de noroc.Degeaba muncesti si te strofoci, daca.nu ai sclipirea, norocul sau sansa. Multi dintre noi, visam si nu realizam nici unul la sua din vise. Spune-mi ce a realiza Monica Columbeanu cu visele ei? Cerseste pe la portile fostului.propriul copil. Deci,visele,cand sunt prea multe si prea inalte, rebuie un pic reduse. Vei savura orice mic succes, ca pe casigarea unei mari batalii.Nu mai pot scrie, dar voi incerca sa continui.Nu mai corectez, si imi cer scuze.nu pot tasta litera t.si ma cam oboseste.
Răspunde
Foarte emotionant tot ce spui si adevarat pe deasupra! sa stii ca si eu sunt exact in aceeasi situatie.Nimic nu merge cum as dori eu si toate raman doar un vis! Inca visez sa am ceea ce imi doresc, sunt dispus sa lupt pentru asta, dar totodata sunt pesimist si imi spun in sine ca nu se va intampla niciodata asta... e trist.stiu. 
Numai 1 milion cristi?
are numai Romania 15 milioane din toti 
sau si mai mult.
Eu nu cred ca ai nevoie de un specialist. Mi se pare foarte interesant cum ai pus intrebarile. Din cate am inteles, sper sa nu gresesc; u te gandesti la un nou inceput nu? Prin aceasta chestie trecem fiecare insa asta ne face sa ne maturizam; daca problemele nu ar fi crezi ca ne-am maturiza vreodata? Nu trebuie sa fugi dupa vise. Unul si bun este de ajuns. Daca o sa fie bun o sa fie urmat de altele la fel 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
