Nu pot spune ca traiesc o drama,ar fi prea exagerat, dar pot sa spun ca viata mea nu e atat de normala pe cat pare. Am aproape 17 ani, iar de la varsta de 12 ani am un prieten cu care sunt si acum intr-o relatie,totul este bine si frumos,insa parintii mei nu l-au placut niciodata,mai ales mama mea,intodeauna nu a stiut decat sa-l jigneasca si sa nu incerce sa-l accepte. El sta la tara langa mine,la cateva case.iar de fiecare data cand merg la tara ma vad cu el,si in rest ce ma mai viziteaza el,nu ne vedem chiar pe fiecare saptamana. Problema mea este cu parintii,de la inceput mama nu a stiut decat sa ma jigneasca,sa ma faca sa ma simt un nimic, ba chiar la diferite certuri lucrurile au degenerat atat de mult incat folosea cuvinte de genul: "curva"."javra" ..si multe altele. De fiecare data cand gresesc ceva,oricat de mica ar fi greseala ma dracuie si ma face in toate felurile. Imi zice ca mereu ma gandesc decat la baieti si sa umblu dar eu stau numai in casa,decat ce ma duc la scoala si poate daca am ceva de cumparat,atat. Cu prietenul meu nu ma lasa nicaieri, pot spune ca la o discoteca nu am mers decat de 2 ori si asta decat de Pasti anul acesta si anul trecut dupa ce ne-am rugat cu cerul si cu pamantul de ea ca sa ma lase..ma simt exclusa, ma oftic cand vad ca ceilalti copii..fete..de varsta mea au prieteni si ies si se distreaza.iar eu stau numai inchisa in casa. Urmeaza sa vina revelionul si i-am propus mamei sa ma lase sa ma duc la el sa-l fac impreuna cu familia lui..nici macar nu m-a luat in seama..de 16 ani fac revelionul numai acasa si de 2 ani a fost cu chiu cu vai de acord ca sa vina el la noi chiar daca ne-am plictisit de moarte..am senzatia ca eu cu cat cresc cu atat ma tine inchisa mai mult. Nu stiu ce sa mai fac,nu stiu cum sa o mai conving sa ma lase si pe mine sa fiu mai libera,nu ies seara din casa, stau mereu intre 4 pereti si ma uit cum colegii/prietenii/rudele se distreaza iar eu nu pot face asta. Prietenul meu nu prea poate face nimic,doar asteapta sa cresc odata si sa plec de langa ea,nu o poate convinge prea mult din cauza ca ea nu il accepta orice ar face el. Ei asa au fost mereu,comunisti,la fel ca si bunicii mei,cand ma duc la tara nici ei nu ma lasa sa fac nimic. Pot spune ca asta e povestea mea mai pe scurt,v-as ruga serios sa-mi dati un sfat, o parere.

Multumesc frumos.

Nu prea ai ce să faci în privinţa asta, nu cred că le poţi schimba perspectiva părinţilor tăi. Dar le poţi arăta că ştii să îţi porţi singură de grijă. Cere-i mamei tale voie să ieşi măcar odată în parc cu prietenul tău, şi după ce o să vadă că nu ai păţit nimic şi tot întreagă ai ajuns acasă îţi va da mai multă libertate, cred eu. [E doar un exemplu]

Cred ca maica-ta are niste frustrari personale pe care si le proiecteaza acum asupra ta pe nedrept. Din ce explici tu, desi relatia e inceputa la o varsta cam mica, a durat pana acum 5 ani de zile ceea ce la varstele astea e enorm.

In cinci ani de zile banuiesc ca ai avut destule momente in care sa-i dovedesti mamei tale ca e ceva serios si ca baiatul ala tine la tine. Deci partea asta e exploatata inutil fiindca ea continua sa te trateze foarte urat. Parintii din pacate, unii din ei se manifesta astfel considerand ca intotdeauna o relatie la varstele astea iti afecteaza scoala si folosesc treaba asta ca pe o arma puternic psiho-toxica de iti vine sa-ti iei lumea in cap de multe ori.

Cred ca in conditiile astea nu poti face decat sa speri ca o data si-odata vei putea scapa de ea.

Nu esti singura

Fa-te capitalista!

Sunt 3 chestii pe care ai putea sa le faci

1. sa iti iei talpasita
2. sa pleci cand vrei si cum vrei de acasa si sa te intorci cand ai chef, sa iti faci de cap..la inceput o sa-ti fie rusine. certuri imense si etc.
fii mai tare ca ea, chiar daca te loveste nu o lasa. o sa-i treaca. si daca nu-i trece, nu pierzi nimic
3. sa ramai acolo si sa suferi inca vreo cati-va ani buni, pana vei reusi sa-ti faci viata ta.

Daca e chiar capoasa cum spui, nici nu mai are rost sa ii explici nimic.
Am intalnit si eu oameni din astia, ba chiar "draga mea soacra" nu ma agreeaza deloc. Mai asteapta un an si dupa aia ii spui : "te pup, pa pa"!
Ca alta varianta nu ai. Trebuie sa taci si sa rabzi.

Arata-le notele de 10 de la scoala, si spunand asta ma refer sa ai o relatie buna cu profesorii, sa incerci sa ii convingi sa vorbeasca cu parintii tai cand e vorba de o excursie de ceva sa te poata lasa cu incredere. Angajeaza-te in diferite activitati de voluntariat incearca cat mai mult sa pleci cu scoala. invatai pe ai tai ca nu vei fi mereu copilul ce trebuie in permanenta protejat. Eu, una, asa am procedat cu ai mei, si a mers! Am fost la psihologul scolii si as am-a sfatuit! Bafta

Si eu am o mama ca a ta.dar au existat niste certuri urate.acum nu ma mai intereseaza ce zice ea ce vrea etc. zice ca nu ma mai primeste acasa etc si eu ii spun ca NU MA INTERESEAZA. acum dupa mult timp dupa ce m-am opus ei..sa mai calmat si nu mai e asa exagerata ( am 16 ani) dar si acum ma cert cu ea incontinu. dar sunt indiferenta..mereu spuneam ''daca mor, mor!'' te-as sfatuii sa astepti pana implinesti 18 ani si atunci daca e tot asa ...pleaca unde vezi cuu ochii! success:X

Eu cred ca ar trebuie sa le spui asta lor. Si sa le vorbesti calm, fara sa va certati chiar daca ei incep sa te certe.

Buna, Elena,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!