Nu pot trece peste faptul ca tata are o relatie cu o fata care are varsta de 23 de ani, e doar cu doi ani mai mica decat mine, i-ar putea fi fiica. Tata are 52. Ei nu recunosc nici unul, nici macar cu dovezile in fata. Nu mai pot, ma simt rau, nu inteleg de ce mi se intampla asta, nimeni nu e alaturi de mine acum, parca tot raul vine asa deodata in viata mea. Parca Dumnezeu ma provoaca sa ma omor cu mainile mele, de imi da probleme atat de grave in viata mea, ma macina sufleteste.
Nici macar prietenul meu nu mi-e alaturi, el s-a gasit sa-mi zica acum ca l-am pierdut, dar ca ramanem impreuna pentru ca tine la mine. Mda, nu stiu sa mai cred nici despre el...
Viata mea e un calvar, nu mai pot, imi vine sa ma omor, dar n-am curaj, inca iubesc prea mult oamenii, nu ma pot desparti de ei...imi iubesc familia enorm, imi iubesc prietenul, rudele, tot.
Dar totodata nu mai suport ce mi se intampla...
Va rog, puteti sa-mi spuneti orice sfat, puteti sa ma criticati sau sa-mi fiti alaturi, numai ajutati-ma cu ceva, cu o vorba, vorbiti cu mine...
Ordonare:
După relevanţă
Du-te la un psiholog, nu este deloc normal sa faci o tragedie din relatia parintelui tau. Gandeste-te ca poate el e fericit si tu il chinui dintr-o prostie, fiindca nu este deloc chemarea ta sa decizi in ce conditii poate fi altcineva fericit (oricine ar fi acel altcineva)
RăspundeCu mama cum ramane? cu fratele meu cum ramane? ma doare
Răspunde Mama ta este un adult, va lua singura deciziile care o privesc, nu o ajuti facand din tantar armasar. O ajuti sustinand-o sa faca ce este mai bine pentru ea, fara sa te bagi in vreun fel in deciziile lor si fara sa faci spectacol din asta. nu inteleg care ar fi problema fratelui tau. este normal sa te doara, dar este anormal sa faci o tragedie din asta. multe lucruri ne dor in viata, dar nu ajungem la ganduri atat de negre din motive atat de mici si acre ne implica atat de putin. lasa-ti parintii sa isi traiasca viata asa cum vor si cum decd, nu te baga, sustine-i doar in deciziile pe care le iau, incearca sa ii scutesti de griji si nu ii incarca cu tragedii inutile. Oamenii se casatoresc si divorteaza, isi fac alte relatii, fara ca asta safie vreo tragedie pentru cineva.
Fratele meu spune ca tata nu-l mai iubeste. A fost dureros sa aud asta din gura lui. E mai mic, are 12 ani
Sustine-l, arata-i ca tatal tau il iubeste, subliniaza-i in toate discutiile cu el alitatile tatalui tau si momentle cand a fost alaturi de el. Copiii sunt hipersensibili si daca simt vreo slabiciune din partea adultilor, ii dau proportii catastrofice. O fi simtit de la tine ceva din disperareea asta, chiar daca tu l-ai protejat, si acum sufera. Eventual, discuta cu tatal tau sa ii arate mai multa dragoste, sa mearga impreuna la cumparaturi, sa il implice in treburile gospodariei alaturi de el. Sunt convinsa ca orice parinte isi iubeste copiii, dar poate preocupat de o noua relatie sau de reprosuri (poate de la mama ta sau ed la altii, ac imi imaginez ca nu a primit reprosuri de la copiii lui), tatal tau a neglijat sa ii arate fiului sau suficiente dovezi de iubire. Spune-i asta, fara sa-i reprosezi, ajuta-l sa gaseasca solutii prin care fratele rtau sa fie constient de iubirea parintelui sau. Si ai intotdeauna grija sa il lauzi de fata cu fratele tau, sa-i arati copilului calitatile tatalui vostru, grija pe care v-a purtat-o in diferite momente. Sub nici o forma nu spune nici o vorba rea despre el de fata cu fratele tau si discuta si cu ceilalti sa nu scape din greseala vreo critica la adresa parintelui tau in fata copilului. Discutiile critice se poarta intre adulti, fara sa fie expusi copiii la asta
Stai linistita. Vezi-ti de viata ta. Va veni o vreme cand tatal tau nu va mai putea si acea matracuca il va lasa.
Nu pot sta linistita, mi-e dor de tata, mi-e dor de el. Acum parca e dracu, imi face atata rau cu aventura asta a lui... cand o mai vad si pe mama zilnic ca se simte rau din cauza asta, imi vine sa mor. Mi-e dor de tata, as vrea sa am un tata care sa ma iubeasca, daca ma iubea cu adevarat, nu-mi facea asa ceva...un tata care-si iubeste copiii si familia nu face asa ceva!
Iar prietenul meu acum si-a gasit sa-mi zica ca l-am pierdut. Nu e deloc alaturi de mine. La persoana la care ma asteptam cel mai mult sa-mi fie alaturi, nu imi e. Traiesc un cosmar din care vad ca nu mai am iesire.
Imi pare rau! Daca as putea te-as ajuta. Sunt destul de batran ca sa-ti fiu bunic si stii cum sunt bunicii. Mai iubitori. Oricum, nu lua viata in tragic. Uneori se schimba ca nici nu gandesti. Daca te gandesti ca-ti va fi bine si universul conspira cu tine. Invata si fa-ti o cale in viata. Asa vei avea la picioare intreaga slehta de netrebnici care nu stiu sa aprecieze o fata. Si mie mi-a fost greu in viata dar am scapat datorita gandirii dragei mele sotii. Ea nu m-a lasat sa pic si am trecut. Tu o ai pe mama ta. Sprijiniti-va una pe alta. Iti tin pumnii.
Cred ca glumesti. De fapt ce se intampla? Taica-tu are o idila, deci e vorba de sex sau chiar dragoste, asa cum o fi ea, iar prietenul tau a dat bir cu fugitii din cine stie ce motive. Cel mai probabil e un prost care nu te merita. Unde anume e situatia care te-ar determina sa te omori? Tu ai idee ce traiesc altii? Ca sunt abuzati de mici, batuti, parinti betivi si batausi, altii se omoara intre ei, iar in unele colturi ale lumii se moare de foame. Inceteaza cu chestiile astea si revino-ti ca n-ai motive sa fii atat de devastata.
Scuza-ma ca iti spun da esti prostuta! Gandeste la alti care nu au ce manca sau banca le ia casa sau unu afla ca au cancer si mai au doar cateva luni de trait sau le mor copii ....etc as putea sa-ti dau o gramada de exemple si ei continua sa traiasca sa iubeasca ce lea mai ramasa
Si tu vrei sa te omori pentru ca ce ca tactu sta cu una tanara si ca prietenul tia zic ca l-ai pierdut Veziti de viata in continuare fi fericita ca esti sonatoasa
Pai atunci de ce nu te muti cu maicata si cu fratele tau altundeva?
Te înțeleg și eu am trecut prin asta. Tata tot din astea a făcut de când eram foarte mică. Iar faptul ăsta ma făcut să accept mai usor și să nu am prea mari asteptări de la el. Și eu m-am găndit la faptul de a îmi lua Am trecut peste asta întărindu-mi credința în Dumnezeu. Numai el ne poate ajuta. Dacă vrei să mai discutăm despre asta, te rog să îmi dai um mesaj în privat. Ai încredere în tine și fi puternică. Ai grijă de tine!
Nu e asa de rau ca viata mea. De cand m-am nascut parintii mei s-au despartit. Pe cand aveam 3-4 ani mama s-a recasotorit cu un criminal, betiv, care la scurt timp mi-a devenit disman. S-au despartit vera trecuta, mama a plecat in strainatate, de frica sa nu fie omorata de 'tata'. A vrut sa ne dea foc la casa, ne-a dat buzna in casa de cateva ori si eu eram singura. Ne-a dat in judecata de. Viata mea e un calvar, unul fara sfarsit. Locuiesc singura in casa cu fratele meu care are doar 15 ani. Si in momentul acesta sunt singura, iti dai seama cum ma simt stiind ca nenorocitul acela poate fi oriunde?! Nu-ti face griji de viata ta. Am 13 ani si am vazut, am simtit mai multe decat un om in varsta. Tu nu te ingrijora de tine. De multe ori am vrut sa imi fac rau, sa ma omor, sa ma tai, mereu am o dorinta de a intra in spiatl, MEREU! Am vrut sa plec de acasa... Si realizez ca nu e bine sa fac asta, inca mai am o familie care ma sustine si imi e alaturi. Lasa-l pe tatal tau, daca e fericit cu acea femeie nu conteaza asa de mult. Stii?! Varsta nu prea conteaza, chiar daca aici e destul de exagerat... Nu-ti face griji pentru el, v-a regreta mai tarziu ce face acum. Cat despre tine, stai linistita, viata merge inainte, cu bune si cu rele.
Salut. Eu iti recomand sa incepi sa te impaci cu situatia..chiar daca nu estein favoarea ta. Gandeste-te totusi ca e tatal tau si chiar si el merita o viata buna. Cum el ti a dat viata si a avut grija de tine atatia ani ar trebui si tu sa il ajuti macar cu asta.
Nu te critic, te inteleg intr-un fel. Ma rog sper ca te-am ajutat. Funda? :*
Cum s-a mai spus, du-te la psiholog.
Referitor la relaţia tatălui tău, tu eşti deja femeie, nu mai eşti copil ca să depinzi atât de el, e viaţa lui. Şi nu e deja ieşit din comun că bărbaţii la vârsta lui îşi găsesc uneori iubite mult mai tinere. Şi eu recunosc că aş accepta o aventură cu un bărbat cu peste 20 ani mai mare ca mine. La urma urmei, merită să simţi de toate.
Prietenul tău ţi-a spus că ţine la tine, deci axează-te mai mult pe relaţia ta, nu pe a tatei, consolideaz-o, arată-i iubitului că şi tu ţii la el.
Mai găseşte-ţi şi tu ceva ocupaţii aparte, plimbări, cărţi, etc. În plus mai ai lucru sau universitate.
Stai mai mult alături de mama ta şi fă-o să se simtă mai bine, transmite-i nişte optimism, scoate-o în oraş. Iar cu tata încearcă să calmezi situaţia, zi-i că indiferent de relaţia lui îl iubeşti, şi chiar dacă nu poţi să o accepţi pe ea, nu o să îi încurci.
Pentru asta vrei sa te sinucizi. Daca ai sti problema mea te-ai arunca de la etaju 10 (sunt baiat)...Veziti de viata, aia sta pe interes.
Eu zic sa vorbesti serios cu tatal tau... spune-i ce te doare... eventual vorbeste si cu baragladina aia ..eu nu as permire nimanui sa mi se bage in familie...iar cu iubitul tau incearca sa iti petreci mai mult timp...vorbiti...iesiti la plimbare...intr-o vacanta ceva... poate se simte prost ca nu ii mai acorzi atentia necesara
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
