Nu reusesc sa ma mai inteleg, cred ca o sa cad intr-o deceptie 
. Nu mai stiu ce simt! M-am despartit in urma cu 4 luni de fostul prieten, vreo 2-3 saptamani am plans zi si noapte si am suferit dupa el, asta pana cand am vorbit cu un altul, dispus de mult mai multe lucruri si sacrificii pentru o relatie, in cateva cuvinte ma cucerit si incet incet m-a facut sa ma gandesc tot mai mult la el. De fostul m-am despartit, la initiativa lui, din motive banale parerea mea, din cauza comportam. meu, orogoliului, cu care la urma urmei asa ma inzestrat Dumnezeu. I-am explicat pe atunci, ca nu pot face unele lucruri doar de dragul lui (mi-a reprosat dupa 2 ani de relatie ca nu am fost cu el nici macar 1 data la discoteca, sau la un botez) acestea fiind pentru el niste "lucruri naspa" prin care nu mai vrea sa treaca. I-am dat timp de gandire o luna, sa-mi spuna daca mai vrea sa continuam relatia sau nu, iar dupa o luna mi-a spus cu lacrimi in ochi ca NU MAI VREA. Acum dupa 4 luni regreta baiatul si ar vrea sa ma intorc la el, zice el, ca fiecare om are momentele lui de slabiciune si greseli. Dilema mea cea mare este ca, atunci cand nu sunt cu el, sau nu ma suna, nu luam niciun fel de contact, mi-e bine si fara el, doar simple ganduri ma mai urmaresc, dar simt ca pot sa-mi vad de viata si fara el. Problema apare atunci cand il vad, stam de vorba fata in fata, vorbeste f dragastos cu mine, atunci parca am o anumita slabiciune fata de el. Sunt constienta ca daca m-as impaca cu el, nu m-as mai simti singura, dar tot m-as mai gandi si la celalalt baiat Sa fie oare vorba de faptul ca nu ne-am vz niciodata fata in fata si astfel e si curiozitatea asta mai mare? In fostul nici nu prea mai am incredere, pentru ca de multe ori da dovada de nematurizare la varsta de 23 pe care o are. Pe cand, celalalt baiat de fiecare data cand vine in orasul meu (si vine destul de des), de fiecare data ma suna sau imi trimite un mesaj sa-mi spuna ca e aici, asta dupa ce initial i-am spus ca nu vreau sa-l vad si sa ma intalnesc cu el. Pare un om care lupta pentru ceea ce isi doreste, eu una nu as fi facut atatea lucruri pe care le face el, din simplul fapt ca as considera ca ma injosesc fata de acea persoana...Nu ma mai inteleg nicidecum cine a trecut prin situatia mea il rog sa-mi dea un sfat, din propria experienta :*
. Nu mai stiu ce simt! M-am despartit in urma cu 4 luni de fostul prieten, vreo 2-3 saptamani am plans zi si noapte si am suferit dupa el, asta pana cand am vorbit cu un altul, dispus de mult mai multe lucruri si sacrificii pentru o relatie, in cateva cuvinte ma cucerit si incet incet m-a facut sa ma gandesc tot mai mult la el. De fostul m-am despartit, la initiativa lui, din motive banale parerea mea, din cauza comportam. meu, orogoliului, cu care la urma urmei asa ma inzestrat Dumnezeu. I-am explicat pe atunci, ca nu pot face unele lucruri doar de dragul lui (mi-a reprosat dupa 2 ani de relatie ca nu am fost cu el nici macar 1 data la discoteca, sau la un botez) acestea fiind pentru el niste "lucruri naspa" prin care nu mai vrea sa treaca. I-am dat timp de gandire o luna, sa-mi spuna daca mai vrea sa continuam relatia sau nu, iar dupa o luna mi-a spus cu lacrimi in ochi ca NU MAI VREA. Acum dupa 4 luni regreta baiatul si ar vrea sa ma intorc la el, zice el, ca fiecare om are momentele lui de slabiciune si greseli. Dilema mea cea mare este ca, atunci cand nu sunt cu el, sau nu ma suna, nu luam niciun fel de contact, mi-e bine si fara el, doar simple ganduri ma mai urmaresc, dar simt ca pot sa-mi vad de viata si fara el. Problema apare atunci cand il vad, stam de vorba fata in fata, vorbeste f dragastos cu mine, atunci parca am o anumita slabiciune fata de el. Sunt constienta ca daca m-as impaca cu el, nu m-as mai simti singura, dar tot m-as mai gandi si la celalalt baiat 
cine a trecut prin situatia mea il rog sa-mi dea un sfat, din propria experienta :* 
Cu privire la ex prieten din moment ce a ales sa nu mai continue a fost alegerea lui propie si personala si sti cum este "mortul de la groapa nu se mai intoarce" este normal sa mai asa unele filinguri pentru el ca a facut parte din viata ta un numar de ani nu 2-3 zile dar viata merge inainte nu asteapta pe nimeni deci poti sa treci la o urmatoare etapa din viata si sa ceri mai mult de la viata sa nu te plafonezi aceasta este o parere personala
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Te inteleg perfect. La fel am patit si eu. Ne-am despartit dupa 5 ani jumate pentru ca ne certam mult si doar din prostii. Mereu ne desparteam dar ne impacam iar pentru ca nu puteam sa stau fara el (cel putin asa simteam pe vremea aia) pana cand ne-am despartit definitiv. Mi-a fost foarte greu la inceput, cum ai spus si tu plangeam, nu aveam chef de nimic, slabisem chiar destul de mult. Apoi m-am intalnit cu alti baieti, pana la urma a inceput sa imi placa de unul care din pacate nu a vrut o relatie dar asta e, trecem mai departe. Si acum dupa cateva luni am vorbit cu fostul si mi-a spus ca ar vrea sa o luam de la 0. Cand am auzit am ramas masca. Incepuse sa se dea la mine si sa simteam foarte ciudat. Mi-am dat seama ca nu il mai pot vedea ca pe un iubit, dar in acelasi timp cand ma simteam singura pentru ca nu aveam pe cineva langa mine, eram tentata sa accept sa ne impacam. Dar sunt sigura ca relatia ar fi la fel si am hotarat ca nu are rost sa ne impacam. Acum tu sti ce simti si ce vrei sa faci. Gandeste-te bine si ia cea mai buna decizie.
bafta :*
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
