Nu stiu ce e cu mine, nu stiu ce sa ma mai fac, nu stiu cum sa ma mai calmez! Sunt foarte pesimista, ma gandesc numai la rau, nu am incredere in mine si plang din orice! Ce sa fac sa nu mai fiu asa sensibila? Ce naiba mi se intampla? Am o viata dezordonata, din toate punctele de vedere, si al alimentatiei si al scolii si al relatiilor cu ce din jur. Nu stiu ce mi se intampla, parca nu reusesc sa le pun pe toate in ordine din cauza ca apar gandurile alea negative, parca nu mai sunt eu cea care eram inainte! Am si o frica de viitor foarte mare, dar nu stiu de ce. Asta simt pur si simplu. Am innebunit? Serios acum, sunt foarte stresata. Ajutati-ma cu niste incurajari, va rog! Am 18 ani, daca conteaza varsta. Multumesc :X Aaa si inca ceva, deci doar am zis ca-s o dezorganizata. Eu ma mai plang prietenului meu ca am stari nasoale, ca nu stiu ce, dar el parca nu ma ajuta deloc, imi zice doar sa ma calmez, sa fiu linistita si atat.Nu ma incurajeaza asa cum as vrea si parca acest lucru ma afunda si mai tare In legatura cu el ce sa fac? Sa nu-i mai zic nimic? Parca e prost, parca nici nu stie sa fie alaturi de mine, el spune ca o sa fie bine si atat. Scuzati limbajul, dupa cum vedeti, sunt foarte foarte stresata, neincrezatoare in mine, fricoasa chiar si de umbra mea .

Bine ar fi fost daca ai fi avut un prieten foarte matur in gandire dar cred ca mai degraba ai un copil langa tine ori nu i prea pasa de tine! Sincer sa fiu nimeni de pe aici nu prea poate sa te ajute mai mult decit ai putea tu pe tine singura si din propria ta vointa sa te ajuti! Pentru ca nimeni de pe aici nu te cunoaste mai bine decit te poti cunoaste tu singura pe tine insuti! Cred ca problema ta este mult mai complexa Cred ca se provine din famile am Dreptate? Daca nu am dreptate si ma insel probabil problemele sunt mult mai complexe Si una din probleme se datoreaza si varstei pe care o ai! Bine spune ai ca ai 18 ani incepi deja sa nu mai fi un copil iar copilul din tine ar trebui un pic schimbat! Hai sa ti spun ceva in primul rind nu stiu cit de mult te ajuta dar vreau sa ti spun ca sunt foarte multe persoane de varsta ta apropiata care se afla in situatia ta,! Totusi nu inteleg de ce te gandesti atit la rau si esti foarte pesimista de ce sa nu fi si altfel ce te face sa fi asa? esti nemultumita de tine nu ti place cum arati ai fi vrut sa fi mai frumoasa sau ce se intampla de ce nu incerci sa umpli viata cu tot felul de activitati in primul rand sa incerci sa petreci foarte mult timp in aer liber! Bine acum vremea nu prea este atit de prietenoasa.dar o ora doua cred ca ai putea face ceva,! din ce oras esti? esti singura la parinti, cred?

Multi inainte!:* Tot ce ai spus tu mai sus sunt manifestari ale depresiei... poate pentru ca ai 18 ani si esti in pragul Bacului esti foarte stresata, ar trebui sa mergi la un psiholog. sa stii ca depresia e o boala foarte grava chiar daca noi nici nu prea stim ca exista si ai grija!

@ costy92 Faza cu psiholog-ul este o idee.
@ nuamideecenumesapun Stii, ai 18 ani, pubertatea a trecut...Stii, daca ai avut un trecut mai "stupid" ca sa zic asa, te apasa pe creier, si pur si simplu, traiesti in el. Daca e asa, trebuie sa incerci sa uiti (aplicand ideea lui costy92). Daca asa esti tu, trebuie sa te schimbi putin, sa gandesti altfel... Daca prietenul tau nu te poate sustine, bate'i obrazul, cautati sprijinul in alta persoana (poate o prietena buna, sa sora, cineva care sa te inteleaga), si spune'i tot ce ai pe suflet. Descarcandu'te te vei simti mai bine. Nu stiu, acum, imi dau cu parerea, poate va fi mai bine pentru tine, daca doar vei vorbi cu persoane care te vor asculta. Whatever, sper ca te'am ajutat, o seara buna

Poate că, dacă prietenul tău s-ar purta aşa cum vrei tu să se poarte, nu ai mai fi aşa de stresată. Faptul că îţi spune să te calmezi şi că totul o să fie bine, nu înseamnă că nu îi pasă de tine sau de ce ţi se întâmplă.
Poate doar nu ştie cum să se comporte cu tine, ce trebui să-ţi spună şi, astfel, ar trebui să îi explici de ce ai nevoie, să-l laşi să te ajute cum poate, nu să-l goneşti doar pentru că eşti nemulţumită.
Da', nu cred că trebuie să fii aşa de, hm... disperată este cuvântul potrivit. Cu toţii avem momente în care mintea noastră este un amalgam de sentimente şi gânduri confuze. Pentru că, dacă considerăm că totul este uşor, o cam dăm în bară.

Nu, nu ai înnebunit.
Şi ideea este una puţin cam nebunească. Nu-ţi poţi pierdea simţirea aşa de uşor.
Toate probleme tale survin de la faptul că eşti sensibilă şi orice chichiţă te dă peste cap. Îţi pasă prea mult de lumea din jur şi prea puţin de tine.
Mno, cred că ar trebui şi tu să fii puţin mai nepăsătoare ca să nu te mai distrugi singură, şi aşa mai departe.

Hai să-ţi spun ceva ce nu te va face să te simţi mai bine. Cu toţii murim, este o lege universală, o să mori orice s-ar întâmpla, aşa că este absolut logic să fii pesimistă şi să te gândeşti la lucruri rele.
Doar că, problema este că pe tine te deranjează mult prea tare toate chestiile astea. Pentru că-ţi pasă de apropiaţi, oameni.

Da, psihologul este o idee bună pentru că, este o persoană care îţi căştigă încrederea şi care te pune să vorbeşti ce vrei, despre ce te deranjează. Dacă ţi se pare... deplasat, să mergi la un psiholog, poate ai un prieten care să te asculte, care să te pună să povesteşti tot ceea ce se întâmplă cu tine. Da' nu mai aştepta ca toţi să-ţi rezolve problemele.
Să rezolve ei ceea ce nu-i ok, să-ţi ia norul de desupra capului tău. El va rămâne acolo, trebuie să te obişnuieşti cu el.
Nu există timp aici.

Daca este adevarat ce ai zis, incearca sa te duci la un psiholog

Depresie asta ai trec si eu cam prin aceleasi faze nu stiu ce sa ati spun icea gasesti mai multe detalii http://www.eva.ro/......-6194.html

Zumarel si adreva dc nu ca luati voi de mana si va aruncati dela etaju 20 si va inpuscati si in cap ca nu aveti nimic in el cand un om este in depresie si are cea ce spune el si vorbele astea care le ziceti in gluma ai fac rau pentru ca el chiar crede ca lumea e rea nu-i da un ajutor si al ia la misto

Impuscate.