O sa incep prin a va multumi atat pentru laude, cat si pentru critici. Vreau sa va spun ca aceste lucruri chiar s-au intamplat intr-o mare masura asa cum le povestesc eu. Finalul, desigur, nu va fi prea placut nici pentru voi si nici pentru mine, deoarece acum sunt silita sa retraiesc unele amintiri care pot spune ca imi trezesc o durere imensa. Poate si de aceea am evitat sa mai scriu pana acum. Oricum nu ma pot simti decat flatata pentru ca voi credeti ca ceea ce povestesc eu este o inventie, pentru ca abia acum realizez ce frumoasa poveste de necrezut am trait.

Dupa ce am iesit din camera lui total debusolata, m-am aruncat in pat, incepand sa plang instantaneu aproape. Ma simteam ranita si tradata intr-o oarecare masura si nu intelegeam cum un barbat care sustinea ca ma iubeste si care pana la urma avea nevoile lui, m-a respins fara nicio urma de indoiala in ochi. Privind tavanul, am realizat ca nu exista nicio alta explicatie decat aceea ca ma insela... oare cum puteam sa ma astept ca un barbat care in curand urma sa aiba 21 de ani, sa aiba o relatie la distanta cu o oarecare pe care o cunoscuse intr-un circ? Realizam acum cu lacrimi in ochi ca toate acele preziceri despre finalul relatiei noastre urmau sa se adevereasca cat mai curand.

Nu stiu cat am stat in acel pat infasurata in prosopul pe care mi-l daduse, dar parca au trecut ani. Eram atat de chinuita de ideea care mi se nascuse in minte, incat orice alta realitate imi parea imposibila. La un moment dat, s-au auzit niste batai in usa atat de incet, incat am crezut ca mi s-a parut. Neprimind niciun raspuns, a intrat si m-a gasit intr-o stare putin spus deplorabila.
-Ai plans, au fost primele sale cuvinte.

Nu am raspuns. Simteam ca daca incercam macar sa articulez un cuvant, as fi facut o criza isterica de plans. L-am auzit cum ofteaza ma saruta pe obraz. Nu am reactionat. Astfel, dupa vreo 5 minute chinuitoare de tacere, a inceput un monolog care ma uimeste si astazi. Rar imi vorbea atat de mult, si mai rar o facea intr-adevar din adancul sufletului.

-Ce e cu tine? Nu inteleg. Carla, nu am habar de ce te porti asa cu mine. Am crezut ca ma vei aprecia cu adevarat pentru ceea ce am facut. Cati barbati crezi ca ar fi facut ceea ce am facut eu in baie? Cati? Erai dornica de sex, nici macar nu trebuia sa te fortez in vreun fel si extrem de frumoasa. Doamne, cat esti de frumoasa! Dar te-am respins, si nu pentru ca nu as fi vrut, ci pentru ca te iubesc cu adevarat. Chiar crezi ca intentia mea a fost cea de a te rani? Dar am ajuns sa te cunosc, stiu ca nu erai pregatita, stiu cat de frumos m-ai respins atunci in hotel, si mai stiu ca dorintele tale nu s-au schimbat de atunci.
-Dar ale tale da, a fost tot ce am zis.
-Poftim?
-Ma inseli. (Dupa ce am spus acele cuvinte, am simtit cum au inceput sa-mi curga lacrimi. Totusi, intr-un fel ma simteam mai bine) Scuze, dar nu pot gasi un alt raspuns la ceea ce s-a intamplat. Niciun barbat normal nu m-ar fi respins, si nu zic asta pentru ca ma consider cine stie ce frumusete, ci pentru ca asta e adevarul. Ma lasi te rog cu motivele tale cum ca ma iubesti? Tocmai, daca ma iubeai asa mi-ai fi aratat. Recunosc ca nu eram poate 100% pregatita,dar tu puteai sa schimbi asta.

Nu mi-am dat seama cat l-am ranit cu cuvintele mele. Rar l-am vazut atat de suparat si de nervos in acelasi timp.
-Deci asta este parerea ta despre mine? crezi ca te insel?
-Da, a fost tot ce am zis.

Fara sa imi dau seama, l-am simtit cum se urca peste mine si cum isi da jos tricoul de pe el. Apoi mi-a scos prosopul si a inceput sa ma sarute salbatic. Eu eram muta de uimire si nu am reusit decat sa-l intreb ce vrea.

-Pe tine. Vreau sa facem dragoste acum si vreau sa iti demonstrez ca pentru mine nu exista o alta fata.

Am inceput sa-l sarut si eu, strangandu-l mai aproape de mine. Ramasese doar in boxeri cand mi-am dat seama ca ne grabim, ca avea dreptate in tot ceea ce a zis. L-am respins pentru doar o secunda si a inteles. S-a retras, s-a ridicat din pat si m-a privit cu niste ochi care spuneau multe.

-Ai avut dreptate,am zis.
-Stiu.
-Deci nu ma inseli?
-Cum as putea sa te insel, Carla? Tu chiar crezi ca te-as fi chemat sa imi cunosti familia daca nu te iubeam, daca nu aveam intentii serioase? Chiar crezi ca m-as muta in alt oras pentru o fata care nu inseamna nimic pentru mine? Tot, dar absolut tot ce am facut pentru tine este pentru ca te iubesc. E chiar atat de greu de crezut?

Sfarsit pentru astazi. Intrebare: cum credeti ca va continua?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook