Off..Dooamne.E asa greu.Decii. Baiatul acesta de care va povestesc.Il cunosc de la 5 ani.Pot sa va spun c-au existat momente bune si rele. Momente in care eram doar prieteni (si-avem atatea momente placute intre prieteni batai cu zapada alergari prin parc, porecle mai ales ca eram si in aceeasi clasa si vecini deci sunt infinite momentele placute ) si momente cand ma uitam la el dupa un ras sanatos si ziceam Uau! imi place de el. Fiecare zi era diferita. Sentimente noi. Am crescut normal si momentele placute rameneau. Doamne era asa dragut si simpatic. Sensibil. Perfect pentru mine. Ne jucam impreuna, imi spunea : Hai si tu Denisa vii si te uiti cum ne jucam fotbal imi alegea el un loc si-mi spunea sa stau acolo. Si se uita la mine sa se asigure ca nu ma plictiseam. Sau la scoala cand ma jucam cu alti colegi si i se parea ca m-am suparat ca mi au luat aia ghiozdanu. Ii ameninta ca-i paraste Nu era jegos nu era rau era un simpatic. Din pacate nu am incetat sa crestem. Fiecare se schimba la o anumita varsta. El a ramas la fel. Printr-a sasea m-am cam schimbat (desi nu incetasem sa am anumite sentimente pentru el ) si am inceput sa-mi exprim sentimentele altfel (Ce proasta am putut fii ) Incepusem sa-l vorbesc de rau sa spun ca nu-l suport, sa ma cert cu el sa-i dau porecle urate. Am incepu eu sa vorbesc urat, sa barfesc, sa am o atitudine jignitoare. Ceilalti au inceput sa ma placa mai mult asa dar eu ma uram pentru ca ajunsesem sa nu mai merg cu el acasa pentru ca-mi era rusine de toate cate ne ziseseram (din pacate mai mult eu ) Am tinut-o pe calea asta pana printr-a saptea. Atunci el a avut o prietena care l-a inselat (da inselat mai exista asa ceva ) tot cu un coleg de-al meu, el a declarat mult timp dupa ce s-au despartit ca doar pe ea o iubea ) M-a durut desi incepusem sa-mi ameliorez sentimentele pentru el pentru ca nici nu ne mai vorbeam. Eu aveam un comportament inadecvat, aveam probleme cu diriginta, si pe langa asta singurele dati cand ii spuneam ceva imi raspundea,, Bine, nu ma bate " Nu stiu cat as mai fii dus-o asa, treaba e ca diriga m-a muta in alta scoala si un an nu l-am mai vazut deloc. Decat de vreo doua ori o data l-am intrebat de vorba d-abia mi-a raspuns si a doua oara m-a evitat. Asa ca clasa a opta a fost ca un vis urat : absente note mici, mami venea mereu pe la scoala gasea scrum mereu prin casa. Era disperata si la fel eram si eu. D-abia asteptam sa se termine scoala si cu ea un capitol urat din viata mea. M-am chinuit la examen si spre surpriza tuturor am intrat la un liceu foarte bun. Aproape toata vara am stat pe la tara incercand sa fac o impresiune buna parintilor si sa le dovedesc ca chiar o sa ma schimb si chiar o sa fie diferit la liceu. Si nu numai ca incercam sa le dovedesc dar chiar asa voiam sa fie. A trecut vara am ajuns la liceu. Aproape nu mi-a venit sa cred cu cine am picat in clasa. Baiatul. Da. Chiar asa. Sunt deja doua saptamani de boboceala si nu mai stiu ce sa cred. S-a schimbat. Era randul lui oricum.Nu mi-a venit sa cred. ( De aratat arata mult mai bine, daca l-ati vedea a-ti cade ) Si-a batut joc de colegii din clasa de o grasa s-un ochelarist, foloseste niste glume de duzina si nici macar nu mai raspunde la saluturile fostilor colegi cu care se intalneste pe hol ( nu ma refer la mine ) Cu mine nu a vorbit niciun cuvant desi stam la o banca distanta si ne intalnim in autobuz aproape in fiecare zi. Trist dar adevarat. Cand m-am schimbat eu s-a schimbat si el. Care erau sansele Oricum mi se pare ca se uita mereu la mine, nu m-a jignit ( desi stia destule rautati despre mine ) ca de exemplu urcam scarile impreuna, m-am uitat sa vad cine urca langa mine. El era. Normaal . S-a uitat lung, apoi eu am intors capul si el a inceput sa fuga pe scari. Mi s-a parut foarte ciudat. ( Tin sa mentonez ca in anii aceia multi care au trecut, aratam banal, eram simpatica nimic mai mult, mai ales ca toata lumea imi spunea ca sunt excesiv de rea si rece. Anul acesta m-am schimbat foarte mult in ambele sensuri. Incerc sa fiu draguta in ambele sensuri si deja mi s-a spus ca 2 din clasa ma plac, dar degeaba ) Singurele cvinte care mi le-a adresat saptamana trcuta au fost cand ma plictiseam si scriam pe tabla a venit la mine S-a uitat asa lung si mi-a zis sa nu mai prapadesc creta. M-am strambat la el si a ras. Atat. Cu atat traiesc eu de Vineri. Este cel mai groaznic sentiment sa te instrainezi de cineva asa de mult de nici nu va mai salutati nu vorbiti si nici nu ai sperante ca va mai fii vreodata la fel Pentru ca stiu ca nu va mai fii. In unele sensuri puteti spune ca s-a schimbat in bine in altele in rau ( Isi petrece tot timpul prin pub-uri si nici n-si mai baga prietenii din copilarie in seama, iarasi nu eu ). Parerea mea este ca in rau.
Imi pare rau. N-am vrut sa scriu romane. Cred ca putini or fii cei care or citi toata taravada asta. Cei care o faceti vreau o parere, o opinie. Chiar am nevoie de una in plus fata de a me a, sa ma asigur ca nu sunt nebuna, nici obsedata or mereu, Raspunsul cel mai revelator pentru mine primeste funda.
Multumesc anticipat! ✌️

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook