Okay, deci sa incep prin a va relata "offul" meu in urmatoarele randuri. Am 19 ani, intr-o luna si ceva se pare ca termin liceul, am o viata normala, parinti, dada, prieteni, viata sociala etc, nu am drame, nu am suferit traume, Bac-ul il iau cu nota mare, viitorul este asigurat, conditii financiare, tot, bla bla. Pana nu demult eram foarte multumita de viata mea.

Insa, de o perioada de timp, simt ca ceva s-a schimbat, simt ca ceva nu mai este bine si ajung sa fiu nemultumita de absolut tot. Ma plictisesc mereu. Tin sa precizez ca sunt o persoana activa, mereu aveam timpul ocupat cu diverse activitati si hobbyuri, insa de o perioada nu mai am chef de nimic. Mai ies cu prietenii, vad un film, citesc cateva pagini dintr-o carte insa imediat imi pierd interesul. Simt cum trece timpul pe langa mine, iar eu stagnez, nu fac nimic productiv.

Prietenii nu mai vor sa ma auda vorbind despre asta deja, iar mama imi spune ca sunt asa din cauza ca mi-a oferit totul.
Simt ca lipseste ceva din viata mea..si parca nimic palpitant nu se intampla. O persoana apropiata mie imi spune mereu ca viata reala nu este ca in filme si sa nu ma astept sa se intample lucruri "wow".

Asadar, ce credeti? nu sunt nebuna(banuiesc), insa starea mea de spirit nu este prea in regula. Sa fie de vina varsta? Incerc mereu sa fiu rationala, sa cobor cu picioarele pe pamant si nu reusesc. Astept impresiile voastre.

Varsta, in primul rand. Schimbarile din interior nu se aliniaza cu viata din exterior. Perceptia pe care ti-ai creat-o pana in acest moment despre viata nu prea are legatura cu realitatea, asteptarile tale erau cu totul altele. Viata nu e un film de actiune, e o drama ponosita in care trebuie sa inveti sa savurezi pana si pauzele de publicitate. Ce iti ofera viata e irelevant, satisfactia pe care o poti obtine de la ea se afla in capacitatea de a percepe lucrurile si de a le oferi intelesuri. Poti avea totul si sa fii nefericita sau poti transforma orice intr-o reusita.

Viata prea lejera. Omul nu e conceput sa functioneze intr-un mediu ideal. Creierul nu accepta lipsa provocarilor. Pentru ca lipsa provocarilor inseamna plafonare si stagnare. Iar plafonarea si stagnarea contrazic legile evolutive. Daca un om nu are probleme, nu va fi fericit, va fi plictisit. Motiv pentru care exista atatia oameni care fac din tantar, armasar. Ideea e simpla, daca nu intampini obstacole naturale vei ajunge sa ti le creezi singur(a). Iti vei complica viata sau vei da o importanta mult mai mare nimicurilor, doar ca sa obtii satisfactia ca ai depasit un prag. Pentru ca asa functionam...

Sfatul meu? Incearca lucruri noi, e cea mai usoara modalitate de a-ti tine creierul ocupat. Du-te in locuri noi, cunoaste oameni noi, experimenteaza senzatii noi. Poti obtine satisfactie din orice. Fa voluntariat, mediteaza, citeste carti despre dezvoltarea personala, descopera-ti pasiuni noi, invata sa lucrezi cu o aplicatie pe pc (ceva office sau photoshop), invata o limba straina. Ai o lume intreaga de explorat, ai mijloacele si energia sa o faci iar tu preferi sa stai pe loc si sa te plangi ca ceva nu e in regula. Diferenta dintre fericire si nefericire este de a avea rastimpul de a te intreba daca esti sau nu fericit...