Pe la ce varsta v-ati muta(t) in aceeasi locuinta cu persoana iubita?

Atunci cand te simti matura, cand stii sa iti asumi responsabilitati, cand esti stabil financiar si nu in ultimul rand cand iti doresti ca acea persoana sa fie in orice clipa langa tine, sa fie numai a ta!

Cand m-am casatorit, la 23 de ani.

Nu cred ca varsta e un reper prea bun... cand te simti tu pregatit/a si crezi ca persoana de langa tine e cea potrivita... atunci cred ca poti spune ca e bine sau nu sa ma mut

M-am mutat in aceiasi locuinta cu persoana iubita, pe la 20 de ani.

17-18

In primul rand cand m-as simti destul de responsabila sa intretin casa si persona de langa mine, apoi cand as gasi o persoana cu care mi-ar placea sa fiu mereu, sa ii suport nazurile si apucaturile. Nu exista varsta pentru asa ceva

Pe la 22 de ani.

La 20 de ani

Cand te simti pregatit/pregatita si cand sti ca va puteti descurca singurii fara ajutoru parintilor

Ma voi muta cu persoana iubita cand ma voi casatori!

Buna! eu am o vorba :pana la 24 de ani viata trebuie traita la maxim! deci cam atunci la maritis...nu k nu ai putea sa faci asta si alaturi de pers iubita, dar maritata o sa stai toata viata asa ca ai timp parerea mea, dar de mutat nu stiu ce sa zic...cand simti k intr-adevar ti-ai gasit jumatatea, k sunteti capabili sa faceti fata tuturor responsabilitatilor doar voi, pe cont propriu... ori la 16-17 ani nu prea ai cum sa faci asta desi pare un fleac... poate dupa 20 de ani cand ar trebui sa fii pe picioarele tale...depinde de la caz la caz... pup

Daca iti zic ca la 16 ani ma crezi...si nu in romania ci in italia)...neam iubit si am avut incredere

Pe la 20 de anii

M-am mutat la 21, am ramas insarcinata, ne-am casatorit, iar acum la 22 traim fericiti...

Eu am 20 de ani si imi caut apartament sa ma mut cu iubitul meu. Insa nu conteaza varsta ci sa fii tu pregatita. Nu-i usor sa iti asumi anumite responsabilitati si sa stii ca ai de facut lucrurile nu numai pentru tine cat si pentru el.

Pai la 18 ani

Personal am stat cu iubitul meu de proba cateva saptamanii in casa viitorilor socrii... a fost foarte frumos sa ma trezesc in fiecare dimineata langa el.sa il astept sa vina de la munca...insa sunt anumite lucruri pe care la 20 de anii nu ma simt in stare sa le fac...adica acum dupa ce am trait experienta asta. mi-am dat seama ca mai am nevoie sa copilaresc...sa ma bucur de viata pe care o am... timp e destul pentru toate...