Pentru cei ce aveti timp sa-mi cititi "povestea". Am iubit, m-a iubit, am avut o relatie cu maaari planuri, era cel mai dragastos baiat din lume, imi lua apararea in fata oricaruia batea apropouri sau comenta de mine, iar eu ..eu la fel. Indiferent de parerile naspa pe care si le facuse altii despre el si indiferent ca-l placeau sau nu, eu il laudam, il aparam, si am decis sa lupt pentru el. Amandoi doream sa luptam pentru noi, era sigur ca eu ii voi fi sotie. Nu credeam ca a fost o simpla coincidenta felul in care ne-am cunoscut si ne-am indragostit. Pana cand. visul s-a terminat. Nu conteaza ce s-a intamplat, dar s-a terminat, a plecat din viata mea pentru totdeauna (nu, nu a murit! ). Am inteles ca nu e el cel care ma va face fericita pentru intreaga viata. Insa amintirile ma chinuiesc! Da, au trecut doar vreo 2 saptamani de cand ne-am despartit dar am impresia ca voi trai mereu gandindu-ma la el. Vreau sa-l uit insa pe oriunde merg, il vad pe el, pe noi. Fusesem peste tot. Imi aduc aminte de ce faceam, unde mergeam, ce se intamplase la locul unde ma aflu pe strada. Ii vad zambetul, cum ma lua in brate in plina strada, ii vad gropitelee adorabile, ii aud vocea, ii simt imbratisarea, parfumul lui parca-l simt la orice baiat in preajma caruia ma aflu. E greu! Il voi putea uita? Ati trecut vreodata pe aici? Ati mai avut impresia ca-l veti iubi mereu, fetelor? In cat timp s-au scurs sentimentele? Ati mai putut iubi de atunci?

Ti-am trimis un mesaj.

"Dupa ce te-ai ars cu ciorba ai sa suflii si in iaurt", cam devreme cu aceste ganduri marete in dragoste ( ma refer la cei 16 ani ai tai ) dar pe-o parte e bine deoarece pe viitor o sa te gandesti mult mai bine la o posibila relatie pe care o vei avea. Nu trebuie sa disperi ca sigur iti vei gasi si jumatatea ta doar ca e trist de ceea ce s-a intamplat, nu ai scris si motivul despartirii si bine ar fi ca individul sa nu fi urmarit doar sa faca sex cu tine. Pe viitor gandeste-te mai bine ce si cum vei face si aduti aminte de proverbul pe care l-am scris eu la inceputul raspunsului, numai bine!

Chiar nu exista nicio sansa de impacare? Esti sigura?
E trist cand vezi pe cineva iubind atat de tare si care,din pacate, sufera.
Vorbeste cu el, incearca macar o data. Daca chiar nu mai are rost, cu toate ca ma indoiesc (cum e posibil ca doi oameni care se iubesc atat de mult sa ramana despartiti?), lasa timpul sa treaca. Ocupati-l.Fa ceea ce iti place, rasfata-te, iesi in oras, joaca-te ..citeste,fa-ti o ocupatie, ocupa-te de pasiunile tale, de tine! Orice care iti poate atrage atentia.
Altfel, nu ai cum.Eu nu m-as putea vedea fara iubitul meu, chiar daca am trecut prin multe intamplari urate, foarte urate si sunt sigura ca o sa mai trecem, dar..nu stiu, nu cred ca o sa mai pot iubi pe cineva cum il iubesc pe el.
Probabil asa esti si tu. Oricum, daca nu veti mai avea nicio sansa, sunt sigura ca..vei intalni o alta persoana pentru care vei avea sentimente. Poate nu la fel de puternice, dar cine stie?

Iti doresc numai bine si capul sus!

Va trece. Cu timpul vei putea iubi din nou, perioada de vindecare este direct proportionala cu pasiunea pusa in relatia terminata. Vei simti cand esti vindecata, vei simti cand te vei atasa din nou de o persoana. Toata lumea a trecut prin asta si e o etapa in maturizare. Dureroasa e adevarat

Masturbeaza-te

Buna! Eu sunt baiat si-am sa-ti zic parerea mea si niste chestii din viata mea. Nu am o varsta foarte inaintata,dar am patit mult de-a lungul timpului. Eram cu o fata foarte frumoasa si parea totul foarte roz si ne iubeam mult,nu credeam ca se v-a sfarsi vreodata,aveam planuri,am facut multe chestii dragute impreuna,dar inevitabilul s-a petrecut. Dintr-o data s-a schimbat,nu mai era persoana pe care o stiam,am ramas ''afis'' m-a durut foarte tare si am suferit,de-a tunci gandesc mereu mereu preventiv,adica imi aleg persoana mai cu grija si nu imi pun sufletul pe tava asa cum faceam inainte,vorba aia''esti bun,esti luat de prost''primele zile ma gandeam doar la asta,dupa m-am consultat cu niste prieteni foarte buni si mi-au zis''daca te merita cu adevarat nu te facea sa suferi'' foarte adevarat,am incercat sa nu ma mai gandesc la asta fiindca nu avea rost, castigam ceva? nu, ba dimpotriva imi faceam mai rau.A plecat, dar eu avand un caracter puternic si sunt increzator in mine am trecut peste asta,daca nu poti trece peste un obstacol al vietii inseamna ca nu esti tare in caracter. Poate asa a fost sa fie, nu? Pierzi poate, dar te v-a astepta ceva dincolo, asta-i clar Inveti din greseli, si cu cat gresesti sau pierzi in viata mai mult cu atata mergi mai sus si devii tot mai imun la palmele care ti le ofera viata.Acum daca ma gandesc bine, eu chiar rad pentru persoana care m-a lasat pentru ca eu stiu ca n-am gresit cu nimic nu-s usa de biserica, dar am fost om cu suflet, nu sunt suparat deoarece stiu ca n-am gresit eu.Pe viitor o sa-i arat unde am ajuns eu si o sa-i arat si ei unde-a ramas si la ce-a ramas . Aparentele inseala,ai nevoie de multa vreme ca sa-ti dai seama de-o persoana ''niciodata sa nu zici niciodata'' fii preventiva mereu, o melodie zice''de la viata trebuie sa te astepti la bine,dar sa fii pregatit pentru necazul care vine''. Nu mai suferii,nu te mai gandi,meriti ceva mai bun,ai grija s-o iei pe drumul cel bun! Sper ca te-am ajutat,mie imi place sa vorbesc despre chestiile astea,si daca pot da niste sfaturi bune, de ce sa nu o fac asta e parerea mea, intr-adevar nu suntem toti la fel, dar cam asta gandesc eu la momentul actual. Bafta, numai bine!

Da, am trecut pe'aici. Am iubit si eu parindumi'se ca'l voi iubi pina la nesfirsit. Sentimentele? Da, au trecut dupa o relatie de 1.5 ani cu un alt baiat. Nu l'am putut iubi pe acest alt baiat, dar macar in inima mea acum nu este nimeni. Il vei uita la sigur, fii tare si gindeste'te la defectele pe care le are( sigur are unul care te'a deranjat cel mai mult). Succese

Bună!
Da, poți iubi din nou.
Vrei să îți spun povestea mea? Oricum o să ți-o spun.
Am fost cu un tip destul de mult la un moment dat, dar eu am fost prea posesivă și geloasă, am fost cam prostuță la vremea aia, na, copii.
În primele două-trei zile mă apuc plânsul din orice, dar am zis "Ce pana mea sunt așa, am ajuns să plâng după el?" și m-am îmbrăcat și am ieșit afară.
M-am întâlnit cu niște prieteni și am stat cu ei 12 ore în continuu, am râs, am vorbit, ne-am distrat.
Când am ajuns acasă am găsit un mesaj pe telefon, era de la el "Bună! Ce faci?" în momentul următor l-am sunat, "Bună! Acum am ajuns acasă, am ieșit în oraș cu niște prieteni." nu l-am întrebat ce face el, iar el a stat câteva minute în telefon mut, după care a început să îmi zică ce a făcut în ziua aia, bla, bla, bla. La sfârșit mi-a zis "Așa disperată ai ajuns?„ eu "Pardon!" el"Pa!".
De atunci nu ma mai sunat, nu mi-a mai dat nici un mesaj.
În următorii 2 ani nu am mai avut nici o relație, nici măcar un sărut, mă simțeam prost față de el. Nu mă întreba de ce, că nu știu.
În fine. Acum 9 luni am început să vorbesc cu vechi prieten, îl cunosc de când aveam 5 ani.
Acum cred că el este "alesul inimii mele", dar poate nu e. Acum fac orice cu el, dar poate peste 5 ani, peste 20, nu o să mai fie el, așa cum am crezut și cu primul.
O prietenă îmi spunea că pe lume poți avea mai multe "jumătăți„, dar unul singur e jumătatea care să te completeze cu adevărat.
Îți urez succes! Să fi sănătoasă, că băieși sunt destui!