Oamenii mai deștepți decit mine spun ca pentru ambele sexe masturbarea este o explorare a propriei sexualități! Dacă este o etapa trecătoare in viața individului sau dacă se întîmplă foarte rar este ok, si nu cred ca ar trebui sa ne jenam sa recunoaștem ca ni s-a intimplat si noua.
Problema apare atunci cind aceasta practica devine un viciu, o obsesie care afectează psihic si chiar fizic.
Sentimentul de vina (fata de cine?) ma gindesc ca apare la persoanele cu anumite convingeri. Persoanele care nu se raporteaza la nimic nu simt nici o vina.
Da recunosc. Nu ma simt vionvat. Mai mult sunt nervos, mi se punte pata din orice in ziua in care ma masturbez.
Cand eram mai mic ma simteam sa zis ca asa vinovat, mai bine zis aveam o starea sa in care asteptam sa fiu pedepsit.
Hahaha...m-ai făcut sa rad. Vinovat de ce si pentru ce? Faci vreun rău sau creezi discomfort cuiva? Este o stare de fapt care te face sa te simți foarte bine. Ca o faci singur sau ca primești o mana de ajutor dințate partea iubitei-iubitului, nu contează; important este sa te simți bine.
Când eram mic, da! Dar oricum, nu încerc sa exagerez cu treaba asta. Ca disperații din ziua de azi. Sau 'lăbari'
Da recunosc, ar fi culmea sa te simti vinovat la inceput simti mustrari e ceva normal apoi te accepti
Nu ma simt vinovat pentru ca e ceva normal pentru organism sa te masturbezi cand nu ai o viata sexuala activa
Pana acum, observ ca baietii sunt mult mai curajosi in a-si expune punctul de vedere asupra acestui subiect.
Nu mă mai simt vinovată.
Asta era din cauza faptului că se considera un păcat și ca a eea porunca cu desfrânarea este interpretata foarte prost în limba română.
Și normal ca ajungi să te simți vinovat ca adolescent/ă când hormonii sar prin tine, ofaci a simțind nevoia și o faci și des.
roxy_5007 întreabă: